DedinvaledeLodz Graiescdoamnacatratotz

Dupa cum probabil unii dintre voi v-ati dat seama, in zilele astea blogul a cam fost pus pe pilot automat. Da, dom'le, da, in cele din urma am facut-o si pe asta: m-am smuls din strinsoarea de biti a tentaculelor dependentei de Internet, v-am lasat de izbeliste, o voi bieti cititori, si m-am dus unde-am vazut cu ochii.

Asta pentru ca soarta si destinu si inevitabilitatea istorica si lupta pentru pace pina nu mai ramine caramida peste caramida ne-au facut ca in anul de glorie 2011, primavara tirziu dar de fapt devreme, noi sa plecam intr-un turneu de pelerinaj profund religios de cunoastere a patriei noastre Republica Unita si Mare si Capitalista Europa, versiunea noua, cum intri in Est pe dreapta.

Adica, mai pe scurt, ca stiu ca sint dintre voi cei care imi reproseaza ca scriu complicat si alambicat ("Pale, nu reusesc sa te citesc, scrii prea imbirligat"),

deci, mai pe scurt, am fost pina in Polonia si inapoi. Sa il vedem pe Roger Waters, unul din maaari polonezi ai acestei lumi, dar nu numai.

Drept pentru care, pe masura ca timpul, vremea, soarta si conexiunea la Internet imi vor permite, va voi povesti pe bucati pelerinajul lui Flo si al lui Turambar in tara lalele... aaa, pardon: in tara mestecenilor, a traficului cumplit de aglomerat, a cimpiilor care tin loc de autostrada in batalia istorica dintre germani si rusi, a locului care se scrie lodz si se citeste de fapt uudz, a felului complet neasteptat, nepremeditat si totalmente binecuvintat in care am dat noi nas in nas cu...

Dar mai bine nu. Pe rind, cu rabdare, ca azi e Vinerea Mare si eu am treaba, ca un bun ateu habotnic si ofensator ce sint.

Ne-am intors aseara tirziu, dupa 2500 de km de balaurit prin Europa Centrala care de fapt este de Est cotropita de ofensiva primaverii. Sintem la Telega, avem de recuperat, de reparat, de sapat, de curatat, de aranjat, toate treburile care de regula se fac cu o saptamina inainte, nu acum in Vinerea Patimilor Mintuitorului nostru.

Si mai ales si mai ales avem de plantat o haita de plante cumparate prin smulgere din padurea tutelara poloneza, aia de-o vedeti voi in filmele ruse, in Padurea de Mesteceni si in Cutitul in Apa. Ne asteapta in galeata in fata casei, e vremea sa-i punem in pamint, ca deja au frunze si nu stiu daca se vor prinde.

Credinciosii vor spune ca in Vinerea Mare in nici un caz nu se prind. Ca te bate Doamne Doamne (deja simt cum fulgera la orizont, undeva deasupra Ploiestiului). Ateii, din contra, spun ca poate da, poate nu, cum vrea Sfinta Probabilitate si Doamna Natura.

Vedeti, pina si in acest marunt act de horticultura putem identifica tensiunea ontologic-existentiala dintre sistemele de cunoastere religioasa si metafizica probabilistica. Ce a fost la inceput? A fost vointa? A fost un badabing badabum aleator si fara de vrere?

Nu stim. Stim un singur lucru: ca e vremea sa plantez copacii.

Hai, pa... :)