Old cruel harsh beauty

Acum cateva luni, prin iulie, un somer de 55 de ani, Terry Herbert, care de ani de zile balaurea campurile Angliei centrale, prin comitatul Staffordshire, un soi de judetul Bistrita-Nasaud, cu detectorul de metale dupa el, doar-doar va gasi ceva, a dat peste cea mai mare comoara descoperita in timpurile moderne in Anglia: peste 5 kile de aur si peste nu stiu cate kile de argint.

Dar in acest caz paradigma lui Stalin nu se aplica, pentru ca nu atat cantitatea si numarul diviziilor conteaza, ci frumusetea obiectelor gasite. Obiecte de arta elegante, migalit lucrate, genial desenate si gandite si turnate. Sabii si bijuterii si casti si inele si alte chestii de-astea pe care le apreciau razboinicii anglo-saxoni ai secolului 7 sau 8 dupa Christos, pe vremea regatului Mercia, pe vremea cand lumea credea ca balaurii dorm cu burta pe comoara.

Stiu, stiu: o sa ma intrebati de sondaje si de referendum si de priceperi retorice si de miscari neasteptate si de genialitati de marketing politic. Stiu, tristilor, mascatzilor, politrucilor. Stiu. Iar eu o sa va raspund: cititi articolele astea: aici sau aici sau aici, si pe urma uitati-va la pozele astea, sa vedeti ce faceau barbarii de pagani neciopliti de pe vremuri: aici.

Si lasati pentru o jumatate de ora politica la o parte si ganditi-va cum era pe vremea cand balaurii striveau cu burta cea plina de solzi comorile stalucind rosiatic in flacara respiratiei lor de foc.