Pe-o gura de rai

Raiul, dupa cum stie orice om cu scaun la cap si dezbarat de iluzii, nu exista.

Nu exista decit in capetele astea ale noastre pline de speranta. Mereu speranta. Mereu speranta. Poate, poate. Da, Doamne, sa fie ceva si dincolo. Pardon: Dincolo, cu D mare de la Depresie, Disperare, Dezamagire si Dorinta.

Insa Raiul, doamnelor si domnilor, deja exista. Exista aici, acum.

Si el suna asa:



In fiecare zi de-as asculta Variatiile Goldberg, in fiecare zi mi-ar provoca aceeasi spasma de rai. Acelasi rictus de fericire. Aceeasi zvircolire de nirvana. Si nu m-as satura. Si as mai vrea inca o data.

Si asta este raiul, nu?

Hai, fitzi credinciosi si credeti in raiul de zi cu zi, zbuciumatilor...