Sociologii e si ei oameni

Nu stiu cum, dar mi se intampla. Sunt lovit de stereotipuri.

Pana recent, era o chestie kool si subversiva si underground sa asculti Michael Jackson. Mai un Bach, mai un Van de Graaf Generator, mai un Velvet Underground si pe urma, contraintuitiv si hodoronc-tronc, un Thriller. Ca pe vremea copilariei, in raspar cu stralucitorii gomosi care cand aud de pop sar cu Einsturzende Neubauten si cu alte snoberii de arhitect cu basca si cu teu de'ala si cu sul de'ala rotund, sa-ti scoata ochii ca nu ai stil.

Dar acum? Ce ne facem acum, fratilor snobi? Ca tocmai am citit in dimineata asta pe buda intr-un numar din Catavencu ca, mai nou, e la moda si uber-kool sa pui Michael Jackson in heavy rotation la nunta, acolosha, langa manele si langa cucu si pupaza si langa Irina Loghin, sau ce se mai pune zilele astea pe la nunti.

Si atunci, cu clarviziunea specifica zilelor de dimineata cand inca nu ti-ai baut cafeaua si totul este o ceatza pacloasa dureroasa si matinoasa, mi s-a tarat un gand prin creerul mic: nici Michael Jackson nu mai poate omu' sa asculte, frate, cu globalizarea asta si cu toate decesele astea dureroase si triste din lumea show-biz-ului cu basca.

Stiu, stiu. Si sociologii e oameni. Dar niste oameni snobi, evident.

Ce pana eshantionului meu...

:p