Totzi sintem un pic mistretzi

Courtesy of Richard, omul care a salvat mistretzu, mama lui de mistretz, avem in cele din urma si filmul evenimentelor.

Astfel, filmul este compus din urmatoarele secvente inexorabile si inoxidabile:

- O secventa introductiva cu un mistretz care trece nemuritor si rece prin lumina amurgului.

- O secventa in care doi mistreti ce tocmai ieseau de la albine intilnesc un mistret mic, belereg, care tragea sa moara pe marginea drumului de epuizare si de nemincare si de sperietura si de singuratate si departe de mamica sa. Sniff! deja simt cum imi dau lacrimile, mama mea de ciine ciinos care vroia sa lase bunatate de mistretzuletz pe cimp, sa-l manince Darwin.

- Urmeaza o secventa in care mistretul mic cocheteaza cu tita unei catele transformata miraculos in mama mistreatza, mama Natura, sursa de lapte si de caldura, personificarea Principiului Placerii si a Mamei atotputernice.

- Urmeaza o secventa in care mistretul mic face niste miscari de aikido frustrat in jurul biberonului care nu vrea sa stea locului, ca e pe gresie.

- Urmeaza secventa finala, in care un mistret mare si bun la suflet hraneste un mistret mic si neajutorat, tot pe gresie.

Si uite asa simt cum poetul avea dreptate: in fond si la urma urmei, toti sintem mistretzi.

:)