Vă îndemn să-l votați pe Remus

Gata. Hai să lăsăm un pic gluma și să discutăm chestii serioase.

Rîndurile care urmează sînt fără glumă, fără caragață, fără ironie sau tongue-in-cheek. Rîndurile care urmează reprezintă atît motivația votului meu de poimîine, cît și o recomandare prietenească către Dvs., stimați cititori la fel de interesați de politică.

După cum probabil mulți dintre Dvs. știți, nu mi-am ascuns niciodată simpatiile liberale. Politic vorbind, nu profesional, pentru că profesional în general am colaborat mai puțin cu ei și mai mult cu clienți de la alte partide. Însă politic, din punct de vedere al votului, sunt unul din cei care în mod constant am votat cu liberalii, no matter what.

Call it routine, call it ideology, call it stubbornness. Ziceți-i cum vreți. Nu o să-mi schimbați scufița așa de ușor. Am votat cu liberalii, votez cu liberalii și voi vota cu liberalii. Să nu se supere clienții care poate citesc acest blog. Cei mai mulți dintre ei știu că votul e una și business-ul e altă mîncare de pește.

Asta nu înseamnă însă că poimîine voi vota cu Crin. Nu. Cu tot respectul și simpatia pe care i-o port, poimîine nu se joacă soarta partidului, a reprezentării sale parlamentare. Cu sau votul meu, Crin tot nu iese președinte, spre deosebire de alegerile parlamentare, unde orice vot contează, iar motivația de vot util este mult mult mai puternică. Așadar și prin urmare, poimîine pot să chiulesc de la votul liberal și să votez chiar cu cine vreau eu.

Adică cu Remus. Cu Remus Cernea.

Hooo, nu dați năvală! Știu că aveți multe să-i reproșați. Știu că multe dintre ele sunt, sau probabil sunt, adevărate. Știu că este un candidat de butonieră. Am aflat că locuiește cu maică-sa. Știu că nu are bani. Știu că, uneori, are limitări retorice (deși, față de alții, stă mult mult mai bine). Știu că nu are o organizație în spate care să-l ajute să realizeze ceea ce își propune. Știu că ecologismul nu este astăzi neapărat preocuparea esențială a României.

Da, trebuie să ne protejăm mediul înconjurător, da, nu trebuie să mai fim nesimțiți și mîrlani și să nu mai tăiem pădurile și să nu mai ne poluăm apele și aerul din orașe și să nu mai aruncăm PET-uri și alte mizerii peste tot, pe munte, la mare, în lacuri, pe cîmpuri, pe terenurile virane din mijlocul orașelor, în păduri și pe marginea drumurilor și căilor ferate. Da, știu toate astea, dar astea țin de mica ecologie, cea care vine din sufletul și din lipsa de educație a mîrlanilor care, din păcate, compun marea majoritate a poporului nostru (da, o să mă înjurați, dar cam așa stau lucrurile azi, aici, acum, în scumpa noastră patrie Republica Mitocănească România).

Dar principala problemă a României o reprezintă în momentul de față nu ecologia, ci modernizarea și infrastructura, teme care uneori intră în conflict cu marea ecologie, cea care combate poluarea industrială și asediul habitatului antropic asupra celui non-antropic.

Știu toate astea. Mai are Remus și alte bube în cap, dintre care cele mai vizibile îi sunt pletele și tricourile cu Pink Floyd. (Drept să vă spun, astea chiar reprezintă o bilă albă pentru mine, dar nu și pentru cvasi-totalitatea electoratului român, conformist și trist și îmbrăcat cenușiu, cu ghiu, cravată, costum și adidași Puma).

Dar nu despre asta este vorba în propoziție. Ci despre faptul indubitabil că Remus, deocamdată, nu este copt pentru funcția de președinte. Din varii motive care nu are rost să le detaliem aici.

Și totuși, poimîine, atît eu cît și soția mea îl vom vota pe Remus. Mai mult, nu numai ca îl votăm, ci vă și rugăm cu toată puterea convingerii rugăminților noastre să faceți la fel.

De ce? De ce acest paradox?

Dintr-un motiv foarte simplu : pentru că merită.

