Leapșa de Mizil

Am inițiam mai demult o leapșă gastrojenantă. Mi-e mie jenă de ceea ce a putut să-mi treacă prin cap, cum de-am reușit să conving ființe altminteri cât se poate de onorabile să pună botu la prostii, să povestească vome la copii.

Therefore, I humbly bag capu între urechi și mă expiez. Vă propun o leapșă nobilă, spirituală, că tot se apropie alegerile și avem destui prin țărișoara noastră care gândesc în adâncul sufletului la fel:

Ce ați face dacă ați fi dictatoare sau dictator de Mizil?

Să spunem că ați avea acest magnific oraș pe mâna voastră. Să presupunem că e al vostru, cu blocuri, cu cotețe, cu nutrețe, târgoveți și târgovețe. Ca într-un roman ieftin sud-american, sunteți dictatorul absolut, care taie, spânzură, râgâie și nădușește copios pe tarlaua feudală. De acum până hăt, departe, până vă îngroapă nepoții de iubire și de moștenire. În acest răstimp, ce ați face dacă ați avea puteri absolute?

Eu deja m-am hotărât. Fac un sistem de difuzoare pe străzi, la care se va asculta Bach, Brel, Bowie și Van der Graaf Generator. Voi introduce obligativitatea studiului lui Bach în școli. Toți oamenii vor fi opriți pe stradă de către patrulele mele de Poliție Spirituală și li se va arăta un album cu copaci. Cine nu recunoaște copacii, la bulău.

Voi înlocui pe popa din sat și voi participa la ședințele de spovedanie. Babele sub 30 de ani vor avea parte de ședințe detaliate, discrete și prelungite de spovedanie intensivă. Voi vopsi casele în culori intense. Voi goni vacile prin sa... pardon: prin municipiul Mizil până la epuizare. Îmi voi cumpăra un sac cu scorpioni și voi face ca la începutul filmului The Wild Bunch.

Și, în general, voi fi fericit. Mai ales după ședințele de spovedanie juvenilă.

Voi, dragi dictatori și dictatoare, ce ați face? Ce năzuințe autoritariene zac în străfundurile mâlului vostru spiritual din spatele sufletului de cristal?

Hai, spuneți tot. Se va consemna și trece la dosar.

The leapșă goes to the same old sory list, pe principiul sfânt de Copy / Paste.

- Groparu
- Bogdan Voicu
- Cristi Parvan
- Bogdan
- Oblia
- Oceania
- Gramo
- Finix
- Ametitul
- Moxx
- Oedip
- Amar de Zi Citeste tot...

Enthousiasmos

I watch Stop Making Sense and I suddenly have this weak revelation: the prophet. He's there, shaking on the stage, spilling beautiful, true words unto us. The one who's pooling the reservoirs of enthousiasm, of inner strength, of primordial energy, of libido.

David Byrne. David Bowie. Nusrat Fateh Ali Khan. Jacques Brel. John Huston. Maria Tanase. Peter Hamill. Flamenco.

All over the world, in different cultural colours, however being one, the expression of the same craving, fervour and spirituality.

Men and women of intense energy, capable of spreading the waves of enthousiasm around. Offering life. Spilling words, ideas, sweat and blood. Vibrating intense enough to wake up us inside. Filling us with pathos. Making us want to be like them. Spreading fervour and acculturation :) Defining trends, faiths, waves of culture and thought.

Leaders.

Envy. Beautiful envy. Trezvie. Awakening.

Enthousiasmos. Holy madness. The prophet. The skald. Patimashul. The dervish.

Spiritual, religious, emotional intense feelings. The realm of the gut and of the tremour. Religion, psychoanalysis, art, music. Sound. Voice. The animal within. The human above. The brotherhood of them.

The beautiful ones.

Listen to them. Stop making sense. Citeste tot...

Talking Heads

Just discovered Talking Heads. How comes so late?

Damn, Turambar, you're so phased out sometimes :( Citeste tot...

Ar trebui

Stiti cum zice poetul: Ar trebui un cantec incapator precum / Fosnirea matasoasa a marilor cu sare.

Ei bine, eu va propun un fapt majestuos precum soptirea dureroasa a pustilor cu sare. Obligatoriu, inevitabil, luminator si rau: Bach. Sa ascultam Bach pana ne iese pe nas. Zilnic. Tu du du dududum.

Cinci minute de Bach pe zi / Te ajuta sa faci copii, poezii si nebunii.

Ma duc sa-l inscriu la OSIM. Cand o sa ajung dictator de Mizil, tot Mizilul o sa asculte Bach. Trezirea pe Concertul pentru pian si orchestra nr 1. Tududududum. Martial, inevitabil, matematic.

