Am inițiam mai demult o leapșă gastrojenantă. Mi-e mie jenă de ceea ce a putut să-mi treacă prin cap, cum de-am reușit să conving ființe altminteri cât se poate de onorabile să pună botu la prostii, să povestească vome la copii.
Therefore, I humbly bag capu între urechi și mă expiez. Vă propun o leapșă nobilă, spirituală, că tot se apropie alegerile și avem destui prin țărișoara noastră care gândesc în adâncul sufletului la fel:
Ce ați face dacă ați fi dictatoare sau dictator de Mizil?
Să spunem că ați avea acest magnific oraș pe mâna voastră. Să presupunem că e al vostru, cu blocuri, cu cotețe, cu nutrețe, târgoveți și târgovețe. Ca într-un roman ieftin sud-american, sunteți dictatorul absolut, care taie, spânzură, râgâie și nădușește copios pe tarlaua feudală. De acum până hăt, departe, până vă îngroapă nepoții de iubire și de moștenire. În acest răstimp, ce ați face dacă ați avea puteri absolute?
Eu deja m-am hotărât. Fac un sistem de difuzoare pe străzi, la care se va asculta Bach, Brel, Bowie și Van der Graaf Generator. Voi introduce obligativitatea studiului lui Bach în școli. Toți oamenii vor fi opriți pe stradă de către patrulele mele de Poliție Spirituală și li se va arăta un album cu copaci. Cine nu recunoaște copacii, la bulău.
Voi înlocui pe popa din sat și voi participa la ședințele de spovedanie. Babele sub 30 de ani vor avea parte de ședințe detaliate, discrete și prelungite de spovedanie intensivă. Voi vopsi casele în culori intense. Voi goni vacile prin sa... pardon: prin municipiul Mizil până la epuizare. Îmi voi cumpăra un sac cu scorpioni și voi face ca la începutul filmului The Wild Bunch.
Și, în general, voi fi fericit. Mai ales după ședințele de spovedanie juvenilă.
Voi, dragi dictatori și dictatoare, ce ați face? Ce năzuințe autoritariene zac în străfundurile mâlului vostru spiritual din spatele sufletului de cristal?
Hai, spuneți tot. Se va consemna și trece la dosar.
The leapșă goes to the same old sory list, pe principiul sfânt de Copy / Paste.
- Groparu
- Bogdan Voicu
- Cristi Parvan
- Bogdan
- Oblia
- Oceania
- Gramo
- Finix
- Ametitul
- Moxx
- Oedip
- Amar de Zi
vineri, 29 februarie 2008
Leapșa de Mizil
Scris de Turambar at 13:37
Etichete: Blogosfera, Fun, Leapsa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Hm. Teoretic si practic pe buletinul meu adresa e inca in orasul... Mizil. Eu unul l-as rade de tot si as face o frumoasa pajiste. Mai vorbim.
Duminica o sa scot toti mizilenii la munca voluntara obligatorie, sa sape un sant in jurul orasului. O sa-l umplu cu apa si o sa-l contectez abuziv si improvizat la un stalp de electricitate dar dintr-un oras vecin, sa nu ma trezesc cu vreo pana de curent. O sa las o portita cu turnichet intr-un singur sens, doar pentru cei ce doresc sa intre.
Luni, o noua zi de munca voluntara obligatorie, le prezint maretul proiect prin care sa-mi construiasca o statuie de 300 m ce va atrage turisti mai ceva ca turnul Eiffel din Slobozia.. turistii vor intra tot pe turnichetul cu un singur sens, normal. Dupa-amiaza incepe constructia, doar cu mesterii originari ai orasului. Munca va continua fara incetare pana la finalizarea proiectului, miercuri dimineata, cand ii trimit pe toti acasa, sa se odihneasca. Statuia are diametrul unui stadion de fotbal si 1,1/2 din turnul Eiffel, cel original. Tot miercuri incep sa apara turistii, din imprejurimi.. 10, 100, 10.000, toti cu gura cascata la mareata constructie. Nimeni nu va sti de ce strazile sunt asa de pustii, de ce toti mizilenii sunt la culcare, pe la casele lor.. Spre seara apar primele tensiuni cand isi dau cu totii seama ca nu mai pot pleca din oras. Joi dimineata se trezesc si mizilenii, nu mai este zi de munca voluntara obligatorie asa ca ies cu totii si incep sa umble aiurea pe strada. Intalnirea cu numarul mare de turisti este neplacuta de ambele parti, mizilenii sunt invidiosi ca se mai bucura si altii de monumentul lor asa ca ii arunca pe toti turistii din orasele invecinate in santul electrificat.
