Quote of the day

Revin cu subiectul de aici si imi inclin palaria in fata bunului simt si a retoricii cumpanite si fundamental etice de care Ovidiu Voicu da inca o data dovada.

PS: Ca de obicei, jurnalistii sunt din ce in ce mai penibili. In cazul de fata, penibilul de servici care insista intru bicisnicie si se innamoleste cu fiecare cuvant in optiuni valorice din ce in ce mai suspecte este Dan Tapalaga. Jenant, domnule presar... :/


*********************

Cred că discuţia despre ce e “bine” este inevitabil subiectivă. Aşa că îmi permit să divaghez pe această temă.

CEDO ne spune ce e “legal”, nu ce e “bine”. S-ar putea spune că ce e avizat de CEDP ca fiind “legal” e identic cu ce e “bine”, dar atunci CEDO ar intra în concurenţă directă cu alte instanţe ce se ocupă cu reglementarea “binelui”, spre exemplu diverse biserici din diverse colţuri ale lumii.

Aşa încât nu pot să dau curs invitaţiei de a-mi evalua principiile pe baza deciziilor CEDO. Consider că e bine şi sănătos să-mi aleg singur valorile, aşa cum e bine şi sănătos ca fiecare individ să facă la fel.

Printre altele, o înclinaţie liberală a propriei minţi mă îndeamnă să fiu suspicios cu privire la afirmaţii tranşante cu privire la lucruri alunecoase precum “interesul public”. Este în interesul tuturor ca toată lumea să respecte legea. Asta mi se pare o definiţie rezonabilă a interesului public. Dincolo de ea intrăm într-o nebuloasă în care se amestecă tot felul de ideologii, inclusiv, dacă vreţi, “Interesul Naţional” ce stă în centrul programului politic al PRM.

Nu văd cum este în interesul public să accept ca un om să fie minţit şi să se profite astfel pentru a publica în ziar nişte lucruri pe care el poate nu ar vrea să le spună. Poate să fie oricine acel om, un oarecare, un primar, Crin Antonescu, Traian Băsescu, oricine. Mâine aş putea să fiu eu. Cum e în interesul public să profite cineva de buna mea credinţă?

Dacă este în interesul public, care va să zică al tuturor, atunci s-ar zice că este şi în al meu. Pot să accept că interesul altora e diferit. Daţi-mi voie vă rog să îmi aleg singur interesul. E un drept fundamental la care ţin infinit mai mult decât la o informaţie oarecare despre ce-o fi (sau n-o fi) în capul unor politicieni obscuri din nişte comune oarecare.

Ovidiu Voicu, aici