Doing away with hell, then, is a natural way for pastors and theologians to make their God seem more humane. The problem is that this move also threatens to make human life less fully human.
Atheists have license to scoff at damnation, but to believe in God and not in hell is ultimately to disbelieve in the reality of human choices. If there’s no possibility of saying no to paradise then none of our no’s have any real meaning either. They’re like home runs or strikeouts in a children’s game where nobody’s keeping score.
In this sense, a doctrine of universal salvation turns out to be as deterministic as the more strident forms of scientific materialism. Instead of making us prisoners of our glands and genes, it makes us prisoners of God himself. We can check out any time we want, but we can never really leave.
The doctrine of hell, by contrast, assumes that our choices are real, and, indeed, that we are the choices that we make. The miser can become his greed, the murderer can lose himself inside his violence, and their freedom to turn and be forgiven is inseparable from their freedom not to do so.
As Anthony Esolen writes, in the introduction to his translation of Dante’s “Inferno,” the idea of hell is crucial to Western humanism. It’s a way of asserting that “things have meaning” — that earthly life is more than just a series of unimportant events, and that “the use of one man’s free will, at one moment, can mean life or death ... salvation or damnation.”
If there’s a modern-day analogue to the “Inferno,” a work of art that illustrates the humanist case for hell, it’s David Chase’s “The Sopranos.” The HBO hit is a portrait of damnation freely chosen: Chase made audiences love Tony Soprano, and then made us watch as the mob boss traveled so deep into iniquity — refusing every opportunity to turn back — that it was hard to imagine him ever coming out. “The Sopranos” never suggested that Tony was beyond forgiveness. But, by the end, it suggested that he was beyond ever genuinely asking for it.
Is Gandhi in hell? It’s a question that should puncture religious chauvinism and unsettle fundamentalists of every stripe. But there’s a question that should be asked in turn: Is Tony Soprano really in heaven?
Ross Douthat, A Case for Hell (New York Times, 24 aprilie 2011)
Courtesy of Marius Comper.
Citeste tot...
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Unde merge Tony Soprano cind merge?
vineri, 29 aprilie 2011
Despre lucrurile cu adevarat importante
"Urmează să spun ceva ce am învăţat pe propria piele, cu mari greutăţi, dar ceva ce e greu de acceptat pentru mulţi oameni binevoitori din Vest: toţi oamenii sînt egali, dar nu toate culturile şi religiile sînt egale. O cultură care celebrează feminitatea şi consideră femeile a fi stăpînele propriilor vieţi este mai bună decît o cultură care mutilează organele genitale ale fetelor, care le închide în spatele zidurilor şi a vălurilor, care le biciuieşte pentru că se îndrăgostesc. O cultură care protejează prin lege drepturile femeii este mai bună decît o cultură în care un bărbat poate avea prin lege patru neveste, iar surorile primesc jumătate din moştenire faţă de fraţi. O cultură care numeşte femei la Curtea Supremă este mai bună decît o cultură care consideră că mărturia unei femei valorează cît jumătate din cea a unui bărbat (...). În loc să promoveze valorile stilului de viaţă tribal, occidentalii ar trebui să facă eforturi pentru a le dezmembra."
Ayaan Hirsi Ali, Nomad - A Personal Journey through the Clash of Civilizations (2010)
Via Cristi Ghinea / Dilema Veche
Citeste tot...
SENZATIONAL! La Telega, dolmenele tracilor celtzi sint pazite de un nou partid, Alba ca Zapada
Daca nu stiti ce este un dolmen, nu-i timpul trecut sa aflati. Mai pe intelesul tuturor, un cromlech mai mic, dar de dimensiuni mai reduse.
Daca nu stiti de ce dolmenul care de fapt este cromlech are trei picioare, nu-i nimic. Cititi Dune si veti afla.
Daca nu stiti de ce tracii sint de fapt celtzi, atunci n-ati pierdut nimic. Nimeni nu stie, dar nu-i inca timpul trecut.
Daca nu stiti de ce Telega este depozitara celor mai misterioase secrete oculte, atunci poate nu e cazul sa aflati inca. Cine spune, nu stie. Cine stie, nu spune.
Daca nu stiti ce e Telega, e clar: nu aveti nici o sansa. De ce oare imi mai pierd eu vremea cu dumneavoastra? Garcon, un whisky la domnu, ca oamenii astia nu stie ce e aia Telega. Repede, ca simt ca-mi pierd feng shuiu!
Daca nu stiti de totul e musai sa inceapa cu SENZATIONAL!, e si mai clar: nu v-ati uitat in viata voastra la OTV. Doamne, ce cititori fraeri, pufosi, netrecuti prin viata si naivi pot sa am...
Dar mai ales si mai ales, daca nu stiti ce cauta piticii si cu Alba ca Zapada in toata aceasta poveste in imagini si cuvinte, inseamna ca ciupercile pe care le-ati consumat aseara erau din pacate intr-adevar comestibile si atunci chiar nu mai am ce discuta cu Dvs, v-ati gresit canalul de comunicare si de petrecere a timpului liber, va poftesc respectuos sa gustati totusi din aceste ciuperci foarte bune la gust, hai, luati fara frica, haide dom'le, curaj, ce credetzi ca putetzi sa patzitzi, maaare lucru, mare brinza, mai rau decit sa muritzi n-are ce sa vi se intimple. Sau, ca alternativa, sa incercati totusi sa va redefiniti prioritatile in viata si sa incepeti sa va uitatzi la desene animate, ca va spun eu ca la alte tipuri de televiziune nu merita. Chiar nu merita, zau. :(
Cum era, dom'le, bancul ala cu tovarashul Ivan Ivanovici care nu vroia cu nici un chip sa manince ciuperci si atunci, dintr-o data...?
:rofl:
Din pǎcate, oamenii ǎștia nu vor muri acasǎ
Din pǎcate, pentru cǎ țin la ei, mama lor de intenși... :(
Mai multe, inclusiv un filmuleț care vine sǎ argumenteze afirmația din titlu, la Laurențiu Barzǎ, munțomanul meu fost coleg de facultate și totalmente dedat adrenalinei sinucigașe :)
Citeste tot...
miercuri, 27 aprilie 2011
luni, 25 aprilie 2011
Neasteptat de bine facut
Acum deja doua saptamini, pe 17 aprilie, se lansa primul sezon din The Song Of Ice And Fire. E vorba de ecranizarea primului volum al seriei, A Game Of Thrones.
Fanii romanelor lui George R R Martin l-au asteptat cu nerabdare. Cum se intimpla in asemenea situatii, stai cu sufletul la gura: s-au tinut de firul complicat al povestii? Au reusit sa-i surprinda spiritul ciinesc, intricat, plin de nuante de gri, unde nimic nu-i asa cum pare, iar personajele nu sint niciodata in alb si negru, ci complicate, asa cum e viata?
Nu cumva l-au simplificat si au facut un rasol holywoodian, asa cum din pacate s-a mai intimplat cu atitea alte dramatizari, mai ales in zona sci-fi / fantasy? Asteptarea era incordata, la fel cum acum aprox. 10 ani de zile ne gindeam in privinta ecranizarii lui The Lord Of The Rings.
Si, din foarte fericire, HBO nu s-a dezis nici de data asta. Deja al doilea episod a fost prezentat aseara, in Statele Unite, urmind ca in seara asta sa-l vedeti si voi pe HBO Romania, toti cei care stati de partea dreapta a indeminarii umane si nu urmati calea stinga a descurcatului pe isohunt.
Iar rezultatele sint nu doar imbucuratoare, ci entuziaste. Au reusit sa surpinda exact inima intunecata, complicata, convoluta si dramatica si sfisietoare a acestei povesti de putere care la vremea sa ne-a incintat in varianta scrisa.
Doamnelor si domnilor, stimati cineasti si scifizatzi, adevarat va graesc vooa: o noua referinta cinematografica sta sa se intimple in zona asta. Se tzes itzele unei productii de exceptie. Cine nu s-a uitat, va sfatuiesc din toata inima. E bine facut. E al naibii de bine facut. It's a work of wonder in the making.
Ned, ai legatura! :)
PS (later edit): O sa avem si sezonul doi, dupa A Clash of Kings. Life is good sometimes, ain't it, my dear fellas? :wink:
duminică, 24 aprilie 2011
Fara numar si fara de prihana
Din indepartata Telega, aflata la mii de ani lumina, ba chiar si la 100 de kilometri de voi, mai modernilor decadenti,
de unde pina si mestecenii si fragii sint din Polonia,
de unde papadia isi inobileaza numele de curu gainii si straluceste in soare dimineata precum sfinta gradina a raiului,
de acolo de unde culorile sint proaspete, dureros de proaspete si crude, iar sturzii cinta in amurg,
de acolo de unde iti julesti miinile curatind macesii si punind copaci, iar seara iti tragi suflul si simti ca ai trait,
de aici, din aceasta Kamceatka a Romaniei,
va uram tuturor sa aveti sufletul cald, ochii limpezi, creerul treaz, inima tinara si mai ales si mai ales sa va traiti viata in lumina.
Sau, cum spunea poetul, ca de-aia e poet, sa se priceapa la vorbe mai bine decit noi astilalti, muritorii de prea curind,
Zilele tale sa fie
Ca florile albe de iasomie
Simple si clare, ca patru petale,
Astfel sa fie trairile tale.
Va imbratisam si va iubim neconditionat, dar nu prea mult, sa nu vi se urce la cap :),
Andra, Marta, Flo si Turambar
:hugs: :friends:
Citeste tot...
vineri, 22 aprilie 2011
Telefonic??? Doar pe 500???
Doamne, vine Apocalipsa, Doamne. Sfirsitu lumii, oameni buni. Se fac sondaje telefonice pe 500 de cazuri si sint acceptate, rezultatele lor nu sint contestate, everything is taken for granted, cifrele sint comparate cu rezultatele din alte tari. Doamne, ce ai Doamne cu noi de pui aceasta grea napasta asupra noastra? De ce Doamne de ce? De ce ii lasi sa faca sondaje telefonice doar pe 500 de cazuri? Strici standardele Doamne...
:rofl:
Sursa: Ziare.com
Citeste tot...
DedinvaledeLodz Graiescdoamnacatratotz
Dupa cum probabil unii dintre voi v-ati dat seama, in zilele astea blogul a cam fost pus pe pilot automat. Da, dom'le, da, in cele din urma am facut-o si pe asta: m-am smuls din strinsoarea de biti a tentaculelor dependentei de Internet, v-am lasat de izbeliste, o voi bieti cititori, si m-am dus unde-am vazut cu ochii.
Asta pentru ca soarta si destinu si inevitabilitatea istorica si lupta pentru pace pina nu mai ramine caramida peste caramida ne-au facut ca in anul de glorie 2011, primavara tirziu dar de fapt devreme, noi sa plecam intr-un turneu de pelerinaj profund religios de cunoastere a patriei noastre Republica Unita si Mare si Capitalista Europa, versiunea noua, cum intri in Est pe dreapta.
