Doo lucruri innouies

Doo lucruri care, sincer, nu credeam sa mi se intample:

a micutz) sa alerg si sa ma doara mai mult picioarele decat plamanii. Am facut prostia sa intru neincalzit (am ajuns mai tarziu shi am intrat direct la joaca) si, dupe ce l-am alergat pe unul la disperare (nu l-am prins; s-a dus pulii de suflet pana in fund la taxatoare), asha m-a prins o cvasi-crampa... Iar acum am doo picioare de beton, cu multe vinishoare de durere otravita strecurate ca grasimea prin carne. In schimb, plamanii nu au avut nici pe dracu. E drept ca m-am si lasat de fumat de vreo presque doo luni, insa la ce sedentarismu dracului s-a adunat lately in hoitu meu, ma ashteptam sa horcai profesionist pe teren si sa nu rezist nici cinci minute, sa ma fac de ras si sa ma tarai pe burta si pe coate pana in margine, cu voma in gat. Dar nu. A fost ouchidouchi all the way down, almost two hours. Ba chiar la sfarsit am putut sa alerg cu baietzii si doo ture de teren. Ca sa se faca febra musculara cat casa...

Eh. O sa treaca. O sa iau o aspirina. Martzi ma duc din nou.

b micutz) Nu credeam in mintea sufletului creerului meu ca o sa ajung sa joc aripa. Pour le moment, bien sur, si pus acolo ca un soi de paleativ, sa nu incurc. Cert este insa ca incep sa invatz sa tin linia, sa nu intru in offside (nu tot timpul, dar incepe sa-mi iasa), sa fac unghiul in spate la faza de atac, insa la faza de aparare sa tzin linia perpendiculara. Chestii, frate, nu rumegush.

Ha! Auzi tu! Burtosu cu curu in spate si de 90 de kile, pus sa alerge pe flanc. Ha! Ha ha. S-a'ntors lumea cu curu'n sus si a ajuns Turambar sa fuga de galigani.

I hardly wait sa jucam si cu contact. Vreau sa invatz sa plachez. Si pe urma, sa ma intalnesc cu Serban B. si sa-l salut frontal. I'am promis deja la telefon in seara asta. Placaju, frate, placaju. Viiiineeee!

:D