Adevarata vulnerabilitate violeta

Dincolo de tot mumbo-jumbo-ul din zilele astea privind atacurile esoterice, PSD se confrunta in momentul de fata cu o problema mult mai profunda: evolutia inevitabila, inexorabila si inoxidabila a generatiilor de votanti, dinspre tinerete spre batranete, dinspre primii ani de interes in politica spre maximum de implicare politica spre batranete si boala si moarte.

In general, explicatiile oferite pentru infrangerile in serie pe care partidul le-a suferit in ultimii ani sunt de tip tactic: stai sa vezi ca nu au fost suficiente resursele. Ba nu, mai ales si mai ales liderii au fost de vina. Ba nu: concurenta a venit cu o oferta de oameni mai buna.

Ce se intampla zilele astea cu acuzele la adresa lui Geoana, acuze care foarte probabil se vor transforma intr-o rostogolire de cap taiat pe treptele Congresului insangerat, face parte din acest tip de explicatii critice care pun accentul pe performantele conducatorilor. Implicit, ideea plina de speranta este urmatoarea: daca gasim liderul potrivit, punem capat seriei de sapte vaci slabe si ne intoarcem la vechile vremuri bune ale guvernarii lui Iliescu, respectiv Nastase. A zis cineva Nastase? Repede, chemati-l sa faca ordine, sa ne ajute sa redescoperim dulcele gust al gloriei si al puterii. E de ajuns sa gasim omul potrivit si reparam buba.

Din pacate, astea nu sunt singurele cauze, singurele motive de evolutie, si, dupa parerea mea, nici cele mai importante pe termen mediu. Prea putina lume tine cont in analiza evolutiei descrescatoare a partidului de componenta supra-personala, strategica, sociologica a situatiei. De imensul flux de persoane care intra, isi fac veacul si pleaca din viata si din politica in Romania asta. De curgerea vremii, de schimbarea demografica si de inerenta schimbare a stilului de viata, inclusiv a celui politic.

Din punctul asta de vedere, PSD este un partid cu electoral imbatranit, oameni in varsta care din ce in ce mai intens se pregatesc de marea plecare. Dinspre partea cealalta, partidul nu reuseste sa compenseze acest deficit prin noi intrari, votanti tineri, pentru ca acestora PSD li se pare un partid un-cool, care nu se potriveste cu ei. Nu este vorba despre ideologie (desi si despre ea e vorba in propozitie) cat este vorba despre marketing, despre branding. PSD ca brand al trecutului. PD-L ca brand al prezentului, votat de generatia de mijloc, intre 40 si 55 de ani. PNL ca brand al viitorului si al tinerilor, votat cu intensitate mult mai ridicata decat media de catre cei pana in 40 de ani.

Analogia cea mai evidenta in cazul de fata privind evolutia succesului la public este cu soarta televiziunilor principale din Romania: TVR, Antena 1 si Pro TV. Ce se intampla cu PSD din punct de vedere al asocierii limitative cu un anumit segment de varsta se intampla si cu "electoratul" (spectatorii) TVR. La TVR se uita doar babele si mosii. Orice ar face TVR, nu va reusi sa convinga publicul mai tanar sa il voteze (sa se uite la el) pentru ca perceptia lor este ca TVR nu este de-al lor, nu are emisiuni pentru ei, nu rezoneaza stilistic cu ei. Desi TVR face eforturi considerabile sa se rebrenduiasca si sa creasca ponderea de emisiuni cu lipici la tineret, nu-i reuseste.

E vorba de branding si de stereotipie. Poate TVR sa faca toate slujbele si moliftele din lume, mortul de la groapa nu-l mai intorci, ratingurile nu le mai aduci inapoi. Cei tineri, care si-au realizat socializarea primara din punct de vedere al consumului tv cu Pro TV, vor ramane cu acesta. De aceea Pro TV este televiziunea prezentului, chiar daca din punct de vedere al calitatii intrinseci a programelor (al valorilor de productie) nu este cu muult muult mai sus decat restul televiziunilor.

Este vorba pur si simplu despre asociere, despre atribute, despre imagine, despre perceptie, despre marketing. Pro TV is here to stay. Ratingurile sale plutesc de ceva ani intr-o linie stabila, sustinuta predominat de curentul de aer al efortului de marketing si al imaginii deja construite si in mai mica masura pe calitatea programelor sale. Toata lumea se plange ca Pro TV da aceleasi filme de sapte ori la rand, dar toata lumea se uita la Pro TV. It's about branding, mates, it's not about movies or programming.

In poza asta, Antena 1 se afla intr-o zona de mijloc. Antena 1 reprezinta o medie a plusurilor si minusurilor Pro TV-ului si TVR-ului. Mai comerciala si glamoroasa decat TVR, dar nu la fel ca si the real thing, ca si Pro TV. Fix o medie de atribute intre trecutul TVR si prezentul / viitorul Pro TV. In consecinta, si succesul de rating este unul amestecat, o medie tot intre Pro TV si TVR. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. E a doua televiziune a Romaniei, care face eforturi sa fie precum prima si careia nu prea ii iese jucaria asa cum ar dori, pentru ca nu joaca la fel de bine jocul de marketing precum stralucitorii din Pro. Dar nici rau nu-i merge. E pe profit, face treaba, are ratinguri OK.