Adica, mai pe scurt, ca stiu ca sint dintre voi cei care imi reproseaza ca scriu complicat si alambicat ("Pale, nu reusesc sa te citesc, scrii prea imbirligat"),
deci, mai pe scurt, am fost pina in Polonia si inapoi. Sa il vedem pe Roger Waters, unul din maaari polonezi ai acestei lumi, dar nu numai.
Drept pentru care, pe masura ca timpul, vremea, soarta si conexiunea la Internet imi vor permite, va voi povesti pe bucati pelerinajul lui Flo si al lui Turambar in tara lalele... aaa, pardon: in tara mestecenilor, a traficului cumplit de aglomerat, a cimpiilor care tin loc de autostrada in batalia istorica dintre germani si rusi, a locului care se scrie lodz si se citeste de fapt uudz, a felului complet neasteptat, nepremeditat si totalmente binecuvintat in care am dat noi nas in nas cu...
Dar mai bine nu. Pe rind, cu rabdare, ca azi e Vinerea Mare si eu am treaba, ca un bun ateu habotnic si ofensator ce sint.
Ne-am intors aseara tirziu, dupa 2500 de km de balaurit prin Europa Centrala care de fapt este de Est cotropita de ofensiva primaverii. Sintem la Telega, avem de recuperat, de reparat, de sapat, de curatat, de aranjat, toate treburile care de regula se fac cu o saptamina inainte, nu acum in Vinerea Patimilor Mintuitorului nostru.
Si mai ales si mai ales avem de plantat o haita de plante cumparate prin smulgere din padurea tutelara poloneza, aia de-o vedeti voi in filmele ruse, in Padurea de Mesteceni si in Cutitul in Apa. Ne asteapta in galeata in fata casei, e vremea sa-i punem in pamint, ca deja au frunze si nu stiu daca se vor prinde.
Credinciosii vor spune ca in Vinerea Mare in nici un caz nu se prind. Ca te bate Doamne Doamne (deja simt cum fulgera la orizont, undeva deasupra Ploiestiului). Ateii, din contra, spun ca poate da, poate nu, cum vrea Sfinta Probabilitate si Doamna Natura.
Vedeti, pina si in acest marunt act de horticultura putem identifica tensiunea ontologic-existentiala dintre sistemele de cunoastere religioasa si metafizica probabilistica. Ce a fost la inceput? A fost vointa? A fost un badabing badabum aleator si fara de vrere?
Nu stim. Stim un singur lucru: ca e vremea sa plantez copacii.
Hai, pa... :)
Citeste tot...
marți, 19 aprilie 2011
luni, 18 aprilie 2011
Stiu ce meserie va avea Marta cind se va face mare
Buna ziua!
Va contactez din partea banci M&M ( Marta's Money) pentru a va reaminti ca aveti de platit suma de 300 lei.
Atentie!! daca suma nu va fi platita pana la data de 12 aprilie 2011 se va transforma in 305 lei; pana in data de 19 aprilie 2011 se transforna in 310 lei s.a.m.d..
Daca nu veti plati pana in data de 5 mai 2011 suma se va transorma in 600 lei .
Daca nu veti plati pana in 5 iunie 2011 suma se va transforma in 1.200 lei s.a.m.d.
Multumesc pentru timpul acordat!
Marta Palada
P.S.: Va rog sa nu uitati sa descarcati filmul "The Wizard of Oz " cu subtritrari in Romana. Sa mi le trimiteti pana sapt vitoare va rog.
O zi buna in continuare!
**************
PPPPPS: E-mailul este cit se poate de foarte pe bune. In termeni stiintifici, pe scurt: am pus-o... :(
Citeste tot...
duminică, 17 aprilie 2011
vineri, 15 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
De ce ține Turambar cu ursul?
De ce ține Turambar cu ursul? mǎ întreabǎ lumea zilele astea, ca urmare a articolului meu de la începutul sǎptǎmînii.
Fie în privat, dar mai ales în public, de manierǎ prieteneascǎ (vezi comentarii), de manierǎ la fel de prieteneascǎ, de manierǎ savantǎ, ori uneori de manierǎ pur și simplu... Pur și simplu.
Rǎspunsul e simplu: Turambar nu ține cu ursul. Sau cel puțin așa crede el :). El doar se bucurǎ cǎ a reușit sǎ stîrneascǎ o dezbatere realǎ pe o temǎ realǎ de preocupare – nu un lucru ușor de realizat pentru un biet blog care în cea mai mare parte din timp este just a useless past time plin de The Simpsons, rugby și nu mai spun ce, cǎ cine știe știe, cine nu, mai bine sǎ rǎmînǎ așa :p
Drept pentru care vin cu precizarea necesarǎ: nu sînt de acord cu limitarea drepturilor de vot a celor din strǎinǎtate. Cred cu tǎrie în dreptul acestora de a vota, bazat pe cetǎțenie. E unul din drepturile fundamentale din Constituție și, oricît ar veni uni sǎ ne explice cum e în Germania, Bizonia sau Mumuland, eu consider cǎ este dreptul lor sǎ voteze.
Propunerea sǎ voteze doar cei care plǎtesc taxe în țarǎ mi se pare în cel mai bun caz hilarǎ, în cel mai rǎu caz... În cel mai rǎu caz. Drept pentru care de-abia aștept sǎ fie pusǎ în practicǎ și sǎ se ia astfel votul unor laargi categorii de oameni ai nemuncii, cum ar fi elevii, studenții, șomerii, casnicele și alți pensionari, mama lor care nu vor sǎ plǎteascǎ taxe. Atunci sǎ vezi distracție și dreptate electoralǎ și vot cenzitar...
Mi s-a atras de asemenea atenția cǎ prin punerea accentului pe frauda ce ar rezulta în urma introducerii votului prin corespondențǎ, eu de fapt sînt fie punctual împotriva acestei metode de vot, fie – mai general – împotriva votului în strǎinǎtate în general.
Argumentul este iarǎși șchiop. Dacǎ un aspect al vieții sociale necesitǎ îmbunǎtǎțiri, asta nu înseamnǎ cǎ ne apucǎm sǎ interzicem acel aspect. Dacǎ votul în țarǎ este și el viciat de fraudǎ, asta nu înseamnǎ cǎ ne apucǎm acum sǎ predicǎm interzicerea votului și întoarcerea la sistemul feudal sovietic, ci pur și simplu cǎ trebuie sǎ gǎsim cǎi sǎ limitǎm încǎlcarea legii.
Așijderea și cu votul în strǎinǎtate. Nu înseamnǎ cǎ trebuie sǎ le luǎm concetǎțenilor noștri dreptul de vot, ci cǎ pur și simplu trebuie sǎ ne gîndim cum facem ca cei care voteazǎ sǎ voteze o singurǎ datǎ, cei care nu voteazǎ sǎ nu "fie votați" in absentia, iar cei care voteazǎ chiar și o singurǎ datǎ :) sǎ nu o fac sub amenințare / șantaj / momire cu beneficii materiale.
Apropos: asta nu înseamnǎ cǎ sînt de partea celor care susțin cǎ ar trebui interzisǎ propaganda, dupǎ cum au argumentat unii ca rǎspuns la articolul meu. Nu. Propaganda este un instrument politic. Cine pune botu, pune botu. Cine se lasǎ convins, înseamnǎ fie cǎ pune suflet în cele auzite, fie cǎ e mai lejer la creier și atunci asta este, sîntem toți egali în fața urnei de vot, grași sau slabi, bogați sau sǎraci, dreptaci sau stîngaci, blonzi sau țigani, inteligenți sau proști, educați sau varzǎ.
La propagandǎ, dragi trǎiriști de rit cvasi-legionar, se rǎspunde cu contrapropagandǎ. La retoricǎ se rǎspunde cu retoricǎ, nu cu cumpǎrat voturi sau cu schimbat urne sau cu suveici sau cu pungi de mǎlai sau cu autobuze sau cu...
În consecințǎ, vǎ rog eu frumos: nu vǎ grǎbiți sǎ-mi lipiți etichete sau bancnote pe frunte. Aduceți-vǎ aminte cǎ au fost alte momente în care nu am ținut neapǎrat cu tabǎra de stînga / anti-PDL. Aduceți-vǎ aminte cǎ nu de puține ori valorile propuse pe acest blog plin de țîțe rugby și alte grafice au fost orice, dar nu de stînga. Aduceți-vǎ aminte cǎ lumea e complexǎ și nu neapǎrat împǎrțitǎ în alb și negru, în cǎlǎi și victime, în nemernici și îngeri, în stînga și dreapta, în dihotomii imposibile. Lumea e gri, dragilor. Și Turambar așijderea. Cînd așa, cînd așa. Dupǎ cum îl taie capul. Nu dupǎ cum îi taie alții capul.
:/
Citeste tot...
Deci ce caut eu in viata mea?
Sau, mai bine spus, ca la prima intrebare raspunsul este oricum clompicat si necesita muuuult alcool si dezbateri care iremediabil dau in cearta religioaso-filosofica: ce caut eu in aceasta poza? De ce, Doamne, de ce? Cu ce Tzi-am gresit eu Tzie? De ce am raspuns azi la telefon reporterului de la Hotnews?
Aaaaargh.
Courtesy of Hotnews, mama lor de priceputzi intr-ale colajului umoristico-sardonic.
Did I say: aaaaaargh?
AAAAAARGH!
:rofl:
Spiritus loci: găurirea la telegeni
Vedeți voi,
Străbunicul meu, Ion Duțu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost dulgher. Dat fiind că să pricepea cu tesla și cu rindeaua și cu toporul, a ajuns să lucreze la sonde, să construiască turlele sondelor care pă vremea lui să făceau dîn lemn. Repede și eftin, cum îi stă bine capitalismului sălbatic aflat în faza dă acumulare primitivă dă capital.
Asta pentru că la Telega o vreme s-a tot scos petrol dîn pămînt. Telega a fost unul dîn locurile binecuvîntate / blestemate ale acestei țări binecuvîntate / blestemate dă unde s-a scos petrol. Țiței, păcură, aurul negru. Cu petrolul dă acolo olandezii și englezii s-au îmbogățit în anii 20-30, nemții au făcut cel de-al doilea război mondial în anii 40, iar rușii l-au supt și rechiziționat fără nici un pic de jenă în anii 50.
Printre picături, au beneficiat și românii. Leoaica, stră-mătușă-mea și bunică-mea dîn partea maică-mii, de exemplu, a fost pă rînd țărancă de la coada vacii, mică întreprinzătoare atunci cînd s-a găsit petrol pă pămînturile ei, boieroaică cu aere dă Paris dă București, cu manșon și alte bîzdîcuri dă nouveau riche, pă urmă chiaburoaică, pă urmă lucrătoare dă rit infractor la Canal, pă urmă la loc țărancă, pașol na turbinca, exploatatoareo, istoria te-a ridicat, istoria îți dă în cap, mama ta dă bandită.
