Stiti care e mintea romanului cea de pe urma?

Stiti care e mintea romanului cea de pe urma?

Va spui eu, dragii mosului: e mintea de dreapta. Aia nasoala, rea, ticaloasa si egoista si ahtiata dupe profit, case cu etaj, mertzane si bani, multi multi bani.

Dupa ce a tinut-o tot intr-o veselie de redistribuire sociala, de socialism stiintific post-comunist si post-1989, avem acum un inceput de furie de dreapta care se ridica precum spuma marii, precum electronii Internetului, de la nasoii astia de tineri care consuma curentu patriei si descopera ca traim intr-o tara nesustenabila, pentru ca nu exista sanctiunea foamei.

Frica de foame care face minuni.

Sa va spui un banc.

Zice ca stateam de vorba cu un client, mai acum ceva ani, poate unul, poate doi, ma rog, in vremurile astea de o zaticnire aprinsa, in aceasta catastrofa perpetua in care rapita creste cit bradul iar dinozaurii mor in fiecare zi, in zgomot de televizor dat prea tare.

Si vorbeam noi ca oamenii mari, politica, alea alea, si eu imi exprimam priceperea de viata si de demografie si ii explicam cum este cu legatura dintre categoriile de virsta si comportamentul politic (o, da.... o, este... habar n-aveti voi ce sabii ale lui Damocles atirna pe deasupra unor capete).

Si clientul nostru, om de stinga, pesedist convins, ne povesteste o patanie ilustrativa, o paradigmeala de intimplare de prin 2008 care spune multe (si care seamana intrucitva si cu situatia din Rep. Moldova, la alta scara).

Zice ca un politician pesedist, nu mai imi amintesc daca povestitorul sau altul, s-a intimplat sa fie nevoit sa se dea cu avionul catre Spania cu low-costul, lucru pe care il facea pentru prima oara, caci pina atunci se daduse cu avioane de-alea normale, adevarate, care au chiar si aripi cind decoleaza.

Si se aseaza politicianul nostru de stinga comfortabil in scaunul inghesuit, low-cost, si se uita de jur imprejur, la forfota de plecare cu aer de atmosfera de autogara de Slobozia sau de Crevedia, stiti voi, papornite si haine ieftine si un damf de proletariat care cucereste olfactiv lumea. Deh, politicianul nostru se afla fix in mijlocul electoratului sau.

Si se uita dinsul de jur imprejur, admira forfota hoardelor de emigranti lucrativi si exclama cu obida catre insotitorul sau de calatorie, politician si el de meserie: "Uita'te, dom'le, la ei! Uita'te la ei: pleaca pesedisti si se intorc pedelisti..."

Da, stiu: bancul nu mai este de actualitate. 2010 nu e 2008, precum nici iarna nu-i ca vara si nici criza precum consumul ostentativ. La ce procente de toata jena are PDL-ul acum, nu prea mai este cazul. Azi toata lumea e pesedista in cuget si in simtiri si in furia ei ipocrito-resentimentara, cu exceptia celor care sint penelisti de cind se stiu, chiar de acum 8 luni sau 12 luni sau chiar un an, cind au renuntat sa voteze cu pedele ce initziale nashpa e si s-a trezit iubirea de Crin in ei.

Insa povestea nu este despre partide si despre procente neaparat. Este mai degraba o pilda de-aia alegorica, cu damf de Nastratin Hodgea, cum v-a invatat pedantul de Turambar deja, despre stiluri de viata. Despre conceptii de viata. Despre ideologii insidioase, de-alea de ne zac in coltul mintii de nici nu ne dam seama de ele, de influenta lor asupra vietii noastre de zi cu zi, cum era nenea ala din Evul Mediu luminat care vorbea in proza fara sa stie, musiu Jordain, daca inca mai ma tine memoria inutila si pedant-telectuala.

Este vorba despre schimbari de mentalitate.

Despre trecerea cu scufita creerului dintr-o parte in alta a pendulului ideologic. De la papica si caldurica date de tatuca stat, de la respingerea riscului si aversiune pentru necunoscut, in partea cealalta. La inceput au fost micii intreprinzatori patetici, de-aia de carau pungi cu rulmenti la Stambul, ca sa se intoarca cu ele pline de boarfe eftine.

