O lectie de bun simt si de respect

Despre infringere si despre necesarul contact cu realitatea. Despre diferenta dintre lasitate si despre tragismul infringerii. Despre respect, despre cavalcada brigazii usoare, despre Turambar, despre Mateias, despre Termopyle, despre Auschwitz, despre Portocala Mecanica a anilor 70, despre All Blacks din 1991, despre All Blacks din 2007, despre Dagor Bragollach, despre mortii necunoscuti de la Canal si de la Sighet, despre Anne Frank, despre Cotul Donului.

Despre toti cei care au invins, fiind invinsi.



"Majoritatea se consideră învinsă încă înainte de a începe lupta, nu are puterea de a visa măcar victoria. Le este frică de înfrângere și paralizați de această frică nici nu au puterea să viseze la victorie. Dincolo de istoria pe care o scriu învingătorii, noi ar trebui să ne iubim luptătorii. Putem să batem în palme când sunt pe cea înaltă treaptă a podiumului, dar mai ales să-i facem să simtă căldura noastră atunci când sunt răniți după o luptă pe care au pierdut-o."


Da, de la omul care a dat rasol la Exit Poll.

Viata e gri si necesita nuantze. Multe nuantze, stimabililor.

Doamnelor si domnilor, Vasile Dincu, cu vorbele si intelepciunea la purtator.

"Am suferit ca un câine alături de fetele noastre care au pierdut semifinala campionatului european de handbal. Am auzit în seara respectivă atâtea vorbe nesăbuite spuse de oameni care nu au fost învățați să descopere măreția unei înfrângeri, sau să deosebească noncombatul și lașitatea de tragismul unei lupte în care ai fost înfrânt de soartă sau de unul mai bun. Toată lumea știa mai bine cum trebuie jucat, ce tactici, ce formulă de echipă era mai bună. O țară mică, aproape ieșită din civilizația europeană, clocește niște vise faraonice care o dezumanizează, o îndepărtează de puținii români care mai luptă, care nu au abandonat și mai cred că putem câștiga victoria."

Restul, aici: Despre infringere si maretia ei.

Mama voastra de pesimisti, de defetisti, de panicarzi si de catastrofici, care ne turnati plumb in picioare cind avem mai mare nevoie de incurajare...

:(