Ion Duțu, străbunică-miu dîn partea lu taică-miu, a rămas la stadiul de proletar. El a făcut sonde. Să cheamă deci că a fost sondor. Așa și-a cîștigat pîinea lui cea dă toate zilele, așa s-a schilodit, căzînd dă pă sondă și rămînînd șchiop mai apoi tot restul vieții. Mi-l amintesc, un om uscat, mic, mărunțel, aducînd un pic a Fred Astaire la figură. Și la 80 de ani se pricepea cu fierăstrăul, joagărul, toporul, tesla. Dumnezeu să te odihnească, Tătuțule...
Mai apoi, două generații mai tîrziu, taică-miu, Mihai Palada, primul om cu facultate dîn familie, s-a făcut automatist. Chestii de-alea complicate cu sîrme, cablaje, tranzistoare și alte lucruri pîn care trece curentu. Însă cum a dat, cum a cotit-o, tot la sondă a nimerit-o. Cercetător științific, chestii cu planșe, cu proiecte, cu capu, dar legate dă extracția dă țiței. Se cheamă deci că și taică-miu tot un soi de sondor a fost, căci a stat în viața lui profesională și la gura sondii, să vază cum îi indică aparatele, acolo unde mustește păcura la ieșirea prăjinii dă foraj dîn pămînt.
Și uite că acum, la a patra generație, eu, deși fac cu totul alte chestii decît ei, lucru cu omul, cu fiara, cu numerele sociale, tot sondor se cheamă că sînt. Căci fac sondaje, nu?
Această ironie lingvistico-existențială m-a lovit aseară, în timp ce cetuiam cu un prieten pă Facebook. La final, cînd să ne luăm la revedere, mi-a zis “noapte bună, sondorule!”.
Și atunci m-a lovit: damn it, sînt a treia generație dă sondori dîn familia noastră!
Cred că este ceva ce ține de spiritus loci, dă reverberațiile mistico-astralo-pășuniste ale acelei zone plină dă cătină, măceșe, gherghine, pruni și păcură. Multă păcură. Acum desigur nu mai e chiar atîta, că a avut grijă istoria să-și ia tainul și să mai lase doar un firicel, doar un jet cît pișatul boului bătrîn.
Însă ceva în soarta asta a noastră de telegeni ne face să fim în continuare sondori. Că dăm găuri în pămînt să țîșnească lichidul cel vîscos, aducătorul dă bani și dă binecuvîntare și dă energie și dă blestem și dă poluare și dă epuizare. Că dăm găuri în sufletele oamenilor să le scoatem cuvintele și gîndurili pline de mîzgă, dă sînge, dă dorință, dă ambiguitate și dă ipocrizie... Tot aia e. Tot sondor se cheamă că sînt.
Data viitoare cînd mă duc acasă, la Telega, o să dau o fugă pînă în pădure pă Recea, să bag mîna în rezervorul dă decantare care știu eu că încă mai funcținează, să gust dîn zeama aia a pămîntului, dîn mustul blestemat. Să văz: are același gust cu sîngele dă om, sau nu?
PS: La noi la Telega să vorbește cu mult dă “ă”, ca orice muntean care să respectă. Dă. Pă. Să. În consecință suportați și voi vorba telegenească, cel puțin în acest articol plin dă burtucală semantică locală.
Citeste tot...
Vreti sa-l vedeti pe Turambar?
Ieri, adica miercuri, Turambar, datorita interesului stirnit de articolul privind frauda la votul prin corespondenta, a fost in doua locuri in media clasica, aia unde de ceva timp mai mult particip la ea decit sa consum :) :p.
Mai intii, Turambar a fost invitat la videochatul Realitatea.net Live de catre Dan Luca. Acolo, Dan, impreuna cu Costi Rogozanu, i-au creat lui Turambar clima si ambientu necesare pentru o emisiune placuta, prieteneasca, cum ii sta bine chatului.
Pe urma, pe seara, Turambar a fost invitat de Mihai Gadea la Antena 3 la emisiunea sa. Acolo s-a discutat, printre alte subiecte, si cel propus de Turambar in articolul sau.
Va prezint emisiunea in care il puteti vedea pe Turambar discutind cu Dan si cu Costi. Subiecte faine, niste gazde placute, calde, discrete, si mai ales si mai ales un invitat de ecsceptie, profesionist, priceput, retoric, convingator, charmant, fermecator, blond, cu ochi albastri, cu o alura leonina si mai ales modest si sincer in declaratii.
Enjoy! :)
PS: Cine nu se uita nu stie ce pierde si, oricum, va stiu IP-urile la toti, mama voastra de cititori, si va banez pentru eternitate, plus o suspendare de cartonas galben de 10 minute la sin bin, daca nu faceti click pe butonul de Play. Sa nu zicetzi ca nu v-am spus... :(
Citeste tot...
miercuri, 13 aprilie 2011
Tzutzologie matinala tributara lui Nietzsche
- Tzutzule, tu itzi dai seama ce norocosi sintem noi ca avem o profesie in care ne si pricepem, ne si place?
Doamne, ce adinc pot sa fiu uneori dimineatza, chiar si inainte sa-mi beau cafeaua noastra cea de toate zilele.
Ups. S-a terminat cafeaua. D'oh! :(
Citeste tot...
Frankentime
FRANKENTIME. What time feels like when you realize that most of your life is spent working with and around a computer and the Internet.
Sursa: New York Times, unde mai puteti gasi si multe alte definitii cinice, ce ne aduc aminte de Ambroise Bierce, The Devil's Dictionary. Dar cine naiba isi mai aduce aminte de Ambroise Bierce in zilele astea recente si pline de televizor??? :blink:
GRIM TRUTH. You’re smarter than TV. So what?
Citeste tot...
marți, 12 aprilie 2011
Da, mama, cu trenu-n mine
Asa, ca tot a venit primavara afara. Ceva diafan, gingas, elegant si fragil: sufletu uman supus la diverse teste de anduranta prin lovire repetata. In slow-motion, ca e mai spectaculos, asa stim noi din productiile TV, de la stiri.
:wink:
Courtesy of Dropgol.
Citeste tot...
De ce murim de cancer?
Finca. De-aia murim de cancer. Finca.
:(
http://www.irsn.fr/FR/popup/Pages/tchernobyl_video_nuage.aspx
Citeste tot...
luni, 11 aprilie 2011
Cît se poate frauda prin intermediul votului prin corespondențǎ?
SIMULARE: CINE ŞI CÂT CÂŞTIGĂ ÎN 2012
DIN INTRODUCEREA VOTULUI PRIN CORESPONDENŢĂ
Unora le strălucesc ochii de bucurie şi speranţă, alţii se încruntă. Chiar dacă mai e un an şi jumătate până la alegerile parlamentare din 2012, iar în sondaje, Opoziţia e pe val, lucrurile sunt de parte de a fi tranşate.
În contextul în care PDL a anunţat că introducerea votului prin corespondenţă este prioritate legislativă, o întrebare simplă macină minţile actorilor politici: cum va influenţa votul această eventuală decizie, în cazul în care acesta va trece prin Parlament?
De aici, încep scenariile.
Mirel Palada
Sociolog, Director executiv CCSB
Articol scris pentru revista Cult
DE CE? MOTIVAȚIE
Subiectul pe care vi-l propun analizei este unul cît se poate de important pentru economia alegerilor care stau sǎ vinǎ, chiar dacǎ mai este un an și jumǎtate pînǎ la ele: alegerile parlamentare din 2012.
Întrebarea este simplǎ și în mințile tuturor actorilor politici: cum va influența introducerea votului prin corespondențǎ, în cazul în care acesta va trece prin Parlament?
Este evident cǎ avem de-a face cu o încercare a taberei puterii pedeliste de a-și atenua eroziunea electoralǎ, încercînd sǎ acceseze un rezervor de vot care nu a fost încǎ suficient exploatat: votul din strǎinǎtate.
Pînǎ acum, românii din strǎinǎtate au votat în numǎr prea mic, atît în comparație cu voturile din țarǎ, cît și în comparație cu numǎrul total al celor cu drept de vot aflați peste hotare.
La un volum total de români emigrați estimat de manierǎ convergentǎ de mai multe surse (Ministerul de Interne, institutele de cercetare, mediul academic) a se situa undeva în jur de 2,5 milioane de cetǎțeni cu drept de vot aflați în strǎinǎtate, în mod constant la urne pînǎ acum au venit doar niște zeci de mii, undeva în jur de 50 – 100 de mii de voturi de obicei, 150 de mii în mod excepțional la alegerile prezidențiale din 2009.
Niciodatǎ nu s-a depǎșit pragul de 200 de mii, iar dacǎ este sǎ raportǎm prezența cea mai ridicatǎ la vot în strǎinǎtate: 150 de mii, la volumul total estimat: 2,5 milioane, rezultǎ un procent maxim de participare la vot cît se poate de mediocru: doar 6%.
E clar cǎ avem de-a face cu un rezervor, cu o pungǎ de voturi insuficient foratǎ, ca sǎ folosim analogii din zona extracției petroliere.
Și atunci întrebarea vine de manierǎ naturalǎ: cum forǎm acest rezervor? Și cine beneficiazǎ de pe urma acestui foraj suplimentar? Rǎspunsul, dupǎ cum spuneam, este pe buzele tuturor de ceva timp: ne luǎm dupǎ alte țǎri și introducem votul prin corespondențǎ.
Voi trece peste tehnicalitǎțile destul de complicate ale înscrierii în rîndul celor care pot vota prin corespondențǎ, deși și ele au un cuvînt de spus în analiza care urmeazǎ. Mǎ voi focaliza pe rǎspunsul la cea de-a doua întrebare: cine profitǎ de pe urma acestui foraj?
De fapt, știm deja rǎspunsul: PDL va profita.
De ce? Simplu: din douǎ motive. Pe de o parte, pentru cǎ istoria de vot ne aratǎ cǎ votanții din strǎinǎtate voteazǎ în general anti-PSD. Iar în momentul de fațǎ PDL este partidul cel mai evident poziționat în opoziție cu PSD.
Pe de altǎ parte, pentru cǎ PDL, aflîndu-se la putere, controleazǎ instituțiile statului care au de-a face cu relația cu românii din strǎinǎtate: Ministerul de Externe și punctele sale de lucru, ambasade și consulate. Iar unii rǎutǎcioși ar completa punînd și SIE pe aceastǎ listǎ...
Deci rǎspunsul la întrebare e destul de simplu: PDL. Însǎ rǎspunsul la continuarea întrebǎrii: cît de mult va beneficia PDL de pe urma introducerii acestui tip de vot? putem cuantifica acest efect? nu mai este atît de ușor de dat precum precedentul.
Rǎspunsul la aceastǎ întrebare face obiectul acestui articol. Cît de mult va beneficia PDL de pe urma introducerii votului prin corespondențǎ?
NECESITATEA CALCULULUI ÎN VOLUME ABSOLUTE (VOTURI)
Dat fiind cǎ vorbim de cuantificare, trebuie sǎ transformǎm totul în numere. Mai mult decît atît, trebuie sǎ folosim un limbaj comun, același tip de mǎsurǎtoare. Deși pe parcursul discuției unele cuantificǎri vor începe prin a fi în formǎ procentualǎ, în timp ce altele vor fi avansate în format absolut (numǎr de voturi), este imperios necesar sǎ convertim totul în aceeași unitate de mǎsurǎ pentru a putea face calcule și a evita greșeala de a aduna mere cu șuruburi.
Numitorul comun, unitatea de mǎsurǎ în care putem face calcule este numǎrul de voturi. Calculele trebuie fǎcute în numǎr de voturi.
În consecințǎ, pendularea va fi de genul urmǎtor: începem cu identificǎri și estimǎri procentuale, transformǎm totul în numǎr de voturi, facem calculele adiționale pentru a estima efectul votului prin corespondențǎ, apoi convertim totul în procente, unitatea cea mai des vehiculatǎ în parlance-ul politicienilor cînd vine vorba de estimarea eficienței unui act politic.
IDENTIFICAREA FACTORILOR DE INFLUENȚǍ
Pentru a controla incertitudinea, trebuie sǎ estimǎm cît mai exact toți factorii care pot influența votul prin corespondențǎ.
Subuniversurile succesive în orice populație, atunci cînd este vorba de vot, sînt urmǎtoarele:
• totalul populației: cîți români au dreptul oficial de vot?
• dintre aceștia, subuniversul celor care voteazǎ: cîți dintre aceștia vor vota în 2012?
• dintre aceștia, subuniversurile votanților pentru fiecare partid în parte: cîți vor vota cu fiecare partid în parte?
Acestea sînt elementele votului cǎrora trebuie sǎ le cercetǎm variabilitatea.
Însǎ, dupǎ cum din pǎcate știm – altminteri nu ne-am mai fi apucat sǎ scriem articolul de fațǎ – și votul ǎsta este și el de douǎ feluri: cel legitim și cel nelegitim. La votul legitim nu trebuie sǎ uitǎm sǎ adǎugǎm componenta frauduolasǎ, votul pe lîngǎ vot, votul fictiv, frauda. Cît va fura fiecare partid în parte?
Deci din punct de vedere al votului, avem patru factori de luat în considerare: populația cu drept de vot, participarea la vot, votul legitim și frauda electoralǎ.
În plus, avem douǎ zone geografice distincte: în țarǎ și în strǎinǎtate. Cea de-a doua zonǎ geograficǎ, cea din strǎinǎtate, se împarte și ea la rîndul ei în douǎ maniere de vot: votul clasic, ca pînǎ acum, la urne, și votul prin corespondențǎ, elementul nou introdus în jocul politic cǎruia încercǎm sǎ-i identificǎm efectul.
Geografic vorbind, avem deci trei dimensiuni: votul în țarǎ, votul în strǎinǎtate la urne, votul în strǎinǎtate prin corespondențǎ.
Rezultǎ, în consecințǎ, o combinație de 4 x 3 = 12 factori ce trebuie avuți în considerare. Vezi structura lor în Tabelul 1.
Tabel 1. Factorii de influențǎ semnificativi în discuția noastrǎ
Hmmm. Destul de mulți factori. O sǎ avem ceva de furcǎ în a-i cuprinde pe toți. Mai trebuie sǎ mai începem sǎ simplificǎm din ei...
SURSE DE ESTIMARE A FACTORILOR
Pentru a vedea ce putem simplifica și ce rǎmîne – deocamdatǎ – în suspensie, trebuie sa facem pasul urmǎtor. Sǎ rǎspundem la întrebarea: care sînt sursele de estimare ale acestor factori? De unde putem sǎ-i cuantificǎm, sǎ punem numere pe ei? Rǎspunsurile, pe scurt, în tabelul urmǎtor.
Tabel 2. Estimarea factorilor de influențǎ ai efectului votului prin corespondențǎ
Dupǎ cum puteți observa, în unele cazuri putem sǎ estimǎm suficient de exact cifrele încît sǎ luǎm o singurǎ variantǎ în calcul (de exemplu în cazul populației oficiale a României ori a migrației în strǎinatate).
În alte cazuri, însǎ, e nevoie sǎ introducem mai multe variante, mai multe scenarii. Vǎ propun sǎ lucrǎm pentru fiecare dintre factorii pe care nu îi cunoaștem aprioric cu trei niveluri: minim, mediu, maxim, analog cu scenariile de estimare demograficǎ.
NECESITATEA CONTROLULUI NUMǍRULUI DE SCENARII. SIMPLIFICǍRI
Dacǎ ar trebui sǎ presupunem trei scenarii pentru fiecare dintre factori, am ajunge la o analizǎ crîncen de complicatǎ. Dacǎ este sǎ asociem fiecǎruia dintre cei 12 factori distincți – de fapt 11 factori distincți, cǎci populația în strǎinǎtate e aceeași, indiferent de tipul de vot – cîte trei paliere diferite: minim, mediu, maxim, rezultǎ în total 3 la puterea a 11a scenarii. Adicǎ 177,147 de scenarii, dacǎ e sǎ folosim cifre exacte.
Aproape 200 de mii! Se sparie gîndul! Trebuie sǎ simplificǎm. Trebuie sǎ facem tot posibilul sǎ identificǎm valori cît mai exacte cu putințǎ pentru cît mai mulți dintre factori, în așa fel încît la sfîrșit sǎ avem cît mai puține variante de luat în calcul, cît mai puține cazuri de trei paliere: minim / mediu / maxim pe care sǎ le bǎgǎm în mașinǎria infernalǎ a ridicatului la puterea lui 3.
Din fericire, este destul de ușor sǎ simplificǎm numǎrul de scenarii. Iatǎ cum.
Populația și participarea în România
Dacǎ ne uitǎm cu atenție, ne dǎm seama cǎ în cazul populației putem folosi estimǎri medii suficient de credibile încît sǎ renunțǎm la ipotezele de tip minim / mediu / maxim în aceastǎ privințǎ.
În cazul populației din țarǎ, folosim cifra oficialǎ propusǎ de BEC: 18,2 milioane de votanți, deși ea cuprinde și pe cei plecați în strǎinǎtate și deși ar fi nevoie de o discuție separatǎ privind discepanța dintre cifrele BEC (18,2 milioane) și cele INSSE (17,7 milioane) privind același orizont temporal populațional.
Însǎ o lǎsǎm deocamdatǎ așa, spre simplificare. Folosim cifra de 18,2 milioane de oameni cǎreia îi vom aplica un procent destul de bine documentat de participare la vot: 40%, care rezultǎ atît din mǎsurǎtorile prin sondaj din ultimul timp, cît și din experiența de vot de la alegerile parlamentare din 2008.
În combinație, cele douǎ numere ne dau un volum de 7,3 milioane de români pe care îi estimǎm cǎ vor veni la vot în țarǎ.
Dacǎ aplicǎm un factor de corecție de 95% voturi corecte, la fel de bine documentat și de stabil, ținînd cont de experiența de la voturile parlamentare anterioare, rezultǎ cifra de români pe care îi așteptǎm sǎ voteze corect în toamna lui 2012: 6,9 milioane.
Buun. Am rezolvat numǎrul de votanți din România: 6,9 milioane.
Populația în strǎinǎtate
Dupǎ cum spuneam și mai sus, existǎ de ceva timp o serie destul de bine documentatǎ de estimǎri convergente, venind dinspre mai multe surse: Ministerul de Interne, institutele statistice oficiale ale țǎrilor cu emigrație puternicǎ româneascǎ (Italia, Spania), institutele de sondare a opiniei publice, mediul academic din zona științelor sociale, care estimeazǎ cǎ în strǎinǎtate sînt aprox. 2,5 milioane de români cu drept de vot.
Gata. Am mai scǎpat de o putere a lui 3 din calcul.
Participarea legitimǎ la vot în strǎinǎtate, la urne
Datoritǎ experienței de pînǎ acum a ponderii mici a votului în strǎinǎtate la urne, putem concluziona cǎ îl putem estima și pe acesta la o valoare medie, fǎrǎ a greși prea mult.
E vorba doar de cîteva zeci de mii de voturi care ar exista între palierele minim, mediu și maxim, lucru care într-o discuție privind milioane de voturi nu adaugǎ prea mare eroare, doar dacǎ nu cumva vorbim de un rezultat la fel de strîns precum cel de la prezidențialele din 2009 – însǎ este puțin probabil, ținînd cont de evoluția procentelor partidelor politice de pînǎ acum.
În consecințǎ, ne uitǎm la ultimele alegeri recente, parlamentare 2008 și prezidențiale 2009. La parlamentarele din 2008 au votat în strǎinǎtate aprox. 25 mii de români. La prezidențialele din 2009, în turul 1 au votat aprox. 80 de mii, în turul 2 aprox. 150 de mii.
E mai probabil ca participarea la vot în toamna lui 2012 sǎ fie de aceeași intensitate cu cea a alegerilor analoage, parlamentarele din 2009, mai ales cǎ acum o parte din ei vor putea sǎ voteze și prin corespondențǎ, sǎ nu se mai deplaseze.
Deci sǎ spunem max. 30 mii de voturi – oricum o cantitate neglijabilǎ, pe lîngǎ milioanele din țarǎ.
Participarea legitimǎ la vot în strǎinǎtate, prin corespondențǎ
Tot pentru simplificare, vǎ propun sǎ încercǎm sǎ identificǎm o valoare medie și pentru tipul de vot prin corespondențǎ legitim, cei care chiar vor vota “din inimǎ”, în mod corect, prin corespodențǎ.
De data asta voi gîndi în procente. Plec de la procentul absolut ridicol de votanți la urne în strǎinatate, la cele mai recente alegeri parlamentare din 2008: 24 de mii din 2,5 milioane înseamnǎ nici mai mult, nici mai puțin decît doar 1%. Asta ne aratǎ interesul foarte scǎzut pentru politicǎ al românilor din strǎinǎtate, combibat cu dificultǎțile logistice (de deplasare, de bani, de acte de rezidențǎ etc.).
Ținînd cont de dificultǎțile birocratice impuse de legea electoralǎ a votului prin corespondențǎ, combinat cu apetitul scǎzut pentru vot, nu cred cǎ vor fi totuși mulți cei de bunǎ credințǎ, cu adevǎrat interesați sǎ depunǎ efortul pentru a strînge toate hîrtiile doveditoare și pentru a trece prin tot hǎțișul procedural implicat în înregistrarea ca votant prin corespondențǎ.
Dacǎ la urne au venit 1% la parlamentare, 3% în turul 1 la prezidențiale și 6% în turul 2 la prezidențiale (deși putem considera cǎ o parte din aceștia de la turul 2 au fost de fapt voturi frauduloase), atunci este destul de puțin probabil ca la votul prin corespondențǎ sǎ fie mult mai mulți, hoarde entuziaste care dintr-o datǎ sǎ accepte toate furcile caudine birocratice pentru a obține mult visata țidulǎ administrativǎ care sǎ le dea dreptul sǎ voteze în plic.
Ca sǎ nu mai vorbim cǎ o bunǎ parte din românii din strǎinǎtate vor fi excluși din acest proces datoritǎ faptului cǎ nu vor putea sǎ își certifice domiciliul, una din etapele obligatorii pentru înscrierea la votul prin corespondențǎ.
În concluzie, pentru a gîndi tot procentual, nu cred cǎ vor catadisci mai mult de 10% din românii din strǎinǎtate sǎ se înscrie la votul prin corespondențǎ. Palierele în acest caz ar fi: minimal 6%, mediu 8%, maxim 10%.
Pǎstrǎm palierul mediu, spre simplificare, și calculǎm: 8% din 2,5 milioane de români cu drept de vot în strǎinǎtate înseamnǎ 200 de mii de votanți în plic pe bune, cu inima, de bunǎ credințǎ, nu carne de tun pentru frauda electoralǎ.
Buuun. Am mai bifat un factor simplificat. Mergem mai departe.
Votul legitim în strǎinǎtate
Ținînd cont de nivelurile reduse de vot legitim în strǎinǎtate (30 de mii la urne, respectiv 200 de mii prin corespondențǎ), unii ar putea spune cǎ nici nu are rost sǎ ne mai chinuim sǎ îi bǎgǎm în ecuație, în calculul final. Hai sǎ nu fim totuși atît de rǎutǎcioși și sǎ recurgem la un singur expedient: sǎ identificǎm cea mai plauzibilǎ structurǎ a lor de vot și sǎ rǎmînem doar cu ea, tot spre simplificarea numǎrului de factori variabili pe care trebuie sǎ-i luǎm în considerare.
Mai mult. O judecatǎ psihologicǎ elementarǎ ne spune cǎ cele douǎ subpopulații din strǎinǎtate, votanții la urne și cei prin corespondențǎ, nu au nici un motiv sǎ voteze diferit. Ei prezintǎ cam aceeași structurǎ de vot.
Dacǎ ne uitǎm la istoria lor de vot de pînǎ acum, vedem cǎ votul în strǎinǎtate este unul predominant anti-PSD (15% la parlamentare în 2008, 12% la prezidențiale în turul 1 în 2009). Ținînd cont atît de istoria de vot, dar și de evoluțiile din sondajele recente, estimǎm cǎ PDL va lua 50% din voturi, aproximativ cît a luat și la parlamentarele din 2008, iar USL vor lua 45%, ceva mai mult decît au luat combinat în 2008 (36%), respectiv în 2009 (30%).
Am mai eliminat astfel un palier de incertitudine.
Frauda electoralǎ în România
Un alt domeniu unde consider cǎ putem simplifica discuția, ținînd cont de istoria recentǎ, este cel al fraudei electorale în România.
Dacǎ facem comparație între rezultatele oficiale ale alegerilor și estimǎrile realizate prin intermediul cercetǎrilor de tip Exit Poll, observǎm diferențe destul de mici, de max. 2-3 puncte procentuale (2 puncte în cazul lui Crin Antonescu în turul 1 la alegerile prezidențiale, 2 puncte în cazul PNL la parlamentarele 2008, 3 puncte în cazul PSD+PC la parlamentarele din 2008).
Aceasta ne indicǎ nivelul maxim de fraudǎ electoralǎ de care sînt în stare partidele politice în România. De cele mai multe ori, acestea trebuie sǎ alerge cu toatǎ viteza pentru a sta pe loc, i.e. pentru a contracara efectele fraudei electorale ale celorlalte partide.
Per ansamblu, estimarea noastrǎ este cǎ aceste efecte se neutralizeazǎ, cel puțin în cazul partidelor mari. Experiența confruntǎrii din alegerile prezidențiale din 2009, sintetizatǎ de manierǎ publicǎ în declarațiile liderilor PDL și PSD (Blaga, Videanu, Hrebenciuc, Ponta), ne aratǎ cǎ este foarte probabil ca cele douǎ blocuri politice mari, USL pe de o parte, PDL și sateliții sǎi de partea cealaltǎ, sǎ prezinte priceperi relativ asemǎnǎtoare de fraudǎ internǎ.
În concluzie, pînǎ la noi indicii, estimez cǎ frauda internǎ per ansamblu se va neutraliza și nu o voi lua în considerare în calculele ce urmeazǎ, spre simplificare. Zero. Mergem mai departe.
Frauda electoralǎ în strǎinǎtate, la urne
Dacǎ se va introduce votul prin corespondențǎ, estimǎm cǎ efortul de fraudǎ electoralǎ se va deplasa dinspre zona de urne spre zona prin corespondențǎ. În plus, oricum participarea la vot la urne în strǎinǎtate estimǎm cǎ va fi una rezidualǎ, un motiv în plus sǎ ignorǎm aceastǎ componentǎ.
* * *
Gata. Dupǎ toate aceste eforturi de simplificare, ce a mai rǎmas încǎ în suspensie puteți vedea în tabelul de mai jos.
Tabelul 3. Nevoia de simplificare a estimǎrii. De la sute de mii la 27 de scenarii
SCENARIILE REZULTATE
Dupǎ cum puteți vedea și în Tabelul 3, rǎmîn doar trei domenii unde nu avem cum sǎ fim suficient de exacți, pentru cǎ nu prea știm ce se va întîmpla pînǎ în 2012. E vorba despre:
• structura votului în România
• participarea la vot prin corespondențǎ, la nivelul votului fraudulos,
• structura fraudei în strǎinǎtate, prin intermediul votului prin corespondențǎ
Rezultǎ un numǎr de 3 x 3 x 3 = 27 de scenarii, pe care urmeazǎ sǎ le estimǎ separat, conform celor trei paliere propuse mai sus: minim / mediu / maxim. Deja sîntem la un cu totul alt nivel de complexitate, ce poate fi gestionat relativ ușor. Una este sǎ ai sute de mii sau chiar și mii de variante, alta este sǎ ai 27.
ESTIMAREA SCENARIILOR
Urmǎtorul pas este sǎ estimǎm de manierǎ cît mai plauzibilǎ, veridicǎ, validǎ cele trei scenarii rǎmase: Votul în în România, Nivelul fraudei prin corespondențǎ, Structura votului fraudulos prin corespondențǎ.
Structura votului în România
În cazul primului factor rǎmas în suspensie, votul în România, lucrurile sînt destul de complicate. Avem deja experiența unei variații destul de mari a votului politic în ultimii ani. Vezi Fig. 1.:
Fig. 1. Variația votului politic în România în ultimii 2 ani.
Sondaje CCSB. Subunivers: populația estimatǎ a merge la vot. Medie mobilǎ 2
Pînǎ în toamna lui 2012 mai e un an și jumǎtate. Se mai pot întîmpla multe. Mai ales cǎ între timp a apǎrut și aceastǎ nouǎ alianțǎ politicǎ, USL (PSD + PNL + PC). Și totuși, trebuie sǎ încercǎm sǎ minimizǎm necunoscutul.
În consecințǎ, pe baza evoluției sondajelor, a discuțiilor și analizelor politice publice, cît și pe baza flerului propriu, propun trei scenarii de vot în România toamnei lui 2012:
Mai sînt și alte variații, în cazul PP și PRM. Vezi mai jos, Tabelul 4 pentru detalii.
Intensitatea fraudei în strǎinǎtate în cazul votului prin corespondențǎ
Cea de-a doua întrebare destul de greu de rǎspuns este: cît vor fi în stare sǎ fure, dacǎ se introduce votul prin corespondențǎ?
Inițial, într-o formǎ anterioarǎ a articolului, avansasem niveluri sensibil mai ridicate de fraudǎ. Însǎ în urma discuțiilor cu diverse persoane care cunosc domeniul (politicǎ, sisteme de vot, românii din strǎinǎtate) mi-am dat seama cǎ aceste trei paliere de fraudǎ electoralǎ (20% / 40% / 60%) e destul de puțin probabil sǎ fie atinse. Asta datoritǎ mai ales dificultǎților birocratice generate de structura legii votului prin corespondențǎ de care pomeneam deja mai sus în mai multe locuri.
Dar mai este și un alt motiv pentru care mi-am revizuit în jos estimarea de fraudǎ electoralǎ. În 2009, la alegerile prezidențiale, în acea perioadǎ fierbinte dintre turul 1 și turul 2, circula pe piața consultanților politici o remarcǎ fǎcutǎ de apropiații echipei bǎsesciene: “dacǎ diferența este de maxim 2 puncte procentuale, putem sǎ întoarcem jocul. Pînǎ în douǎ procente nu ne facem probleme, cîștigǎm alegerile”.
Ce vroiau sǎ spunǎ? Cǎ și chiar dacǎ Mircea Geoanǎ ar fi ieșit învingǎtor în țarǎ cu pînǎ în 2 puncte procentuale (adicǎ o diferențǎ de plus / minus 200 de mii de voturi, deci un ecart total de 400 mii de voturi, la prezența de atunci de 10 milioane de votanți în turul 2), mașinǎria electoralǎ pedelistǎ ar fi avut suficiente resurse în strǎinǎtate încît sǎ întoarcǎ rezultatul alegerilor.
Dupǎ cum s-a dovedit de altfel, distanța a fost de +/- 0.3% în țarǎ (adicǎ un ecart de aprox. 60 de mii de voturi), care a fost ușor rǎsturnatǎ de mașinǎria externǎ cu o contrapondere de 140 de mii de voturi, adicǎ de +/- 0.7%.
În concluzie, dacǎ de la 400 de mii încolo reprezentanții mașinǎriei bǎsesciano-pedeliste se temeau cǎ va începe sǎ dea rateuri, asta înseamnǎ cǎ chiar și cu o metodǎ îmbunǎtǎțitǎ, cea a votului prin corespondențǎ, de la un anumit nivel în sus nu se prea mai poate face mare lucru, din motive de atingere a limitǎrilor logistice.
Iatǎ de ce am considerat cǎ este nevoie sǎ cobor estimǎrile inițiale și sǎ vǎ propun urmǎtoarele trei paliere revizuite ale intensitǎții totale de fraudǎ prin corespondențǎ:
Structura politicǎ a fraudei în strǎinǎtate în cazul votului prin corespondențǎ
Bine, bine, se va frauda la votul prin corespondențǎ. Bine, bine, e foarte probabil ca principalul beneficiar al fraudei sǎ fie PDL. Dar chiar ceilalți vor sta cu mîinile în sîn și nu vor face nimic? Puțin probabil.
În consecințǎ, vǎ propun urmǎtoarele trei paliere de structurǎ de pricepere de fraudǎ:
Una din ipotezele implicite în cazul acestor structuri de fraudǎ este cǎ partidele mici nu vor reuși sǎ profite de frauda electoralǎ. Vezi Tabelul 4 pentru detalii
* * *
Gata. Acum, o datǎ ce am bǎtut în cuie toate variabilele, putem sǎ trecem la calculul propriu-zis. De-abia acum începe aritmetica...
PAȘII DE CALCUL.