Vineri dimineata, fara ocupatia muncii voluntare, sunt cuprinsi de remuscari si se hotarasc sa-i ingroape pe cei cazuti in apa, in frunte cu popa. Popa baga primul mana si cade in apa.. la fel si al doilea intins sa-l traga afara pe popa, la fel si al treilea, pana cand se arunca in sant jumatate din oras.
Sambata, la trepidatiile provocate de avioane, se prabuseste toata statuia.. din cauza unui escavator uitat de priceputii mesteri in temelia statuii. Moare si cealalta jumatate de oras.
Duminica dimineata rasare soarele..
As obliga toti locuitorii sa dea declaratie de intentie in viata cu anexa mijloacele de atingere a scopului in viata. Pe urma i-as obliga sa munceasca proportional cu ce au in anexa, in regim de credit catre dobandirea mijloacelor. Viata in sine nu s-ar califica la scop in viata. “scopul meu in viata este sa traiesc pana la 150 de ani” nu este acceptabil... De fapt cred ca le-as da sa coshatzi casuta. Le-as da o lista alegeti care este scopul in viata din lista de mai jos. Le-as da liber sa improvizeze la mijloace. In anexa adica.
Pe urma toata suflarea intre 12 si 20 de ani ar trebui sa se ocupe 6 ore pe zi de copii intre 0 si 4 ani in conditii epurate: nu tv, nu calculator, nu jucarii cu baterii. In felul asta contez sa asigur un control fara cusur atat demografic cat si al delincventei juvenile.
Toata suflarea indiferent de varsta ar trebui sa faca muzica o ora pe zi.
Toata suflarea peste 6 ani ar trebui sa ponteze doua de izolare totala pe saptamana, la domiciliu, in conditiile epurate mentionate mai sus
Toata suflarea ar trebui sa introduca in calculatorul primariei o data pe saptamana o compozitie de ½ pagina diferita de toate cele introduse vreodata de altcineva si de el insusi....
Toata suflarea ar trebui sa iasa la plimbare 30 de minute in cursul diminetii si 30 de minute in cursul dupa-amiezii
Aerati, filozofi, fericiti ar fi deviza nationala
Deci ce as face eu...tztzttz. Tentanta idee. Si mai ales simpla (incercata de atatea ori).
Daca as fi dictator pe la Mizil as face un transplant de populatie: as aduce phillipino, thai, bangladesh people in Mizil. In primul an as distribui la fiecare gospodarie cate doi sau trei astfel de noi-veniti, ei sa faca ce e de facut prin gospodarie.
Pe aia de la Bangladesh si phillipino, thai etc ii conving ca acolo e de fapt o halta in drumul lor spre Paris, London, Berlin. Le iau actele, le interzic sa vorbeasca cu localnicii si daca o fac clar ii omor (noaptea, curat si silentios). Ei tot nu stiu ce limba e pe acolo si le trebe ceva timp sa se adapteze (cam un an in cel mai fericit caz). Asa ca or sa fie ascultatori (mai ales ca fiecare a lasat acasa familie si copii prin care vor fi santajati). Aia si mananca putin, consuma putina apa, dorm cate 20 in camera. Clar, economie.
Locuitorii de la Mizil care nu au ce face (ca li s-a luat activitatea) vor avea un scop nou in viata: sa ii puna pe aia din Bangladesh si phillipino, thai sa munceasca in locul lor. Nu au sa aiba altceva mai bun de facut decat sa ii hinghereasca pe aia sa faca cat mai multe: drumuri, case etc etc. Si (garantat asta) vor fi niste mici dictatori-perfecti in rolul asta. Fiecare va cauta sa adune mai multi bani personali si sa cumpere cat mai multi bangladesg, thai sau phillipino people. Nu vor mai fi preocupati de altceva, clar asta. Inclusiv nu vor mai fi preocupati de mine (si eu voi fi un dictator linistit si fericit).
Mai multe nu trebuie sa fac. De fapt nici nu ma gandesc ce va fi peste 3 ani-in doi ani Mizil va fi mai un oras super.
Trafic si voturi Turambar...
gata mate, cam tarziu dar datoria-i datorie :)
http://bogdan.px.ro/?p=160
Trimiteți un comentariu