Imi displace ca sunt roman pentru ca fac parte dintr-un popor depresiv, care isi uraste propria fiintza. Prea suntem inconjurati de carcotasi carora totul le pute si care isi proiecteaza si externalizeaza depresia personala asupra restului semenilor sai din acest spatiu carpato-depresivo-pontic, Republica Nemultzumita Romania.
Imi displace ca acest tip de cartitor si de carcotas este muuuult, mult mai vizibil si mai vocal decat cei care sunt normali in echilibrul lor emotionalo-social. Normalitatea nu doare, normalitatea nu tipa. Normalitatea este acoperita de strigatele nemultumitilor de servici, a spumistilor cu ochii injectatzi de scarba.
Imi displace ca toate megafoanele publice, fie ca ele sunt televiziuni, ziare, radiouri, dar si din ce in ce mai multe bloguri, propaga selectiv aceasta atitudine defetisto-depresiva. Nu spun aici ca imi doresc Cantarea Romaniei, cealalta extrema, dar prea am ajuns zilele astea sa ne uitam doar la Spurcarea Romaniei.
Imi displace ca politicienii calaresc de maniera populista acest cal turbat, in sperantza ca ii va duce mai repede la putere, fara sa tina cont ca alaturarea lor cu acest cal, coapsele lor pe saua dihaniei, mana lor pe fraul bestiei ii va turba incetul cu incetul si pe dansii. O difuzie a otravii de la un corp la altul.
Imi displace ca trebuie sa spun ca imi displace o felie din poporul roman.
Comentariu la tema propusa de Alina. Tema de reflectie si propunere de discutie pentru voi totzi ashtia, nemultzumitzii sortzii si ai zeilor cei rai si etnic selectivi.
Ce parere avetzi? Voo ce va mai pute azi? Nemultzumitzilor. Carcotashilor. Babelor...
:(
Și BMW sunt speciali…
Acum o oră
16 comentarii:
Nu ştiu dacă astea sunt cele mai potrivite vremuri să renunţăm la cârcoteală. Care la noi ţine loc de spirit critic. Ăsta e de fapt motivul insatisfacţiei. Pentru că după cârcoteală nu mai urmează nimic, cu alte cuvinte nu vin şi posibile soluţii, ci doar un "dă-i în pizda mă-sii!" Ştiu eu, poate facem şi saltul calitativ de la cârcoteală la spirit critic.
Iar catastrofita n-am inventat-o noi, ci fraţii noştri albaştri-albi-roşii. Care o practică de ceva vreme, cu voluptate, fapt care nu-i împiedică să aibă cea mai bună notă din lume la calitatea vieţii. Depinde şi de cât de mari sunt aspiraţiile. Întrebarea este: care sunt aspiraţiile noastre, dacă ţi se pare că am ajuns pe culmile disperării?
D'accord.
In plus, nu imi place natzia romana pentru ca NU ARE PRINCIPII. Adica are, dar pentru altzii.
Crude classifications and false generalizations are the curse of organized life.
(G.B. Shaw)
mie nu-mi displace că sunt român, la fel cum nu-mi displace că am grupa B3 de sânge. îmi displac în schimb unii români, la fel cum mi-ar displăcea unii francezi, nemți sau finlandezi dacă aș fi fost francez, german sau finlandez. a, da, și chiar nu-mi plac deloc generalizările :)
all - bineintzeles ca nu TOTZI romanii sint la fel. Dar eu - si cred ca si turmabar - vorbim de masa critica.
eu nu știu de alte mase critice afară de cele din fizică. și nici de etichete nu prea știu. sunt așa, mai ignorant de felul meu. mă limitez doar la prietenii mei, care sunt români (adică au ca limbă maternă româna)
Sunt, Camil, sunt. Vera are dreptate: e un numar de oameni suficient de insemnat incat sa faca legea emotiva in tara asta. Este vorba despre proiectia nemultumirilor personale (nevasta-mea ar avea de povestit volume pe tema asta) in zona publica, sociala. Firea noastra nemultzumita si acra, degraba varsatorie de critici si de escapade intru fantasme irealizabile, care isi gaseste scurgerea in atitudinea publica, creind o maree de nevroza care permeaza institutii si practici sociale, de la cele mai neinsemnate (interactiunea oamenilor in tramvai, felul in care iti zambeste sau se incrunta functionarul la ghiseu) pana la cele fundamentale, care definesc mersul Romaniei in viitor (ce vrem de la viata, care sunt valorile noastre - acele principii de a caror absenta se plange Vera, cum ajungem sa le atingem, ce miscari minime si indispensabile de disciplina emotionala, atitudinala si actionala trebuie sa ne asumam pentru a atinge aceste scopuri).
