Un copac pe zi: CATINA

Nu e copac, e tufis. Arbust, cum spun gomoshii.

Azi, pentru ochii Dvs., catina.

Un tufis cu frunze mici, ascutite, ca niste ace, si cu niste tzepi redutabili. Nu va doresc sa luatzi un astfel de shteap, nici in talpa, nici in desht. It fucking hurts.

Face bobitze portocalii, ovale, ca niste mici mingi de rugby (stiu, stiu, me and my obsession). Fructele au un gust leshios, nasol, care necesita o oarecare tolerantza la nashpa. Te invetzi cu gustul, insa niciodata nu-ti va placea cu adevarat.

Sunt pline dealurile Telegii de catina. Ii prieste la soluri sarate, sarace, argiloase, din alea pe care creste iarba rara si paioasa, cum e pe la noi. Sare, petrol, catina, pruni, alunecari de teren. Astea sunt specificul, istoria, soarta si doom-ul Telegii. Sare, pe urma petrol. Acum a mai ramas catina. Si prunii, bineintzeles, obiect de veneratzie locala. Garlaneshti, grasi, vinetzi, galbiori. Totzi producatori de suc shi de betzivani ratatzi.

Sa ramanem la catina.

Sa facem garduri din ea. Multe gradini in Telega sunt imprejmuite cu gard de catina. Dureaza mai mult pana'l faci, dar e mai trainic si trec animalele prin el mult mai greu, fie ele vaci sau cai sau oi sau capre sau mistretzi sau caprioare. Iar ai batrani aveau timp la indemana sa faca garduri, sa le repare in fiecare an. Ca veni vorba: mi-l aduc aminte pe Tatutzu, cum mergea tacticos cu toporul in cumpana bratzului, toporul ala cu coada lunga si cu lama ingusta, toporul cel mic, toporul de mers la gradina, cum taia Tatutzu catina, cum repara gaurile, cum statea toata ziua pe coasta si pe deal, cat e vara de mare.

Damn. Vremuri. S-au dus si au apus. Dumnezeu sa-l odihneasca. A murit in 1984. Pe urma, pe rand, au murit totzi ai batrani. Nu mai repara nimeni gardurile acum, cel putzin in neamul meu. Ba da, unchi-meu, dar cu mai putzina meticulozitate. Iar eu stau la Bucuresti si fac terapie cu clientzii la cinci dimineatza.

Fute-m-ash pe ea de viatza post-industriala si dedicata sectorului tertziar.

Nu vretzi sa shtitzi. :( Back to catina.

Sa strambam din nas cand o gustam: I've told you: are un gust cam scarbos.

Sa strambam din nas cand o culegem: cand eram mici ne trimiteau in primele doua saptamani de scoala in practica agricola pe dealuri, sa culegem fructe de padure, iar catina era a staple choice for our professors, in sensul ca ne impuneau sa culegem, in timp ce noi fugeam ca dracu de ea, ca e greu de taiat si de cules, migaloasa si rea si veninoasa la intzepatura si carcalitoare, ca ti se umplu degetele de un suc vascos.

Sa ne snobim impreuna cu revistele si site-urile naturiste despre "proprietatile sale miraculoase" si despre "puterea sa curativa" si despre kilotonele de vitamina C care zac intr-insa, numai bune de metabolizat. Pe dracu... Nu mananca nimeni catina. Are gust nasol. Din catina se fac garduri. Punct. Steap. Creanga.

Suflet de tzaran. Nostalgie de telegean. Amintiri de copil. Fiind copil, catina culegeam Si-mi atarnau gherghinele de tampla

Ma fut pe ea de viatza. Vreau acasa. La saracie si ratare si reparat de garduri. Fantasma ratarii. Fantasma celui de pe margine, mereu aiurea.

Victore, wait for me!

:(