TRECEREA DE LA PROCENTE LA MILIOANE DE VOTANȚI
Important este sǎ convertim toate scenariile și toate calculele în milioane de votanți, pentru a putea aduna mere cu mere și a estima structura totalǎ a votului, în numǎr absolut, urmînd ca pe baza acestor cifre absolute noi sǎ calculǎm noile procente.
Deci pașii de calcul sînt:
1. Estimare procentualǎ de participare la vot + Estimǎri procentuale structurǎ de vot în România; Conversie în mii de voturi în România pentru fiecare partid în parte. 3 SCENARII
2. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate la urne. 1 SCENARIU
3. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate prin corespodențǎ legitim, “natural”. 1 SCENARIU
4. Același lucru pentru votul în strǎinǎtate prin corespondențǎ fraudulos. 9 SCENARII (3 niveluri de fraudǎ x 3 scenarii de structurǎ de vot)
5. Suma tuturor voturilor, în milioane de voturi
6. Transformarea milioanelor de voturi în procente
7. Comparație diferențe între votul inițial (înainte de introducera votului prin corespondențǎ) vs votul final (dupǎ votul prin corespondențǎ)
8. Concluzii. Cît cîștigǎ PDL?
Pentru calculele în detaliu, vezi Tabelul 4:
Tabelul 4: Calculul estimǎrii diferitelor tipuri de vot.
Conversie de la procente în milioane de votanți
REZULTATE. 27 DE SCENARII
Dupǎ ce facem toate calculele și toate adunǎrile, conform celor 27 de scenarii, rezultǎ, urmǎtoarele variante de voturi suplimentare obținute de fiecare din partide:
Tabelul 5. Rezultatul estimǎrii celor 27 de scenarii. Milioane de votanți 
Acum transformǎm din milioane de votanți înapoi în procente, unitatea de mǎsurǎ în care se discutǎ eficiența politicǎ:
Tabelul 6. Rezultatul estimǎrii celor 27 de scenarii. Procente
CONCLUZII
Din toate aceste calcule alambicate, ne intereseazǎ îndeosebi coloanele de diferențǎ, cele scoase în evidențǎ în figurile anterioare cu roșu.
Pentru o mai mare ușurințǎ a înțelegerii, le sortǎm de data asta dupǎ magnitudinea efectului. Putem sorta fie dupǎ milioane de votanți, fie dupǎ procente. Consider cǎ mai important este efectul procentual. Deci sortǎm dupǎ coloana procentualǎ.
Tabelul 7. Pentru ce am muncit atît.
Diferențele fațǎ de înaintea
introducerii votului prin corespondențǎ
Ce concluzie tragem? cǎ trebuie sǎ facem și un grafic, sǎ vedem mai bine :)
Fig. 2. Diferențele. Cît estimǎm cǎ va cîștiga PDL
de pe urma introducerii votului prin corespondențǎ?
27 de scenarii
De-abia acum putem sǎ tragem o concluzie clarǎ. În urma introducerii votului prin corespondențǎ, estimǎm cǎ PDL va cîștiga în medie aprox. 6 puncte procentuale, adicǎ, în numǎr absolut, undeva în jur de 200 de mii de voturi net, dupǎ ce dǎm la o parte faptul cǎ și USL va face tot posibilul sǎ beneficieze și ea de pe urma acestei legi.
Efectul net – repet: net, dupǎ ce dǎm la o parte contracararea USL – variazǎ între un minim de 2 puncte procentuale / 100 mii de voturi, în cazul în care nici PDL nu va fi în stare sǎ producǎ prea multe voturi frauduloase prin aceastǎ metodǎ, iar USL la rîndul sǎu se va dovedi în stare sǎ contracareze priceperea administrativǎ a PDL, și un maxim de aprox. 10 puncte procentuale / 500 de mii de voturi, în cazul în care PDL va fi în stare sǎ mobilizeze mașinǎria la turație maximǎ, iar USL va lǎsa complet garda jos și va ignora segmentul românilor din strǎinǎtate – cum a fǎcut-o de altminteri la alegerile prezidențiale din 2009, cu rezultatele cunoscute.
Cum însǎ în general extremele sînt rareori concretizate în naturǎ, estimǎrile noastre finale se îndreaptǎ spre zona medie.
Cel mai probabil, PDL va cîștiga în jur de 6 puncte procentuale. Asta brut, înainte de redistribuirea procentelor partidelor care nu intrǎ în Parlament. Datǎ fiind incertitudinea privind ce tip de lege electoralǎ va fi în cele din urmǎ aplicatǎ, nu am mai luat și acest aspect în considerare.
Destul, nu? Nu cocoșǎtor de mult, dar nici nesemnificativ. Chiar și la nivel mediu, PDL va recupera 6 puncte procentuale. Adicǎ o bunǎ parte din ceea ce a pierdut prin eroziune în perioada anilor în care a luat mǎsuri de austeritate.
Dacǎ mai adǎugǎm și PP, partidul satelit inventat de PDL pentru a opri hemoragia electoralǎ, un partid care conform evoluțiilor sale în sondaje de pînǎ acum este destul de probabil sǎ facǎ 5% – 7%, iatǎ cǎ este posibil sǎ avem de-a face cu o recuperare de cel puțin 10 puncte procentuale, cu puțin noroc poate chiar de 15 puncte procentuale.
Adicǎ de o recuperare aproape completǎ spre palierul de aprox. 30% la care se situa PDL în 2009, înainte de alegerile prezidențiale și mai ales înainte de mǎsurile de austeritate.
Într-adevǎr, meritǎ sǎ te zbați sǎ introduci votul prin corespondențǎ, nu-i așa?...
Citeste tot...
Premiile Darwin, varianta pe specia canina
Primita pe e-mail. De un haz nebun.
PS: Stiti ce sint premiile Darwin, da? Am incredere in voi ca sinteti cu temele facute in privinta acestui subiect arzator ce deriva din intersectia dintre teoria evolutionista si studiul inteligentei.
"Charles Darwin commemorates those who assist natural selection by removing themselves from the gene pool... Darwin Awards are given to honor those who do their best to ensure that the next generation is smarter -- by one. These heroes sacrifice their very lives to give our children a better future... "
:rofl:
***
Ce este de fapt curajul?
Este de a conduce o masina de Formula 1?
Este de a zbura un avion de vânatoare în lupta?
Este de a sari cu parasuta?
Este bungee jumping?
Este sa-ti joci salariul pe o moneda azvârlita?
Este de a insulta portarul într-un bar?
Este de a-l pocni pe seful tau?
Rahat. Acestea sunt nimic!
ASTA este curaj:
Citeste tot...
duminică, 10 aprilie 2011
Tzitza de maimutza probabilistica
55 52 51
41 44 45
4 4 3
E fascinant sa vezi cum la unele intrebari distributiile pe sectoare se aseaza absolut la fel, chiar daca sondajele sint facute la ceva timp unul dupa altul (cam una - doua saptamini spatiere intre ele), si doar pe 600 de cazuri - volume de esantion care de regula ii fac pe robespierrenii nostri publici sa dea ochii furiosi peste cap si sa inceapa sa emita ineptii indignate din care sa reiasa ca habar n-au de capul lor, ca nu stiu sa faca diferenta dintre reprezentativitate si exactitate, dar ca vorbesc si ei sa se afle in treaba, sa injure sondajele, ca da bine.
E a dracului de faina masurarea asta cantitativa, mai expresivilor mai, mai literatilor si filosofilor si priceputilor din fotoliul vostru unde le stiti voi pe toate ca niste oameni mari. Ori de cite ori ma intilnesc cu asemenea situatii, se infioara carnea pe mine ce meserie faina am. Si va spun eu ca ma tot intilnesc cu situatii de-astea in care sa exclam: a dracului probabilitate, cit de certa e! Mersi, frate Gauss, ca ne-ai dat acest utilaj, aceasta masina-unealta de cifre si priceperi fuzzy pe mina... :) :wink:
Nota: Distributiile sint de la intrebarea: Q12. Cu care din urmǎtoarele afirmații sînteți mai degrabǎ de acord? cu variantele de raspuns:
1) Primarul ar trebui ales din primul tur al alegerilor, chiar dacă nu a obţinut votul majorităţii populaţiei, pentru că astfel s-ar economisi bani la bugetul local.
2) Primarul ar trebui ales cu votul majorităţii populaţiei, chiar dacă acest lucru înseamnă alegeri în două tururi şi o cheltuială în plus pentru bugetul local.
99) NS / NR
LATER EDIT: Alte distributii foarte asemanatoare intre sectoare, ce dau seama despre o atitudine bine definita si egal raspindita in rindul bucurestenilor, pe alte intrebari asemanatoare:
74 74 75
16 16 18
10 10 7
87 84 83
7 8 9
6 8 8
65 64 67
29 29 29
5 7 3
69 65 70
16 17 15
12 13 10
4 5 4
Pai sa nu dai cu basca dupa porumbei cind vezi corola de minuni a lumii sociale?
Citeste tot...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
O tiflă necesară
Cîţiva notorii „oameni de televiziune“, volubili, sprinţari, fără dileme, au lansat o nouă ideologie. Veche, desigur, ca toate lucrurile noi. I-aş spune ideologia realităţii minimale, sau, ca să invoc metafizica domnului Vanghelie, ideologia realităţii „care este“.
În rezumat, ea sună astfel: realitatea, atîta cîtă e, e destulă şi e bună. Să nu ne complicăm cu criterii sofisticate, cu pretenţii intelectualiste, cu exigenţe elitare. Să admitem, odată pentru totdeauna, că nu opiniile cîtorva sclifosiţi, nu valorile rarefiate ale unor minorităţi gălbejite constituie substanţa şi rostul vieţii.
[...] Viaţa, viaţa adevărată, viaţa celor mulţi, cu nevoile lor curente, cu bravul lor semidoctism, cu farmecul lor gregar – iată ceea ce trebuie să aperi, să lauzi şi să cînţi. Să ne mai lase puriştii „bunului-gust“, şoarecii de bibliotecă, grămăticii pedanţi.
Să dăm cezarului popular ceea ce îi aparţine: atenţia noastră exclusivă, amorul nostru necondiţionat. Nu vă plac manelele? Dar ele există şi au succes. Nu vă plac talk-show-urile cu Becali şi viaţa cotidiană a cuplului Irinel-Monica? Dar ele fac rating. Sînt cool. Sînt Viaţa însăşi. Nu vă place Casa Poporului? Dar poporului îi place. Divertismentul autohton vă miroase a vulgaritate? Dar cine vă pune să vă uitaţi? Ce-ţi fi vrînd? Molière zi şi noapte? Caragiale non-stop? Charlie Chaplin de trei ori pe zi? N-aveţi decît să vă încuiaţi în bibliotecă.
Viaţa e în altă parte şi se poate dispensa de fiţele voastre. Viaţa e mişto şi miştocăreala e viaţă. Ne-am săturat de idei înalte, de maniere fine, de predici. Vrem virilităţi fruste, duioşii de bodegă, chef. Ceea ce există n-are nevoie de nici o justificare, de nici un adaos. Există, deci e valabil. Există, deci asta e!
