Miros de ziar ars

Tanti Lili încearcă să aprindă focul în cuptor cu un mic șomoiog făcut dintr-un ziar mototolit, dar cuptorul se încăpățînează să nu o ia din prima. Șomoiogul fumegă leneș pe arzătorul cuptorului, iar fumul dulceag se răspîndește în bucătărie.

Și deodată-n jurul meu natura…

Și deodată în jurul meu bucătăria se transformă în casa copilăriei, prin care Mămăița, străbunică-mea, trecea ca o vestală ponosită și gîrbovită și tăcută cu un făraș de fier cu coadă lungă în care bucăți de jar jucau ape portocalii-negre pîlpîite, peste care ardeau cu mult fum cocoloașe de hîrtie sfințită cu tămîie înăuntru. Trecea Mămăița prin toată casa cu dîra de fum după ea, să alunge spiritele rele sau dracii sau diavolii sau pe Necuratu, sau cum îi spunea dînsa, că nu mai îmi amintesc. Ca o șamană, ca o păgînă precreștină care purifică prin foc locul și casa și sufletul și mîncarea și bătătura. Și mirosea a hîrtie veche arsă și a tămîie.

Și acum, în casă la noi, dintr-o dată miroase a fum și a copilărie. Madlena Turcului, a Tătarului, a Turambarului.