The stuff the dreams are made of

Azi am fost la film cu Marta. Desi e suspecta de apendicita, sau mai degraba tocmai de aia, sa-i mai abat gandurile de la grija asta. Azi ne-am dus sa vedem Avatar. Nu am gasit bilete la IMAX (doar de pe 18 ianuarie incolo), dar am luat la 3D-ul ala simplu si chior.

Deci pot sa vorbesc in cunostinta de cauza. Deci imi dau cu parerea la cald, cu imaginile proaspete in minte.

Deci.

Deci daca il mai aud pe vreunul ca zice ca e un film oarecum cumva, asha, cum sa spun, si incepe si ne inshira niste motive de semi-dezamagire snoabo-cinefila, sa moara pisica monstrilor sacri de cinemateca daca nu mor cu ei de gat.

Nu mai stiu cand, recent, zilele trecute, inainte sa vad filmul, citisem pe nu mai stiu care blog o opinie caldutzo-dezamagita de genul: Mda. Nu e rau, dar povestea cam simplutza, dar jocul actorilor cam mediocru, dar... si continua cu carcotelile de critic de arta abstracta, care nu poate sa manance decat filme de arta portugheze in care unul moare incet, dar lent, timp de 90 de minute.

Auziti, mai criticilor mai, mai nemultzumitzilor mai, mai perfectzionishtilor mai, ia sa-mi spunetzi voi mie ce poveste nemaipomenit de alambicata are Casablanca? Ai, aud? Dar Razboiul stelelor? Dar Jaws? Dar Ben Hur? Dar Diligenta? A, stai asa, ca m-am pornit. Ia sa-mi povestiti mie ce maaaare pricepere de scenariu si de poveste este in Diligenta? Ce mesaj abscons si matzocarist e acolo? Poveste este. Scenariu este. Mesaj inaltzator? Hmmm. E de-un stereotip crunt, dar fain de digerat laolalta cu popcornul.

Stiu, stiu: microcosmosul social oglindit intre scaunele alea de carutza de viteza, tensiunile si sfasierea modern - traditional, eroul, psihanaliza, simbolul, alea alea.

Aiurea! Bulshit! Diligenta este un film cu indieni in care John Wayne o salveaza pe marmoazela, si intreaga carutza alergata de o hoarda de nashparlii de indieni cu lanci si cu pofta de sange, pe un de-ala cum ii zice, pe un deshert in stralucire peste care trece-alene cu miscarile viclene o diligentza zdrancanita si pe urma doua trei patru hoarde de indieni care cad cu pofta si spectaculozitate in fatza camerei si John Wayne care trage culcat pe burta sus pe acoperisul diligentei si pe urma cascadorul ala hipercunoscut din anii 40 caruia i-am uitat numele se arunca intre cai, sub osia lor, sa ii dezlege, si aluneca pe sub, o cascadorie spectaculoasa pe care el atunci, pe loc, a inventat-o.

Adica aventura, bai artistilor gomosi. Adica the tinsel town, mai abstractzilor mai. Adica boy loves girl, hero fights the bad guys and win, adica sense of wonder si aventura si iluzie si vis si eroi si basm si copii si hybris si nouminos, mai iubitorilor de filme seci, mai larsvontrieristhtilor mai.

Adica film, fratzilor. Film. Poveste poveste poveste. Arhetip arhetip arhetip. Erou erou erou. Eroina eroina eroina. Actiune actiune actiune. Aventura si suspans si cliffhangereala si happy end si the heroes happily walk into the sunset. Si efecte speciale. O groaza de efecte speciale. Ce, desenele animate nu sunt tot efecte speciale? Ia, hai mana sus, cine a vazut Nausicaa a lui Miyazaki. Pai acolo e plin filmul ala de efecte speciale. E un efect special de la cap la coada. Si asta nu il impiedica sa fie o capodopera de incantare vizuala si de suflet.

Deci daca mai aud pe vreunul ca haraie si ca maraie si ca nu e cine stie ce film, il pun sa se uite la Lars von Trier de azi pana la premiera lui Avatar II.

Cu alte cuvinte, in caz ca nu m-atzi intzeles si nu am fost suficient de explicit: mi-a placut filmul neconditzionat, il consider o piatra de incercare in istoria filmului, asa cum au fost la vremea lor si Intolerance si Gone With The Wind si Ben Hur si Star Wars si Matrix. E vorba de fabrica de iluzii, de senzatia pe care o ai la sfarsit ca nu vrei sa se termine. De fiorul de cinematograf si de film si de mister naiv si simplu. De surpriza ca au trecut 3 minute de parca nu ar fi fost nici macar 1 ora si jumatate. Atat de dens si de bine facut este.

