Ivan, davay mai avtamat!

Dacă, totuşi, ruşii şi-au permis să caracterizeze declaraţiile preşedintelui României drept „sfidare'' şi „bravadă neruşinată'' şi să ceară intervenţia „adecvată a Europei'' este din alte motive decât cele legate de adevărul istoric. Insolenţa face parte din arsenalul politicii externe a Rusiei şi ministrul de externe Serghei Lavrov este cel mai bun exemplu al acestei atitudini brutale. Moscova încă îşi mai imaginează că dacă „se dă'' mai agresiv la o ţară din Europa, aceasta va fi intimidată. În realitate, cu cât ruşii sunt mai agresivi în politica externă, cu atât acesta este un semn mai clar de fustrare şi de slăbiciune.

Prin urmare, întrebarea cu adevărat interesantă în legătură cu acest atac de o violenţă neobişnuită este „De ce sunt ruşii atât de frustraţi în legătură cu preşedintele României?''. O explicaţie ar fi că încet-încet Moldova le scapă din mâini oricâte manevre fac la Chişinău şi oricâţi bani ar băga în comunişti. O alta ar fi că România pretinde să joace un rol la Marea Neagră şi prin proiectul AGRI de aducere a gazului din Azerbaidjan prin Georgia, ridică serioase semen de întrebare asupra fezabilităţii proiectului rusesc al conductei South Stream.

Încă o explicaţie ar fi că România „şi-a permis'' să găzduiască scutul antirachetă pe teritoriul său fără să ceară permisiunea Rusiei şi, culmea, rachetele vor fi instalate la o fostă bază sovietică. O alta, că România a acceptat să găzduiască o bază americană şi în curând va avea chiar două. Dar cel mai probabil răspuns este că ruşii încep să îşi piardă piciorul de pod din România. Coloana a cincea a intereselor ruseşti în România îşi pierde influenţa şi aceasta este cauza indignării şi agresivităţii Rusiei faţă de Băsescu, principalul „vinovat'' de derusificarea României.

Cristian Cîmpeanu, De ce este Moscova frustrată de Băsescu (România Liberǎ, 30 iunie 2011)