Profesioniştii exasperării

Ca de obicei, Plesu provides. Vine cu atributul potrivit pentru situatia potrivita, la momentul potrivit. Asa minuitor mester de cuvinte, mai rar zilele astea.

Dar cuvintele sint doar o parte a acestui necesar exercitiu de admiratie. Dupa cum stim cu totii de la Dorian Gray incoace (cuuum? nu stiti cine e Dorian Gray? var de-al doilea cu Oscar Wilde, bre), eticul si esteticul sint doo domenii uneori foarte perpendiculare, mai ales cind mai bagi si un "s" in plus in ecuatie si vorbesti despre dimensiunea eStica a existentei.

Deci asadar si prin urmare, trebuie sa vedem mai ales ce spune nenea asta Plesu cu cuvintele alea, nu cum le spune.

Si de-abia aici Plesu isi merita cu asupra de masura admiratia mea, a noastra, a tutulor, cu esceptzia bineintzeles a celor care nu-l sufera, mama lui de telectual pretzios si gomos, ai vazut cum a fost cu Basescu?

Ce nemernic dom'le, ce nemernic, si dupa ce a plecat de la ala, nici macar n-a avut bunul simt mioritic sa scuipe virtos, cum stim cu totii ca se face daca esti balcanic cu adevarat.

Vaaaai, ce nesuferit de foarte superior. Vaaai, ce boier al mintzii care ne face pe toti ceilalti sa ne simtim niste bieti vatafi asudati si mirlani. Vaaai, ce shpion neamtz ne-am lasat noi sa ne conduca dom'le, cultura, rapitza, ionosfera si editurili.

Vaaaai de capu nostru daca putem gindi astfel despre o persoana care, din fericire, inca mai arata nordul cum trebuie... :(

"Pe alt palier, fac indigestie şi când văd, zi de zi, pe felurite posturi de televiziune, aceleaşi echipe de profesionişti ai exasperării, practicând, infatigabili, aceeaşi „temă cu variaţiuni". Ştiu dinainte ce-o să spună, le ştiu grimasele, indignarea de cafenea, neliniştea patriotică.

La fel de plictisit sunt şi de interlocutorii lor: câţiva reprezentanţi trişti ai partidului de guvernământ, invitaţi pe post de scuipătoare, antrenaţi anume să încaseze, cu un fel de încăpăţânare îmbufnată. Stau sumbri dinaintea amfitrionilor nervoşi şi încearcă să explice inexplicabilul şi să justifice dezastrul.

În alte emisiuni, „lupta" antiguvernamentală îmbracă un derutant veşmânt de chermeză. Câţiva actoraşi, scriitoraşi, gazetăraşi, cantautoraşi şi alţi amici ai moderatorului se adună în jurul unei mese şi comentează nenorocirea generală cu o inexplicabilă bună-dispoziţie: fac glume, ironii de ceai dansant, poante de burlaci scăpaţi din frâu. Se simt bine. Necazul zilnic e rentabil. Hazliu. Prilej de gloriolă personală. O mână de băieţi deştepţi fac băşcălie apropo de proştii de la guvern."

Andrei Plesu, Indigestii, Adevarul, 5 aprilie 2011