Sa nu zicetzi ca nu v-am spus. Apucati-va sa va cumparati case in Mizil. La kil. Citeste tot...

Liga Campeonilor

Courtesy of Serban, jokologul nostru de servici.

Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive:
1. N-au femeie.
2. Au femeie.


==========

Belle de Jour, ai legatura! :)
Citeste tot...

Great quotes

Meekness: Uncommon patience in planning a revenge that is worthwhile.

Ambrose BIERCE Citeste tot...

Harry Tavitian

Harry Tavitian, armeanu care rupe pianu, are blog. Duceti-va!

Tu dudum. Dududum. Citeste tot...

He might be right

He thinks it will happen before he'll die.

O noble fight. O flower of Scotland.....

Citeste tot...

Asa nu, tovarashi!

Din capitolul "Asa nu!", subcapitolul "Sondaje".

In Libertatea, via Hotnews, zice ca unii de la BestJobs au facut un sondaj.

I'auzi aici:

Stresul la locul de munca a devenit o problema cu care se confrunta tot mai multi romani. Recent, specialistii firmei de recrutare online Bestjobs au efectuat un sondaj pe aceasta tema. Rezultatul a fost unul ingrijorator: 86,6% dintre persoanele chestionate au raspuns ca sunt stresate la locul de munca, in timp ce doar 13,4% au fost de parere ca stresul este prezent in familie.

Pai nu e simplu? Sondajul lor a fost facut online, cu un boton de'ala electronic unde trebuie sa bifezi "Unde esti stresat?", din mai multe optiuni.

Acum, e la mintea cocosului: cine are timp sa stea pe BestJobs inseamna ca isi cauta de munca. Multi dintre cei care cauta de munca au deja un loc de munca si sunt tineri. La locul de munca au de-a face cu tensiuni si situatii conflictuale si / sau problematice de care mamicitzile lor nu i-au invatzat la lectzia de iubire familiala.

Atunci lumea pune mana pe mouse si fugutza pe BestJobs, sa caute urmatorul Fat Frumos profesional (loc de munca, bre, daca nu intzelegetzi limbajul meu alegoric). Acolo, deja predispushi la stres, dau peste sondaj. Si, ai mai shucaritzi dintre ei, raspund. Ce? Normal: ca sunt stresati.

Asta, dincolo de gluma, e un exemplu clasic de abordare gresita. Domnii aceia cu inalte standarde profesionale de la BestJobs nu au masurat toata populatia, ci doar un segment total diferit de medie. In plus, instrumentul folosit este predispus la rate diferentiale de refuz.

Si uite asa iese un talmes balmes in toata regula, pe care pe urma vestita noastra presa profesionista il preia cu surle si trambite ca fiind marea descoperire epocala. Si nimeni nu spune nimic, si viata merge inainte.

Mama voastra de urechisti! De'aia nu o sa ii prindem din urma pe nasoii aia de capitalisti decat la Judecata de Apoi. Huooo! La oaseee! La cursurile de statistica si de metodologie cu voi, sa va calce duios Chelcea in picioare si sa va lase repetenti... Citeste tot...

Noapte buna!

Lucrurile frumoase raman frumoase. Restul e isterie ieftina.

Leka notch, detza!

Bach, Johann Sebastian - Cello Suite no 1 in G Major, BWV 1007. Part 2: Allemande (Miroslav Rostropovich)

Citeste tot...

Patria descurajarii

Anonimul de cu un post mai inainte, de la poza cu femeile pesediste naziste si castrator-amenintzatoare, are dreptate: e un articol puternic.

Drept pentru care va trimit si eu, bine sfatuit de anonimul necunoscut, spre articolul lui Exharhu din Ev Zilei de azi, sambata 23 feb 2008: Patria descurajarii.

Despre influentza lui nu asupra mintzilor noastre. Highly recommended. Si cred ca intzeleg asocierea subtila dintre recomdandarea de lectura facuta de catre anonimul necunoscut si subiectul postului. Asocierea dintre NU si PSD.

He. He he. Subtilitatzile astea, dom'le. :) Citeste tot...

LOL

Nu pot caci ca sa ma aptzin. E prea frumoasa si sugestiva si puternica imaginea ca sa nu fie propagata din Nooa Zeelanda pana'n Finlanda, via Mizil si Gherla.