Pe urma au venit armadele de instalatori si de zidari pe contr propriu. Si lucratoarele la textile, armatele de femei care muncesc in conditii nashpa spre atroce pentru un ban chinuit, dar cinstit. Si capsunarii care stau cu shelele in sus in soarele Italiei si Spaniei. Pina si hoardele de curve plecate sa lucreze cu ce au ele mai bun tot de un soi de spirit de antreprenoriat au dat dovada. Tot un salt in necunoscut este si asta, tot rupere din inertie si din caldurica fofoloancei statului inspre uzufructul lucrativ al fofoloancei proprii si personale.

Toate astea pe parcurs de douazeci de ani. In asta consta marea zaticnire sociala prevazuta de Brucan.

Si de-aia apar texte precum cele ale lui Vlad Petreanu din ce in ce mai des zilele astea, lunile astea, anii astia - text care, de altminteri, m-a si determinat sa pornesc aceste rinduri.

Pentru ca incet-incet, ce se intimpla in Romania reprezinta o mutatie dinspre stinga spre dreapta. Dinspre egalitate spre libertate. Dinspre asistentialitate spre luat soarta in propriile miini. Era inevitabil. De unde veneam, de la societatea totalmente asistentiala din care eram in 1989, era clar ca pendulul nu poate sa se miste decit in directie inversa. Acum insa vorbim de niste mase critice care s-au cam pus in miscare.

Cu doua comentarii.

Primul, ca cei mai de dreapta din acest punct de vedere au ales calea emigratiei. Acele 2,5 milioane de romani care au plecat de la ultimul recensamint incoace, in ultimii 10 ani de zile, nemernicii aia care incurca socotelile papusarilor interni votind cu cine nu trebuie, aia nu prea se vor mai intoarce. La fel cum sint slabe sanse sa se intoarca cele aprox. 700-800 de mii de moldoveni plecati din Rep. Moldova, la fel si la noi, cei o data plecati, sint pa si pusi.

S-au tot vehiculat idei alarmiste in ultimii doi ani: valeuuu! se intorc capsunarii, ca e mare criza in Spania si in Italia! Sariti, fetelor, ce ne facem, o sa fie o catastrofa si mai foarte finala, ca o sa creasca somajul pina la cer.

Ei ash! Alarma falsha. Isterie inutila. Profeti cretini si patetici. Nu s-au intors mai mult de 500 de mii, ci din contra, altii au plecat in timpul asta. Stiti cum spun capsunarii? Nu mersi, pardon scuzati, raminem aici. Criza in Spania sau in Italia este mult mai usor de indurat decit criza din Romania. Stati voi acolo cu criza voastra, ca noi o ducem binisor cu a noastra aici la malul Mediteranei.

Deci cei mai intreprinzatori, cei care isi asuma cel mai bine riscul, clasa antreprenoriala in buna parte s-a dus sa ingrase Spania si Italia. Nasol. Asa se duce stremeleagului de suflet sustenabilitatea Romaniei. Raminem aici cu din ce in ce mai putina populatie activa si cu din ce in ce mai multa populatie imbatrinita si atunci sa vezi jale si suspin.

Al doilea comentariu, privitor la cei ramasi acasa. Incet-incet, romanii, o buna parte din ei, au trecut prin acest proces de pendulare valorica dinspre stinga spre dreapta. Spre capitalismul salbatic, spre munca la patronii cei naspa si nemernici. Acum ar cam fi cazul sa incepem sa aplicam si lectia 102 de capitalism: sa invatam incet-incet sa si platim taxe. Altminteri Grecia o sa scrie pe noi, si sa moara pisica invelita in foi de euro daca o sa-mi vina din ce in ce mai greu sa fac sondaje pe dumneavoastra, dragi subiecti si respondenti, pen' ca veti fi din ce in ce mai putini.

Damn it. Trebuie sa ne deschidem filiala in Spania si Italia. Sa plecam pesedisti cu low-costul si sa ne intoarcem ... Ba nu, sa nu ne mai intoarcem deloc, ca pedelist oricum nu e de bon ton sa fii zilele astea, nu? Mai bine penelist decit activist, mai bine comunist decit pedelist, mai bine trist decit imperialist. Mama lor de sociologi, care ne impuiati capul cu toate prostiile voastre si care minariti sondajele si spuneti numa' timpenii bombastice la televizor.

:rofl: