123 again

Iar mi-a venit leapșa cu cartea, a treia oară, de data asta de la Oblia. Bag de seamă că s-a prins lumea că-mi plac cărțile. Mda. Așa se creează brandu. Însă let me tell you about the țeapă you’re about to get, my dear mates & friends: într-adevăr, îmi plac cărțile. Însă în haită. Toate-odată. În număr de 52.

O pică. Doo trefle. Contra. Toc toc în masă. E de apel. Ba nu! La nivelu doi poate să fie și pe bune. Rangă. Doi făr’ de atu. Hai, joacă-le tu. Vezi unde găsești vaca, să faci impasu cum trebuie. Atac: a patra din culoarea cea mai lungă.

Ah, those were the days. Acum, cu calculatoru nu e același feeling. Trebuie să fii cu încă trei la masă să fie pe bune.

Soooo.... Back to the leapșă. Cea mai apropiată carte, dragă Oblia, o să râzi: tot un dicționar. DER. Dicționarul Etimologic Român, Alexandru Ciorănescu, Ed. Saeculum I.O, 2002. Uită-te câteva posturi mai la vale, la cel despre beregată, să vezi de ce.

Deeeeci. Deci. Deci... Pagina 123, al cincilea paragraf. In acest caz, ar fi al cincilea cuvânt de pe această pagină. De pe vremea cînd se scria cu î din i, copii...

Bulgur (-uri). s.n. 1. Grîu măcinat mare. 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur.
Tc. lulgur “griș” (Șeineanu, II, 61, Lokotsch

Gata. S-a terminat tarlaua de cuvinte. Pentru că leapșa corectă, draga mea Oblia, este ”patru rânduri”, nu “patru propoziții sau fraze”, cum scriai tu.

Nu o dau mai departe, că am mai dat-o de vreo două ori. E de ajuns, dă-o încolo de leapșă. Are și ea un termen de garanție, nu?