Deci cui nu-i place să se retragă la sanatoriu. Gata cu fumurile! Realitatea e singura realitate. Deci intelectualii să ne mai slăbească.
[...] Le-ai mai putea spune că tot ce e, astăzi, viaţă civilizată s-a născut din sentimentul că realitatea dată, realitatea strictă e insuficientă şi, prin urmare, ameliorabilă. Ameliorabilă tehnologic şi stilistic. Realitatea se îmbogăţeşte neîncetat prin comentariu şi prin ingeniozitate adaptativă. A fi „realist“ e a căuta altceva şi mai mult decît oferă realitatea.
Nu te laşi în voia bolilor, pretinzînd că, întrucît există, sînt îndreptăţite, nu asumi cu entuziasm urîtul pentru că e ubicuu, nu sanctifici prostia pentru că e curentă. Dacă vrei muzică, nu te opreşti la zgomotele pădurii, dacă vrei arhitectură, abandonezi gata-făcutul peşterii, dacă vrei vin, nu te mulţumeşti să mănînci toţi strugurii.
Umanitatea constă în capacitatea de a trata realul nu drept o instanţă care îşi ajunge sieşi, ci drept o infinită materie primă. Sîntem ceea ce adăugăm lumii.
[...]
Cît despre marii moderatori TV care pledează pentru „realitatea care este“, ei au o comică problemă de identitate. Fac gazetărie – adică nu ne lasă singuri cu realul, ci îl ambalează în tone de texte şi imagini – scriu, vorbesc, folosesc camere de luat vederi, ochelari, stilouri, metafore, culori, adică tot felul de produse ale creativităţii, aşadar ale intelectului omenesc, dar vor să treacă, totodată, drept „băieţi de băieţi“, oameni din popor, străini de orice otravă livrescă.
Vor, pe scurt, să fie şi călare, şi pe jos. Vor să vorbească buruienos, dar se înghesuie şi să pomenească, hodoronc-tronc, de Dostoievski şi Santayana. Sînt, care va să zică, complecşi, rotunzi, „oameni universali“. În realitate, sînt mereu la jumătatea drumului, nici cu lecturile la zi, nici cu degetele bătătorite.
„Nu sîntem intelectuali!“ zic ei, ferindu-se de această etichetă ca de ducă-se pe pustii. Se poate. Dar asta nu vă califică drept viguroasă clasă muncitoare. Nu aveţi nici statutul pe care îl respingeţi, nici cel la care aspiraţi. Prestaţia Dvs. constă, deocamdată, în utilizarea (pripită şi parţială) a intelectului propriu şi într-o zglobie clămpăneală mondenă. Credeţi-mă, e puţin! Şi dacă, în plus, vă luaţi şi aere magisteriale – e ridicol.
Andrei Pleșu, Să fim realiști?, Dilema Veche, 126, 29 iunie 2006
Citeste tot...
vineri, 8 aprilie 2011
La ce e buna copilaria la Telega
- Ai taiat cumva lemne vreodata?
- Da. De ce? Dau gresit? Nu e bine?
- Ba da. Ba da. Nu-i nici o problema. Da-i acolo, ca dai bine. Dar se vede ca ai taiat lemne. Ai pozitia bratelor, se cunoaste.
:) :rofl:
Sa dai din bokken ca si cum ai taia lemne cu toporul. Se pare ca este totusi permis :)
Citeste tot...
Contra!
- Contra!
- Recontra!
Partenerul bate scirbit in masa. Adversarul din dreapta se uita intrebator. Partenerul scapa printre dinti, scrishnit: "E de apel".
Doamne, ce-mi lipsesc uneori glumele astea snoabe. Serile in care dragii nostri Barkalainen si Vislyansson, adica Jul si cu Toader, se dadeau in barci cu gratie. Serile in care Meduza se tragea ginditor de mustata aia a lui ingalbenita de tutun, gindindu-se daca sa faca impasul sau sa traga pur si simplu vaca, poate-poate e chioara. Sa o caute? Sa o ocoleasca? Damn it. Grea alegere.
Da. Al naibii jargon, bre. Al naibii jargon.
Doo pici. Contra! :) Hoo, bre, ca e semibaraj. Da, si la al meu e de apel...
:rofl:
Citeste tot...
Aceste carticele de colectie si marketingul lor minunat
Auziti, mi se pare mie sau baietii astia de la MegaImage au dat de aur cind au venit cu ideea sa se asocieze cu cei de la National Geographic sa faca acea colectie de carti cu animale, sa le adune copiii? La fetele mele, si la gradinita la Andra, si la scoala la Marta, e frenezie pura cu aceste carticele.
Sint curios daca le-au crescut vinzarile. Stie cineva? Putem sa estimam un Effy effect?
Hai, ca va pricepeti la marketing, stralucitorilor... :)
Citeste tot...
Pentru mine, in aceste momente grele pentru tzara
Da, da. Se potriveste. Fi-mi-ar potriveala sa-mi fie :(
Citeste tot...
Viorele, ce faci, ma?
Deci e clar: cei din Prahova reprezinta o specie aparte, o specie care, conform cu discutiile stiintifice pe care le port in momentul de fata cu alti oameni de stiinta total uimiti, e posibil sa reziste si la o catastrofa precum cea din Cambrian, ba poate chiar si Apocalipsei sa-i vina de hac.
Partea absolut fascinanta, pentru mine cel putin, care am crescut in mijlocul babelor din Prahova, este felul in care vorbeste. Este exact tonul pe care il stiu din copilarie. Este fix maniera cu care vorbesc oamenii pe acolo. Asta nu poate fi falsificat. Vocea, cuvintele folosite, pauzele, accentele, pina si carpeta de pe perete sint pentru mine de o naturalete sfishietoare. In afara de subiectul abordat, evident. Pe vremea mea, babele aveau alte motive de birfit. Dar in rest...
:blink: :rofl:
Courtesy of nemernicii mei de studenti de anul trecut, carora numa' la prostii le e gindul, mama lor ca trebuia sa-i las repetenti corigenti sa-i chem in toamna, poate le lungeam chinul si faceam si eu oameni seriosi din ei. Cine stie?
:rofl:
PS: Vecinii reactioneaza. Scena desprinsa din Frankenstein, cind umblau aia mici si multi, personaju colectiv, cu coasele sa-l prinda pe monstrozaur
:rofl:
Citeste tot...
joi, 7 aprilie 2011
Tu ce esti, ma?
Sau, in termeni stiintifici de sondaje de opinie si tratament ambulatoriu: "Care este ocupatia Dvs.?"
Raspuns? Simplu, logic, clar, predictibil: "termopangiu".
Sondaj proaspat, undeva in mirabila noastra provincie, Republica Uimitoare Romania.
:rofl:
Citeste tot...
Fundamentul biologic al stresului
Nivelul 1 de stres
Iei în maşină o autostopistă, o fată tânără şi frumoasă. Brusc, fata leşină în maşină şi o duci la spital. Acest lucru este stresant.
Nivelul 2 de stres
Dar la spital, medicii îţi spun că ea este însărcinată şi te felicită că vei fi tătic. Le spui că nu tu eşti tatăl, dar fata susţine că tu eşti! Această situaţie devine foarte… stresantă.
Nivelul 3 de stres
Aşadar... ceri un test ADN să demonstrezi că nu tu eşti tatăl. La finalul testelor, doctorul îţi spune că eşti infertil şi cel mai probabil aşa te-ai născut. Eşti extrem de stresat dar totuşi te simţi uşurat.
Nivelul 4 de stres
Pe drumul spre casă te gândeşti la cei 3 copii ai tăi.
Acuma sa vezi stres!
:)
Courtesy of Papa, providerul nostru de glume cinice :) :p
Citeste tot...
De ce infloresc florile primele, mai biologilor?
Auziti voi, e vreun biolog pe-aici pe pashunea asta virtuala unde rumegam noi cuvinte potrivite si inutile, sa ne elucideze si noo marele mister al fiintei primavaratece?
Pe bune, mergeam in dimineata asta si m-a lovit asa dintr-o data, cum e lovit mielul de ghearele vulturului drept in ceafa, acolo unde face beeee: de ce dom'le infloresc copacii inainte sa dea frunze?
Nu ar fi mai logic (aka nu ar maximiza succesul de supravietuire) mai intii sa dea niste frunze, sa faca acolo niste clorofila sa porneasca procesu de productie de bagat la burtica, pentru ca prea a fost iarna grea si am terminat rezervele? Si de-abia dupa aceea, dupa ce am recuperat ceva-ceva din vigoare, de-abia atunci sa ne apucam sa pornim procesul de productie al puilor, adica flori albine chestii socoteli?
Adica, in termeni seriosi, lasind gargara expresiva la o parte: de ce plantele cu frunze cazatoare din zona temperata isi folosess si bruma de resurse care le-au mai ramas dupa trecerea iernii pentru a produce flori, in loc sa produca mai intii frunze si sa reia mai intii procesul de fotosinteza?
Cum creste the overall fitness (na, ca nu stiu termenul in romana) daca se pune accentul pe succesul reproductiv in detrimentul succesului de supravietuire al individului? E o ecuatie acolo cu niste parametri fini si pe bune, vreau un biolog sa vina sa-mi aduca lumina in creier in aceasta privinta.
Sau toti biologii sint ocupati cu Postul Pastelui? :) :wink:
Citeste tot...
miercuri, 6 aprilie 2011
Profesioniştii exasperării
Ca de obicei, Plesu provides. Vine cu atributul potrivit pentru situatia potrivita, la momentul potrivit. Asa minuitor mester de cuvinte, mai rar zilele astea.
Dar cuvintele sint doar o parte a acestui necesar exercitiu de admiratie. Dupa cum stim cu totii de la Dorian Gray incoace (cuuum? nu stiti cine e Dorian Gray? var de-al doilea cu Oscar Wilde, bre), eticul si esteticul sint doo domenii uneori foarte perpendiculare, mai ales cind mai bagi si un "s" in plus in ecuatie si vorbesti despre dimensiunea eStica a existentei.
Deci asadar si prin urmare, trebuie sa vedem mai ales ce spune nenea asta Plesu cu cuvintele alea, nu cum le spune.
Si de-abia aici Plesu isi merita cu asupra de masura admiratia mea, a noastra, a tutulor, cu esceptzia bineintzeles a celor care nu-l sufera, mama lui de telectual pretzios si gomos, ai vazut cum a fost cu Basescu?
Ce nemernic dom'le, ce nemernic, si dupa ce a plecat de la ala, nici macar n-a avut bunul simt mioritic sa scuipe virtos, cum stim cu totii ca se face daca esti balcanic cu adevarat.
Vaaaai, ce nesuferit de foarte superior. Vaaai, ce boier al mintzii care ne face pe toti ceilalti sa ne simtim niste bieti vatafi asudati si mirlani. Vaaai, ce shpion neamtz ne-am lasat noi sa ne conduca dom'le, cultura, rapitza, ionosfera si editurili.