La partide, cele trei principale care conteaza si care au ramas in peisajul politic romanesc, se intampla acelasi lucru. It's about image and branding and life styles and life stages. Asta este cuvantul cel mai important din propozitie: etapele de viata. Tinerete, maturitate, batranete. Trecut, prezent, viitor. Nevoi diferite, emotii diferite, nostalgii diferite, socializari politice diferite si mai ales si mai ales inertii de vot rezultate din felul in care ai apucat sa votezi intaiashi data pentru prima oara.

Multi ignora puterea obisnuintei si a inertiei comportamentale. Aceasta face sa se intample multe pe lumea asta, inclusiv comportamentul de consum TV, inclusiv comportamentul de vot. M-am obisnuit sa ma uit la TVR, inca de ha-hat, de cand eram tanar ficior, apai acum tot la TVR ma uit. M-am obisnuit in adolescenta mea din anii 90 sa ma uit la TV la Pro TV, apai acum nu mai ma faci sa ma uit la altceva sa ma pici cu ceara.

La fel si cu partidele: am apucat sa votez cu PSD, apai e destul de greu sa ma faci sa ma razgandesc sa votez cu altii. Altii au fost convinsi de Basescu si de perioada de inceput a anilor 2000 sa voteze cu PD-L. Acum sa stiti ca le va fi schimbata scufita destul de greu. Altii, mai tineri, au inceput sa socializeze politic intru PNL. Apai sa stiti ca asa vor cam ramane pentru restul vietii, multi dintre ei.

Stiu, stiu: sunt si unii care se vor razgandi. Dar voi puneti accentul pe o minoritate care face fitza-fitza dintr-o parte in alta a votului, tinzand sa ignorati majoritatile de vot stabile. Acestea asigura stabilitatea unui partid pe termen mediu si lung. Ei bine, aceste majoritati stabile de votanti fideli isi urmeaza si ele cursul vietii. Pe masura ce trec anii, pe o scala ceva mai mare de timp, de 10-15-20 de ani, unii imbatranesc si mor, si atunci partidul lor scade. Acesta este PSD. Altii, din contra, trec dinspre maturitatea timpurie de 30-35 de ani in maturitatea coapta a varstei de 40-55 de ani, cand omul este la zenitul puterii sale de munca si a resurselor pe care le are la dispozitie. Acesta este electoratul PD-L. Altii vin din zona tineretii total lipsite de interes pentru politica a lui 20-25 de ani. Peste 5 ani vor avea 25-30 de ani si vor incepe sa se uite cu un ochi si la politica. Peste 10 ani vor avea 30-35 de ani si vor fi deja cu amandoua picioarele in zona de interes clar pentru politica, ce se concretizeaza in participare la vot. Astia sunt votantii PNL.

In consecinta, ce se intampla acum cu PSD si cu PD-L si cu PNL nu sunt doar accidente de parcurs, explicabile predominant prin cauze tactice, pasagere, ce tin de priceperile sau de nepriceperile punctuale ale unor oameni pasionati de puterile esoterice ale culorilor magice. Sunt mai ales si mai ales expresii ale unui curent subteran social foarte puternic, care curge incet dar inevitabil, precum lava, precum ghetarul, precum Gulfstreamul. Acestea sunt atributele principale, cuvintele importante in propozitie: incet, dar inevitabil. Cu putere, fara a putea fi oprit, care matura tot in cale, inclusiv pe cei care incearca sa i se puna contra. E vorba despre schimbarea de stil de viata si de mentalitate si de valori si de idealuri si de populatie pe care fiecare tara o traieste pe perioade medii si lungi de timp, de la 10-15 ani in sus spre 20-30-50 de ani.

In momentul de fata au trecut 20 de ani de la caderea comunismului in 1989. Iata ca vorbim deja de perioade de timp destul de mari. Si, dupa cum stim, iata ca am fost deja martorii trecerii de la dominatia unui partid cvasi-stat, PSD, care controla fara putinta de cirtire peisajul politic romanesc, la o situatie destul de echilibrata, cu doua partide relativ egale, undeva la 30%, PSD si PD-L, PSD in scadere de influenta, PD-L in crestere de influenta, si un al treilea care vine clar din urma, PNL, de la cei 7% chinuiti de la inceputul anilor 2000 la cei 15-20% cat face acum.

In urmatorii 10-15 ani, aceasta evolutie va fi si mai evidenta. Este foarte probabil ca in 15 ani de zile sa ne confruntam cu trei partide de pondere relativ egala, aflate undeva la 25-27-30% fiecare din ele, plus minus 3%-5%, in functie de capriciile tactice ale momentului (lideri, nivel de trai / economie, context international, mode si bazdacuri). Acest tip de evolutie trebuie sa-l aiba in vedere PSD in pregatirea viitorului sau pe termen mediu. Probabil ca acelasi tip de evolutie il are in vedere si PD-L cand face pe dracu in patru sa ingenunche PNL-ul de acum. Simte ca e mult mai usor de destabilizat un partid de 15% acum decat unul de 20% peste 5 sau 10 ani.

In consecinta, sfatul meu este urmatorul: nu ignorati curentii de adancime care isi croiesc drum prin societatea romaneasca in momentul de fata, curenti inceputi acum 20 de ani si care cu siguranta isi vor face efectul si de azi inainte. Indiferent daca va cheama PSD sau PD-L sau PNL, simtiti-l si intelegeti-l si calariti-l spre avantajul vostru politic. Altminteri viitorul nu va suna deloc bine pentru unii dintre voi... :(