Spre deosebire de ceilalți triști instituționali și cu multe voturi la teșchereaua electorală, Remus cred că este unul din puținii, dacă nu chiar singurul (scuze, Crin! no offence meant), care să merite să fie votat în ciuda limitărilor sale.

Pentru că este chiar singurul care chiar crede în ceea ce spune.

Pentru că este singurul care a avut curajul nebunesc, inconștient, de a se lupta cu morile de vînt, cu suficiența și cu rugina valorică a celor în vîrstă, a celor foști și a celor nașpa, a celor care reprezintă trecutul, și nu viitorul României.

Pentru că el și cu alții cîțiva din preajma sa au fost singurii nebuni frumoși și limpezi la cap care au avut curajul să-și pună în cap toată floarea cea vestită a veștmintelor preoțești și a BOR-ului, atrăgîndu-și oprobiul public al majorității ortodox-talibane pentru că au îndrăznit să spună ce gîndeau: hei, suntem atei și avem dreptul să fim respectați la fel ca și restul.

Nu veniți să ne băgați pe gît nouă și copiilor noștri scara voastră de valori, viziunea voastră despre lume și cum trebuie trăită viața cea bună, pentru că noi avem alta, diferită, poate la fel de bună, poate chiar și mai bună, nu știm, dar e a noastră și nu ne frecați la cap cu a voastră. Vă rugăm să ne lăsați în pace să ne trăim viața pe care o vrem noi, nu voi, într-o țară laică și modernă și europeană și mai ales și mai ales tolerantă.

Pentru toate acestea și pentru că știu că Remus gîndește cel mai apropiat de felul meu de a gîndi, eu îl voi vota poimîine pe Remus, și eu și Flo. Pentru că merită și pentru că, uneori, calculele meschine ale utilității electorale trebuie să înceteze și trebuie să votăm cu inima și conform cu principiile noastre de viață. Altminteri suntem niște meschini triști lași și fățarnici, și ne merităm soarta.

Considerați-l un vot de recompensă. Un vot de respect. Un vot de atitudine. Dar și un vot de încurajare. Un vot pentru Remusul cel de peste zece și de peste douăzeci de ani, cînd sper să crească politic suficient de bine și de mult încît să poată să schimbe, împreună cu restul generației noastre, pe toți nasoii ăștia de acum care azi ne conduc, și ne vor mai conduce încă o vreme.

Votul nostru reprezintă o încurajare pentru tot ce a făcut pînă acum, cît și o rugăminte să nu se dea bătut, indiferent de ce scor va obține. Să țină minte ce a spus Admunsen: Ai reușit? Continuă? Nu ai reușit? Continuă. E un drum lung, dar undeva tot trebuie să înceapă, și la fel de bine poate să înceapă poimîine, cu votul meu și al lui Flo și al tău și al nostru, al tuturor celor care suntem de-o vîrstă și de-o fire și de-o gîndire cu Remus.

Sper ca măcar astfel să îl pot ajuta. Cu votul nostru și cu retorica noastră. Nu i-am putut face sondaje, pentru că sondajele costă bani, și pentru că oricum nu ar fi schimbat cu mult lucrurile. Nu l-am ajutat cu bani sau cu altceva. Sper să îl pot însă ajuta cu această declarație de respect și de vot.

Deci vă rog eu frumos : votați-l pe Remus. Merită, indiferent ce se spune despre el.

Bravo, Remus! Chapeau! Îți ținem pumnii duminică, să obții cît mai multe voturi de la cît mai mulți strălucitori de-ăștia zadarnici ca noi, care cred în puterea ideii și a principiului și care îl admiră pe Don Quijote. Fie ca votul pentru Don Quijote-le cu plete și cu tricouri Pink Floyd de azi să reprezinte o primă pietricică pe drumul lung și dificil către votul pentru Tony Blair-ul român de peste douăzeci de ani care ne dorim să devii.

:bow: :friends: :respect:



PS: Aproximativ aceleasi argumente le aduc si Ovidiu si Gramo. Hai, ca nu sint singurul :)

PPS: Va rog sa va abtineti de la comentarii rautacioase. Fiecare dintre noi avem propria optiune. Asta este optiunea mea si nu imi este deloc rusine cu ea. Mi-ar fi rusine daca nu as face-o publica.