Courtesy of Sutu. Facuta la recentul Consiliu National, cand s-a intors Adita la putere. Ne asteapta vremuri interesante. Aditza is back. Lumea se incrunta amenintzator. Iar femeile... Ah, femeile PSD-iste. Ce iz de anii '50. Ce aluzie de bici. Ce incruntare de Treblinka. Ce femeie de Picasso si de Fellini. Ce stance! Ce atitudine! Ce beatitudine borgiana :)

Anca, Ana, promit ca o sa pun si poze cu voi, sa contrabalansam nazismul vizual al acestei fotografii.

LOL ROFL MUAHAHA

Citeste tot...

Great quotes

Age is an issue of mind over matter.
If you don't mind, it doesn't matter.
Mark TWAIN



I don't know!
I don't know why I did it,
I don't know why I enjoyed it,
and I don't know why I'll do it again!
Bart SIMPSON Citeste tot...

Sprijiniti teoria evolutiei in scoli

Remus are dreptate. Ce se intampla in momentul de fata in Romania este jenant, medieval si indobicitor. Suntem singura tara din Europa care nu are cuprinsa in curricula de biologie teoria evolutiei.

Remus Cernea si organizatia pe care o coordoneaza, Solidaritatea pentru libertatea de constiinta (vezi site-ul Humanism.ro), s-au hotarat sa lupte cu morile de vant (nu ar fi prima data): o campanie de comunicare si de responsabilizare sociala prin care sa faca statul roman sa reintroduca studiul teoriei evolutioniste in scoli.

Aceasta va fi lansata marti, 26 februarie 2008, la orele 14:00 printr-o conferinta de presa la Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa". Muzeul ala la care ne duceau comunistii de manuta cand eram mici si la care ne invatzau, nemernicii de comunisti atei, ca ne tragem din maimutza shi din coelechant, shi nu din coasta lui Adam, prin operatzie in timpul somnului.

Sa-i admiram pe Remus si pe colaboratorii sai pentru asta, pentru lupta pentru un adevar care nu convine unei majoritati degraba inchinatorie la icoane si la biserici, sa-i respectam si sa ii ajutam, if possible. Macar din gura in gura de blogger. E mai mult decat nimic.

Tot comunicatul lor aici.

Selectez din el pasajele semnificative: cum suntem noi coada vacii Europei, cum doar la sarbi s-a mai incercat asa ceva, alta tzara ortodoxa si autoritariana, insa nici acolo macar nu le-a mers, ca au si sarbocii mintea acasa, spre deosebire de noi, cum doar 14% din elevii din clasele 7-12 cred ca ne tragem din primate, cum Consiliul Europei recomanda studiul teoriei evolutioniste in scoli, dar degeaba.

Cititi si plangetzi. Cititi si cruciti-va, vorba lu' parintele popa Eufronie. Traim intr-o tzara de proshti agresivi si habotnici, condushi de popi fundamentalisti care reusesc sa-si impuna agenda ideologica medievala in randul politicienilor hamesiti dupa voturile prostimii cu frica de biserica. Suna rau, politically incorrect, insa din pacate astia sunt oamenii de langa noi. De peste noi. Multzi, da' multzi... :(

===========

Decizia Ministerului Educaţiei [de a elimina din programa şcolilor publice româneşti, începând cu anul şcolar 2007-2008, teoria evoluţionistă şi abordările filosofice asupra religiei] este cu atât mai descalificantă şi iresponsabilă cu cât, din investigaţiile noastre, România este singura ţară membră a Consiliului Europei care a recurs la un asemenea gest îndreptat împotriva dreptului la informare şi la cultură al elevilor. În septembrie 2004 în Serbia s-a încercat eliminarea teoriei evoluţiei din programă dar, la presiunea civică şi a comunităţii ştiinţifice, Ministrul Educaţiei, Ljiljana Čolić, a fost nevoită să demisioneze după trei zile.

Îndoctrinarea religioasă intensivă făcută la orele de religie predată în mod confesional timp de 12 ani în învăţământul public şi absenţa cu desăvârşire a unei informări ştiinţifice cu privire la originea lumii şi a vieţii, pe parcursul celor 10 ani de învăţământ obligatoriu, a făcut ca, actualmente, doar cca 14% dintre elevii din România din clasele VII-XII să considere că oamenii îşi au originea în primate, conform unui recent studiu guvernamental (Calitatea Educaţiei din Învăţământul Preuniversitar, pag. 76).

În cei 10 ani de învăţământ obligatoriu tot ceea ce află un elev despre originea lumii şi a omului în şcoală este versiunea religioasă, prezentată literal aşa cum se găseşte ea în Biblie, cum că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile, femeia a fost creată din coasta lui Adam, plantele în cea de a treia zi, iar soarele în cea de a patra, evoluţionismul fiind prezentat în manualele de religie drept o eroare a ştiinţei moderne.