Psychology permeates society and politics, my dears... :(
știu, știu. overall, așa e. dar se face că mereu când mă declar scârbit/decepționat de mentalul colectiv românesc, întâlnesc oameni (români) ce-mi redeșteaptă speranța. chestii mai mare sau mici, dar oricum de bine
(și da, m-am gândit adesea să plec. și încă n-am renunțat la idee)
http://www.itu.dk/courses/DDKU/E2007/artikler/Granovetter-%20Weak%20Ties.pdf
imi displace manelele :-)
cred ca e o chestie perfect explicabila. e o cultura de 30 de ani in care toti am fost pregatiti si inoculati ca in anul 2000(..) sa fie lapte si miere pe campii. Plus ca dupa 89 o sa vina americanii. Plus ca am fost invatati ca statul ne da si face. Plus carmaciul. Sunt pur si simplu conditionari culturale. Romanii se asteapta ca sa aiba totul, perfect, acum, imediat, fara sa inteleaga ce e aia, daca nu cumva il afecteaza pe vecin, daca e legal, sau daca e sustenabil pe termen lung. Si findca nu toate dorintele se pot indeplinii, si pentru ca in general romanii sunt ca niste copii needucati, nu vad posibilitatea de a ajunge de la realitate A la dorintele B. Si exact ca niste copii sunt suparati ca nu ajung la obiectul dorintelor. Nu au nici cea mai vaga idee care e drumul de parcurs de la dorinte la realizare, si ca ei ar putea face ceva pentru asta, si ce resurse ar presupune, ce riscuri si ce conditionari ulteroare presupune. Pur si simplu suntem ingenuii si needucati.
aaaa, am uitat ceva important...
http://en.tackfilm.se/?id=1263368185812RA74
Si, ca sa iti intaresc teoria, crezi ca ne comportam cu atat mai asa ca urmare a unui complex de vinovatie ca nu suntem Altfel?
Si, ca sa iti intaresc teoria, crezi ca ne comportam cu atat mai asa ca urmare a unui complex de vinovatie ca nu suntem Altfel?
@ Constantin Gheorghe: Da, domnule, dar frantzujii aia au si un filon creativ, pozitiv. Carcotesc ei ce carcotesc, dar mai si pun caramizi. Si parte din pusul caramizilor vine si din atitudine. Sa gandesti pozitiv, cum spun lemnosii aia pe la cursurile de gandire pozitiva :). Nu poti sa fii toata viata doar contra, doar acru ca nu-ti place nimic.
@ Vera: complet de acord. In legatura cu aceasta lipsa de optimism si de atitudine pro-activa.
@ Ovidiu: :p Stereotypes are the salt of the world (Ion Petrescu, strungar)
@ Camil: :p Stereotypes are the salt of the world (Mihai Frunzaru, comerciant)
@ Anonim: mersi mult de tot pt articolul cu Granovetter
@ ZaffCat: Cultule. Simfonicule. Jazzificatule :p
@ Anonim: Da. Are de-a face cu asistentzialismul care ne-a fost bagat in sange timp de trei generatii.
@ ZaffCat: Bine facut filmul. Txs for the tip.
@ Alina Ghorghiu: cred ca cel mai mult are de-a face cu teoria de mai sus a anonimului, cu asistentialitatea inculcata in perioada comunismului
si in continuare, am putea spune c ce faina e Romania,ca e plina de copii, de posibilitati. toata scoala mea am avut senzatia ca profesorii is copii, si ca ei ar trebui sa fie educati. erau exact ca niste copii care stiu poezia, dar fara sa inteleaga toate implicarile ei, faptul ca are rolul doar de a dezvolta vocabularul, nu de a devenii un scop in sine. Ce incerc sa zic, daca se accepta realitatea propusa, atunci putem sa ne simtim toti ca in Insula misterioasa/Robinsoni (Jules V), sau in Imparatul Mustelor (mda). Evitand depresiile si negatiile, de la zero putem sa ne construim pe noi intr-un model foarte fain. SA vedem partea faina, posibilitatiile, dar si constient sa evitam caderea in negatie, depresie, nemultumiri..si acum ma duc sa explorez in jungla din fabrica de dupa usa biroului :)
Trimiteți un comentariu