Uite, nenea asta aici, Roger Ebert, mare critic de film, il compara ca importanta cinematografica cu Star Wars. Sa moara pisica plictisita de prea multe filme alb-negru psihologice daca nu egzact aceeasi senzatie am avut-o si eu, chiar cand priveam filmul, rontzaind la floricele. Senzatia ca sunt martor la aparitia unui moment de referinta in istoria filmului. Si asta inainte sa citesc cronica stralucitorului de Ebert.

Deci va sfatuiesc sa va ducetzi la el. Duceti-va la Avatar. Este chiar tot ce se spune despre el si mai mult decat atat. Sheer action and love story and the good vs the bad. Poveste, frate, poveste. Basm, dragi cititori, basm. Un basm bine facut. Si, mai presus de toate, film. Cu toate bunele si relele si excesele si visele si poncifele si surprizele si incantarile pe care un film mare ti le poate oferi.

Movie. The stuff the dreams are made of.

Hai, marsh la film cu voi. Si nu cititi nimic despre el inainte. Duceti-va pur si simplu, cu mintea limpede si neteda, de copil senin si tembel. Daca mai gasitz bilete, evident. Noi, primul lucru care l-am facut cand am iesit de la film, a fost sa ne cumparam bilete pentru peste doua saptamani, la IMAX. Tot la Avatar, bineintzeles... Ne mai ducem o data, sa il vedem din nou inca o data pentru primashi data. Totzi, in familie. Fara Andra, ca nu rezista la 3 ore de stat pe scaun non-stop.

Hai, marsh la film cu voi. Nu o sa va para rau...

:)

------

Buun: gata, dupa aceasta carpeala de critica, sa facem un pic si pe talentatii si sa scoatem in evidentza ce pot-pourri de amestecatura de teme bine fierte si procesate identificam in acest film. O gramada de elemente pe care cu usurinta le recunosti ca fiind luate din alta parte si care, totusi, nu te deranjeaza ca sunt reciclate. Exact pe ideea ca orice carte este scrisa din alte carti, la fel si orice film este facut din alte filme.

Ia, hai sa va spuna mosu Turambar ce a vazut ochiul lui prin filmul asta.

Atentie! Spoiler alert! Cine n-a vazut filmul, sa nu citeasca mai departe.

Filmele western: de departe principala sursa de influenta. Un soi de copy / paste, nu? Arc peste timp. Film sci fi si fantasy si de razboi cu indieni. Indienii, bastinasii, nativii, pre-modernii, pre-culturalii, naivii si inocentzii. Strigatele de lupta, caii, arcurile si sagetile, tribul, maniheismul alb / negru: aia buni - aia rai. Acest film este un western cumplit de stereotip si de misto, de la cap la coada. Pt ca nu conteaza doar ce spui, conteaza si cum spui.

Starship Troopers / Forever War: soldatii / marines in lupta cu extraterestrii, intensitatea scenelor de lupta.

Apocalypse Now: elicopterele! Vietnamul! the bloody evil marines!

Alien: trezirea din cuve, decorul de interior al navelor (tavane joase, functionalitate urata), multiplicatorul mecanic de lupta si, bineintzeles, Sigourney Weaver

Matrix: legatura / the wireing dintre om si avatar, dintre avatar si animale, felul in care e folosit conceptul de realitate virtuala ca si interfatza de lucru

Nausicaa: toata flora cea ciudata si exotica si stralucitoareo-fosforescenta, jungla, mesajul ecologist

Lord of the Rings: scenele de lupta (mai ales cele la sol), copacul in care traiau extraterestrii

Jurassic Park: fauna lumii extraterestre, lupta dintre personajul principal si animalele salbatice (thanatorul - faina trosneala, dar si haita de exo-caini)

Pocahontas / Dancing with the Wolves (astea nu mi-au venit mie - txs to this review) - the white man goes native, si se mai si indragosteste de gagica

Dragon Riders of Pern (stiu, nu e film, dar totusi): balaurul rosu calarit de Jacksully.

Voi, voi ati mai gasit si alte referinte cinematografice, pe langa cele deja spuse mai sus? Hai sa va vaz priceperea suplimentara de cinefili cu mintea la voi.