Situaţia este cu atât mai jenantă şi mai ilustrativă pentru lipsa completă de viziune a „reformei în educaţie” în România, cu cât Consiliul Europei a votat pe data de 4 octombrie 2007 rezoluţia nr. 1580 / 2007, numită „Pericolele creaţionismului în educaţie” de care autorităţile române fac în continuare abstracţie. Textul rezoluţiei prevede, spre exemplu, că:

„15. Predarea tuturor fenomenelor privind evoluţia ca o teorie ştiinţifică fundamentală este, prin urmare, crucială pentru viitorul societăţilor şi democraţiilor noastre. Din acest motiv, ea [teoria evoluţiei, n.tr.] trebuie să aibă o poziţie centrală în programele didactice, şi îndeosebi în cele ştiinţifice – atât timp cât, ca orice altă teorie, va rezista în faţa examinării ştiinţifice exhaustive. (...)

19. Prin urmare, Adunarea Parlamentară îndeamnă statele membre şi, mai ales, autorităţile lor educaţionale:

(...) 19.5 să promoveze predarea evoluţiei ca teorie ştiinţifică fundamentală în programele şcolare.” Citeste tot...

Aghiami

Apartamentul nostru este circular. Intri in hol. De aici, in fatza, mergi intr-un dormitor. La stanga, in sufragerie. Mai in spate, o alta usa de la sufragerie duce, print-un alt hol intermediar, catre cele doua dormitoare si catre baie. Deci si inapoi catre primul dormitor.

Avem therefore un mic circuit de raliu si alergatura prin casa. Pe care il folosim frecvent. Ne alergam ba intr-un sens, ba in celalalt. Uneori eu fug mult mai repede si le prind din urma si le sperii. Alteori ne oprim, vicleni, la panda, si schimbam brusc sensul de alergare, sa-l prindem invers. O fac si eu, o fac si fetele, invatate de mine.

Andra, cea mica, cea care de-abia acum incepe sa vorbeasca, a denumit jocul "aghiami". Adica un soi de "alergam", doar ca nu il poate pronuntza cum trebuie. Si asha i'a ramas numele.

Una, doua, Andra vine la mine: aghiami, tata, aghiami! Sunt momente in care sunt rupt si alergatura e ultimul lucru de care am chef. Insa de regula achiesez :) la propunere si ne apucam sa alergam. Doi copii de 10-15 kile si un tanculetz de 90 de kile. Duduiala profesionista.

Marta, acum ca e un pic mai mare si a apucat sa invetze afectarea, uneori nu se baga din prima. Se face ca se joaca cu papusile sau ca scrie sau ca deseneaza, dar trage cu coada ochiului la noi si pana la urma se lasa prinsa de entuziasmul fizic si intra in jocul duduielii circulare. Si atunci casa se umple de chiraiala si de duduiala si de chitzaiala.

La inceput, pregatim terenul: deschidem toate ushile, le blocam sa nu se inchida la loc cu cate un pantof, dam covorul din dormitor usor la o parte, sa nu alunecam pe el. Si incepem. Du du du si du du du. Pe urma pash pash si du du du invers. Pe urma gadileala. Multa gadileala, ca face bine la ten.

Copilarie. Damn, ce'o sa ne mai fie dor de asta. Nostalgie anticipativa.

Hai, aghiami, tata! :) Citeste tot...

Un copac pe zi: PALTINUL

Azi, paltinul de munte. Acer pseudoplatanus. Ii mai zice si sycamore, insa asta este un termen portmanteau, care cuprinde sub palaria-i mai multe tipuri de copaci.

Ramanem la vorba romaneasca. Paltin de munte. Il gasitzi pe vaile umede, intunecoase, pe versantzi, in etajul mediu si superior al fagului, cum spun biologii in termeni lemnosi.

Are frunza mai mare shi cu unghiuri ceva mai drepte decat ale artarului obisnuit ("obisnuit" aici in sensul de artar canadian). Scoarta gri, patata in tot soiul de umbre si nuante. Iar trunchiul, usor neregulat, ca desenul unui copil caruia ii tremura mana. Linie romantica, neregulata, nu de rigurozitate dreapta si severa, precum la brad sau la bambus.

E neam pe aici, prin partile noastre, cu jugastrul si cu paltinul de campie. Iar toamna este un vis de copac, cu frunzele in toate culorile posibile, maronii, roscate, portocalii, galbene, gri.

