De ce ține Turambar cu ursul?

De ce ține Turambar cu ursul? mǎ întreabǎ lumea zilele astea, ca urmare a articolului meu de la începutul sǎptǎmînii.

Fie în privat, dar mai ales în public, de manierǎ prieteneascǎ (vezi comentarii), de manierǎ la fel de prieteneascǎ, de manierǎ savantǎ, ori uneori de manierǎ pur și simplu... Pur și simplu.

Rǎspunsul e simplu: Turambar nu ține cu ursul. Sau cel puțin așa crede el :). El doar se bucurǎ cǎ a reușit sǎ stîrneascǎ o dezbatere realǎ pe o temǎ realǎ de preocupare – nu un lucru ușor de realizat pentru un biet blog care în cea mai mare parte din timp este just a useless past time plin de The Simpsons, rugby și nu mai spun ce, cǎ cine știe știe, cine nu, mai bine sǎ rǎmînǎ așa :p

Drept pentru care vin cu precizarea necesarǎ: nu sînt de acord cu limitarea drepturilor de vot a celor din strǎinǎtate. Cred cu tǎrie în dreptul acestora de a vota, bazat pe cetǎțenie. E unul din drepturile fundamentale din Constituție și, oricît ar veni uni sǎ ne explice cum e în Germania, Bizonia sau Mumuland, eu consider cǎ este dreptul lor sǎ voteze.

Propunerea sǎ voteze doar cei care plǎtesc taxe în țarǎ mi se pare în cel mai bun caz hilarǎ, în cel mai rǎu caz... În cel mai rǎu caz. Drept pentru care de-abia aștept sǎ fie pusǎ în practicǎ și sǎ se ia astfel votul unor laargi categorii de oameni ai nemuncii, cum ar fi elevii, studenții, șomerii, casnicele și alți pensionari, mama lor care nu vor sǎ plǎteascǎ taxe. Atunci sǎ vezi distracție și dreptate electoralǎ și vot cenzitar...

Mi s-a atras de asemenea atenția cǎ prin punerea accentului pe frauda ce ar rezulta în urma introducerii votului prin corespondențǎ, eu de fapt sînt fie punctual împotriva acestei metode de vot, fie – mai general – împotriva votului în strǎinǎtate în general.

Argumentul este iarǎși șchiop. Dacǎ un aspect al vieții sociale necesitǎ îmbunǎtǎțiri, asta nu înseamnǎ cǎ ne apucǎm sǎ interzicem acel aspect. Dacǎ votul în țarǎ este și el viciat de fraudǎ, asta nu înseamnǎ cǎ ne apucǎm acum sǎ predicǎm interzicerea votului și întoarcerea la sistemul feudal sovietic, ci pur și simplu cǎ trebuie sǎ gǎsim cǎi sǎ limitǎm încǎlcarea legii.

Așijderea și cu votul în strǎinǎtate. Nu înseamnǎ cǎ trebuie sǎ le luǎm concetǎțenilor noștri dreptul de vot, ci cǎ pur și simplu trebuie sǎ ne gîndim cum facem ca cei care voteazǎ sǎ voteze o singurǎ datǎ, cei care nu voteazǎ sǎ nu "fie votați" in absentia, iar cei care voteazǎ chiar și o singurǎ datǎ :) sǎ nu o fac sub amenințare / șantaj / momire cu beneficii materiale.

Apropos: asta nu înseamnǎ cǎ sînt de partea celor care susțin cǎ ar trebui interzisǎ propaganda, dupǎ cum au argumentat unii ca rǎspuns la articolul meu. Nu. Propaganda este un instrument politic. Cine pune botu, pune botu. Cine se lasǎ convins, înseamnǎ fie cǎ pune suflet în cele auzite, fie cǎ e mai lejer la creier și atunci asta este, sîntem toți egali în fața urnei de vot, grași sau slabi, bogați sau sǎraci, dreptaci sau stîngaci, blonzi sau țigani, inteligenți sau proști, educați sau varzǎ.

La propagandǎ, dragi trǎiriști de rit cvasi-legionar, se rǎspunde cu contrapropagandǎ. La retoricǎ se rǎspunde cu retoricǎ, nu cu cumpǎrat voturi sau cu schimbat urne sau cu suveici sau cu pungi de mǎlai sau cu autobuze sau cu...

În consecințǎ, vǎ rog eu frumos: nu vǎ grǎbiți sǎ-mi lipiți etichete sau bancnote pe frunte. Aduceți-vǎ aminte cǎ au fost alte momente în care nu am ținut neapǎrat cu tabǎra de stînga / anti-PDL. Aduceți-vǎ aminte cǎ nu de puține ori valorile propuse pe acest blog plin de țîțe rugby și alte grafice au fost orice, dar nu de stînga. Aduceți-vǎ aminte cǎ lumea e complexǎ și nu neapǎrat împǎrțitǎ în alb și negru, în cǎlǎi și victime, în nemernici și îngeri, în stînga și dreapta, în dihotomii imposibile. Lumea e gri, dragilor. Și Turambar așijderea. Cînd așa, cînd așa. Dupǎ cum îl taie capul. Nu dupǎ cum îi taie alții capul.



:/