Ce'i de făcut? Varianta booooring

Iată un exemplu strălucit de “Aşa nu », aplicat în politică.

Vom folosi dulcele stil al enunţării de leme şi de teoreme şi al rezolvării de probleme, pe care nu l-am mai folosit din liceul anului II de facultate de matematică.

Se dă un partid. La întâmplare : PNL.

Se dă o filială locală mototolită de rezultatele la alegerile europarlamentare. La întâmplare: Cluj, unde peneliştii sunt călcaţi constant pe cap de Boc şi sunt din ce în ce mai disperaţi să facă ceva şi din ce în ce mai disperaţi că la nivel local toate realizărili lor de frunce sunt considerate de către electoralul local ca fiind realizate de dujman, de PD via Boc. Şi mai sunt disperaţi de ceva: că centralii lu Tăriceanu vor să-i sacrifice un pic prin omorâre, că au rezultate naşpa.

Se dă o echipă de consultanţi. La întâmplare: o echipă de studenţi de la SNSPA-ul local.

Se identifică arzătoarea problemă a zilei: “Ce-i de făcut, fetelor?”.

Această echipă trebuie să rezolve problema. Se scuipă therefore în palme şi se frea ... pardon, se trece la lucru.

Se propune o soluţie. La întâmplare: facem un manifest, tovarăşi liberali, spre a ne arăta indignarea, colţii şi putirinţa faţă de ăia naşpa de la centru, care vor să ne desfiinţeze cooperativa locală de producţie ideologică. Trebuie să ne poziţionăm diferit faţă de ăştia, în clipele de restrişte ce au să vină şi conform cu modelul regional deja propus de filiala locală PSD, care a reuşit încetul cu încetul să facă figură distinctă în peisaj.

Nimic rău până acum. Fie P un partid. Fie P(r) o instanţă locală a sa. Damn! Nu am semnele de matematică la îndemână: oricare, aparţine. Lasă că înţelegeţi voi, mama voastră de iliteraţi într-ale artimeticii superioare de partid şi de stat. Fie E micuţ echipa de consultanţi. Fie q problema de rezolvat. Să se găsească S soluţia, şi repede, bre, că vin localele şi noi suntem cu chiloţii ideologici în vine.

Deeci. Deci de aici începe dezastrul operaţional.

Consultanţii îşi suflecă mânecile, rod conştiincios capetele la creioane sau la mouse, cu o privire arzătoare şi romantică zvârlită în zare, şi se gândesc.

Şi se gândesc.

Şi se gândesc.

Şi se gândesc încă o postaţă de viaţă, că aşe-i la Cluuuuj. Bade, mai e mult până la Cluj? Amu chiar departe’i, ficior...

Şi după ce se gândesc, le vine subit, da’ subit de tot o idee. Facem manifestu ca pe un eseu de la facultate.

Şi dă-i şi luptă.



Şi iacă aşa, dintr-un manifest de noo pagini, primele trei spre patru sunt labă teoretică în care se prezintă cadrul generalo-teoretico-academico-economico-rumegujos al situaţiunii.

Te ia de la inventarea roţii: ce e capitalismul, de ce e bun capitalismul, de ce e bună economia de piaţă, un pic de teorie că nu strică niciodată, cum a reuşit Germania să facă minunea minunilor după WWII. Chestii, frate, nu încurcătură. Presque patru pagini pline, îndesate, de eseu de master.

Iar la sfârşit, propunerile creionate în sistem bullets. Mitraliate succint, fără prea mare preocupare pentru retorică şi pentru frază închegată, curgătoare, aşa cum începuseră băieţii năvalnic în paginile introductive. Şi un final total contraclimactic: brusc se termină lista de bullets and that’s frigging fucking it. No conclusions, nu tu chemare la lupta cea mare, nu tu acolo o frază avântată, conclusiv-motivatoare în stilul enunţării şucărului pe PSD de prin pagina 5 spre 6.

Nasol. Tare nasol. Asta nu e comunicare politică. Asta este studenţeală însăilată, făcută pe genunchi, lansată repede repede, fără să o mai citească încă o dată şi să se preocupe de efectul general.

Egzact cum învaţă un student de anul I să facă prin facultăţilii de rahat românesc: fă o introducere teoretică ce să fundamenteze argumentele.

Egzact cum învaţă studentul de anul I din facultăţile americane să nu facă. La început trebuie să pui mesajul poignant, puternic, concluzia. Mai pe urmă expunerea şi detalierea meticuloasă.

Iată de ce, precum acest post lung ca o zi de post, la care mă întreb dacă aţi putut rezista până acum, nici prezumtivii cititori ai manifestului de frondă liberală clujeană nu vor rezista agresiunii ideatice seci din primele trei pagini şi vor obosi să mai ajungă la ce vrea stimabilii şi genialii liberali clujeni să zică, să facă, să scuipe şi să se pună contra, doar-doar îi bagă şi pe ei în seamă cineva şi îi pune înapoi pe harta politicienilor locali that really matters..

Alo, domnu Nicoară! Nu aşa, dom’le, nu aşa. Că râd până şi curcile bucureştene de mata, dom’ Nicoară...