Vaaaai de capu nostru daca putem gindi astfel despre o persoana care, din fericire, inca mai arata nordul cum trebuie... :(
"Pe alt palier, fac indigestie şi când văd, zi de zi, pe felurite posturi de televiziune, aceleaşi echipe de profesionişti ai exasperării, practicând, infatigabili, aceeaşi „temă cu variaţiuni". Ştiu dinainte ce-o să spună, le ştiu grimasele, indignarea de cafenea, neliniştea patriotică.
La fel de plictisit sunt şi de interlocutorii lor: câţiva reprezentanţi trişti ai partidului de guvernământ, invitaţi pe post de scuipătoare, antrenaţi anume să încaseze, cu un fel de încăpăţânare îmbufnată. Stau sumbri dinaintea amfitrionilor nervoşi şi încearcă să explice inexplicabilul şi să justifice dezastrul.
În alte emisiuni, „lupta" antiguvernamentală îmbracă un derutant veşmânt de chermeză. Câţiva actoraşi, scriitoraşi, gazetăraşi, cantautoraşi şi alţi amici ai moderatorului se adună în jurul unei mese şi comentează nenorocirea generală cu o inexplicabilă bună-dispoziţie: fac glume, ironii de ceai dansant, poante de burlaci scăpaţi din frâu. Se simt bine. Necazul zilnic e rentabil. Hazliu. Prilej de gloriolă personală. O mână de băieţi deştepţi fac băşcălie apropo de proştii de la guvern."
Andrei Plesu, Indigestii, Adevarul, 5 aprilie 2011
Citeste tot...
marți, 5 aprilie 2011
Iremediabil bagatzi in priza
"Dacă vreţi să renunţaţi la Internet... e prea târziu.
Trebuie să renunţaţi şi la lumea înconjurătoare odată cu el."
Vlad Petreanu, un pesimist realist bagat iremediabil in priza, in retea, in matrice.
Damn it. Welcome to the club, mate :(
Citeste tot...
In sfirsit cineva face grafice mai faine decit ale mele
Deci daca va poate veni sa credeti, aceasta bestie de umanist, acest tehnolog cu vorbele, aceasta fiara de creativitate care teoretic nu ar trebui sa aiba habar de linii si de creta si de grafice si de axa Ox - Oy, chestii de-astea complicate, ingineresti, statistice, ei bine, aceasta fiara de bestie ce-mi face, dom'le? Pune mina pe creta si incepe si deseneaza grafice!
Hei! Alo! Ce intzelegere am avut noi, domnu'? Eu nu scriu romane si nu iau Nobel si Pullitzer si Mullitzer, iar matale nu te bagi peste meseria mea. Ce vrei acum? Sa monopolizezi toate domeniile lucrative? Hei! Alo! Un pic de respect si de intzelegere pentru conditzia umana!
Ai dracu scriitori, dom'le, cum se baga ei peste totzi in viatza asta. Mama lor de balzaci, nu s-ar mai satura...
:rofl:
PS: Cine nu se uita e nashpa shi nasol si il banuiesc ca lucreaza in contabilitate, undeva intr-un departament cu cifre. :p
Citeste tot...
luni, 4 aprilie 2011
To sleep, perchance to dream
[...] we now also know that pre-industrial families commonly experienced a "broken" pattern of sleep, though few contemporaries regarded it in a pejorative light. Until the modern age, most households had two distinct intervals of slumber, known as "first" and "second" sleep, bridged by an hour or more of quiet wakefulness. Usually, people would retire between 9 and 10 o'clock only to stir past midnight to smoke a pipe, brew a tub of ale or even converse with a neighbor.
Others remained in bed to pray or make love. This time after the first sleep was praised as uniquely suited for sexual intimacy; rested couples have "more enjoyment" and "do it better," as one 16th-century French doctor wrote. Often, people might simply have lain in bed ruminating on the meaning of a fresh dream, thereby permitting the conscious mind a window onto the human psyche that remains shuttered for those in the modern day too quick to awake and arise.
The principal explanation for this enigmatic pattern of slumber probably lies in the nocturnal darkness that enveloped pre-industrial households — in short, the absence of artificial lighting. There is a growing consensus on the impact of modern lighting on sleep. The Harvard chronobiologist Charles A. Czeisler has aptly likened lighting to a drug in its physiological effects, producing, among other changes, altered levels of melatonin, the brain hormone that helps to regulate our circadian clock.
In fact, during clinical experiments at the National Institute of Mental Health, human subjects deprived of light at night for weeks at a time exhibited a segmented pattern of sleep closely resembling that related in historical sources (as well as that still exhibited by many wild mammals). The subjects also experienced, during intervals of wakefulness, measurably higher levels of prolactin, the hormone that allows hens to sit happily upon their eggs for long periods.
New York Times, Dreams Deferred
Citeste tot...
Sa dam piept cu realitatea. Cu Realitatea, bre...
Doamnelor si domnilor, stimati zbuciumati recenti si atomici si carele consumati media pe piine, inclusiv Internet si bloguri de-astea nefolositoare si chiar si inutile,
azi, luni 4 aprile 2011, la orele 13:00 trecute fix, stimatul Turambar aka eu va participa plenar si in esclusivitate, chiar si in direct si cu tot corpul din dotare, la emisiunea de pe Realitatea FM produsa / realizata / prezentata / regizata / montata si editata de stimabila doamna Anca Florea. Emisiunea nu stiu cum se cheama, dar doamna Anca Florea este o doamna, deci musai obligat sa mergem acolo si sa facem frumos bubico de maniera spontana si cinica si sociologica, asa cum stie Turambar, mai ales cind este sub influenta procentelor.
Atentie! Copii, nu conduceti sub influenta procentelor! Consumul exagerat de sondaje dauneaza grav sanatatii! Oameni buni, fiti responsabili si nu consumati sondaje cit timp sinteti in procesul de creare a realitatii.
A Realitatii, da? :wink:
Citeste tot...
Pai sa nu dai cu ei de Pamint, mama lor de oameni de stiinta?
The Pale Blue Dot is a photograph of planet Earth taken in 1990 by Voyager 1 from a record distance [6.1 billion kilometers], showing it against the vastness of space.
By request of Carl Sagan, NASA commanded the Voyager 1 spacecraft, having completed its primary mission and now leaving the Solar System, to turn its camera around and to take a photograph of Earth across a great expanse of space.
From Carl Sagan’s Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space:
Ann Druyan suggests an experiment: Look back again at the pale blue dot of the preceding chapter. Take a good long look at it. Stare at the dot for any length of time and then try to convince yourself that God created the whole Universe for one of the 10 million or so species of life that inhabit that speck of dust.
Now take it a step further: Imagine that everything was made just for a single shade of that species, or gender, or ethnic or religious subdivision.
If this doesn’t strike you as unlikely, pick another dot. Imagine it to be inhabited by a different form of intelligent life. They, too, cherish the notion of a God who has created everything for their benefit.
How seriously do you take their claim?
Courtesy of Vlad Tarko. Cu dedicatie pentru Theophyle Sensei, care e ferm convins ca exista - cel putin in forma aia antropomorfico-binzdicoasa recomandata in manualul bunului crestin :) :wink:
Citeste tot...
duminică, 3 aprilie 2011
Pe-o gura de rai
Raiul, dupa cum stie orice om cu scaun la cap si dezbarat de iluzii, nu exista.
Nu exista decit in capetele astea ale noastre pline de speranta. Mereu speranta. Mereu speranta. Poate, poate. Da, Doamne, sa fie ceva si dincolo. Pardon: Dincolo, cu D mare de la Depresie, Disperare, Dezamagire si Dorinta.
Insa Raiul, doamnelor si domnilor, deja exista. Exista aici, acum.
Si el suna asa:
In fiecare zi de-as asculta Variatiile Goldberg, in fiecare zi mi-ar provoca aceeasi spasma de rai. Acelasi rictus de fericire. Aceeasi zvircolire de nirvana. Si nu m-as satura. Si as mai vrea inca o data.
Si asta este raiul, nu?
Hai, fitzi credinciosi si credeti in raiul de zi cu zi, zbuciumatilor...
Citeste tot...
Tendenko
E fabulos sa vezi ca intr-o situatie de catastrofa, copii de 10 - 12 ani isi tin cumpatul si aplica ce au invatat, desi instinctul le spune sa fuga la mama acasa. Dar daca ar face asta, pur si simplu ar pierde timp pretios si in loc sa fuga spre deal, spre zone inalte, in siguranta, s-ar duce drept in gura tsunami-ului.
E fabulos cita disciplina, incredere in ceilalti si altruism se pot gasi in acest popor.
Doamnelor si domnilor, tendenko. Cititi si bucurati-va pentru miile de copii care au scapat cu viata pentru ca au avut incredere in ce au invatat la scoala.
Citeste tot...
sâmbătă, 2 aprilie 2011
Ultima oara ca intiiashi data
Damn it. E a doua oara in decurs de citiva ani cind imi dau lacrimile pe aceeasi muzica si cind sint mindru, fericit, eliberat de asta.
Pe 19 aprilie ne ducem la Lodz, in Polonia, sa-l vedem pe Waters.
Insa pe toti patru nu-i vom mai vedea niciodata. Decit asa.
Hai, sa curga muzica precum norii lungi pe sesuri si sa ne aducem aminte de imposibilul trecut.
:bow:
Courtesy of Traian aka Mosh Califar.
Citeste tot...
Mie astea doua mi plac cel mai mult
Recent, Semanticus, in buna traditie de analist politic de rit suprarealist si oniric, asa cum ii sade bine fiecarui comentator al realitatii romanesti multilateral zguduite din zilele noastre, s-a gindit sa se alature corului de bocitoare antice dar aprige care cinta prohodul societatii, civilizatiei si apei calde ca urmare a scurgerilor radioactive de informatii catre presa, varianta Wikilics Romanica.
Dar asta nu inseamna ca Semanticus a cazut in pacatul sus-numitelor bocitoare, de a fi simplificator, patimas, partinic ori chiar si rau intentionat. Nu, din contra. Cu o neasteptata vigoare pozitiva, el vine sa adauge un aer proaspat subiectului, o perspectiva inovatoare si indrazneata, in care eticul se imbina cu esteticul si rezulta esticul.
Mai mult, Semanticus, dovedind o eruditie interdisciplinara demna de o cauza mai buna, introduce in discutie clasici uitati care insa se dovedesc a fi cit se poate de contemporani.
Toate acestea ne indrituiesc sa salutam aparitia pe scena politico-dramatica a unui nume despre care cu siguranta vom mai auzi. Doamnelor si domnilor, Semanticus despre Wikilics, pe baza studiilor de caracter balzaciene realizate in urma cu doua decenii de catre remarcabilul devoalator al sufletului balcanic, Matty.
O discutie despre partea a doua a acestei adevarate Capele Sixtine modelate in coca de wikilics, aici.
Citeste tot...