Este verisorul ceva mai lipsit de staif, dar dupa mine mai frumos, mai autentic, al platanului. Daca vorbim in analogii medievale, platanul este nobilul ingamfat, resplendisant si grav shi mare shi solid shi un pic anchilozat, cu incheieturile usor muscate de guta. In schimb, paltinul de munte este cavalerul tanar, stralucitor si zvelt, dar si mai saracut si mai putin dezvoltat fizic, care insa se avanta si urca acolo unde boierul nu indrazneste, ca isi pierde suflul si potcapul.

Acolo, sus, pe munte. Unde daca nu va ducetzi, va pierdetzi sufletul. Pe Padina lui Calinetz. Acolo, unde sunt paltini inca netaiatzi.

PS: Aici un site excelent despre arealele de distributie ale multor copaci europeni. Highly recommended. Au si o fisa de prezentare a platanului de munte. In engleza, format PDF.

=====

LATER EDIT: Aici gasiti o prezentare in detaliu a paltinului, sub denumirea de sicamor. Se pare ca este unul din copacii respectati in Elvetia.

Instinctele mele de observatie au fost corecte. In padurile de fag, creste izolat. Creste de maniera semi- sau total dominanta acolo doar unde fagul nu poate. Pe coaste abrupte, sus, spre creste, la marginea liniei superioare a padurii, in zonele unde e apa, zapada si bolovani. Si ii place calcarul. De'aia e plin de paltini in Piatra Craiului.

Uite aici descriere, de pe pagina de mai sus (Wood Plant Ecology)

Habitat characteristics which appear to favour the dominance of sycamore include:

1. good humidity and soil moisture;

2. shady and moist sites, usually strewn with rock fragments and boulders, chiefly on substrata rich in calcium, near places where water seeps out of the ground; and

3. high air humidity, permanent good water supply (from precipitation, stream, spring or ground, without the soil being deprived of oxygen) and a certain instability of the soil.

As a subcalcifuge species it is favoured by heavier (more clay) sediments. In northern France and Belgium sycamore is common mostly on north facing slopes but is absent from south facing slopes.

Puteti citi aici, pe subpagina de Life Cycle, mai multe despre distributia paltinului in Europa si despre preferintele, asocierile sale. Adica ecologie. :)


















Citeste tot...

Damn

Today was one of the best days of my life. Dunno why. Or perhaps I do.

Touch Crouch Pause Engage. The animal within. Txs, P. 3% error marge. Marta, I'm home!

:) Citeste tot...

Scratch me, babe

:) Bucharest delight. By day and by night. Scratch me babe, scratch me tight. Tarnish please my paint so bright.

:)


Citeste tot...

Sexus Plexus Nexus Lexus

Primele trei au fost scrise de Henry Miller, spre apoplexia indignatzilor victorieni. Al patrulea, negru inchis, l-am bushit eu ("acroshaj ushor"), de fapt harjait pe un petec lateral cat palma, dand cu spatele intru parcare laterala, la cinci metri de politzaiul din intersectzie.

Ma rog, asta nu ar fi mare lucru. Un Lexus caruia i-am sgariat vopseaua de pe bara din fatza dreapta cu bara mea din spate. Shit happens. Every day. The rest is RCA si mult, mult timp pierdut. Nu ar fi nici prima, cu sigurantza nu e nici ultima oara cand mi se intampla asta. Vorba unuia care trecea pe-acolo "cu un pic de polish...".

He. He he. Statzi asa, ca de'abia de'aici incepe tarashenia. Pentru ca soferul este, pe rand: conducator de Lexus. In consiliul de administratie Oil Terminal. In consiliul de administratie Tarom. Si, colac peste pupaza, unul din primii trei-patru-cinci oameni din MIRA.

Concluzia? A sunat, a venit un echipaj de politzie care s-a purtat hiper-respectuos, amabil si eficient. Am facut constatarea barzo-barzo, mi-au dat amenda bine-meritata, ne-am strans mainile si am plecat.

Lumea e mirobolanta, iar eu pocnesc Lexusuri de big money big people big time :blink: Citeste tot...

La morti

Maria Maria Nelica Ion.

Elena Ecaterina Costel Costandin.

Toader si Joita cu tot neamul lor. Ghita Stanca Tinca. Nicolae mort nespovedit neimpartasit pe campul de lupta.

Niculina si Toader. Costica.

Neculae Aurica Mihaela.

Si tot neamu lor, si toti care or sa vina, acum sau mai tarziu. Pentru ca or sa vina. Tot or sa vina, de-acum incolo :( Citeste tot...

Un copac pe zi: CATINA

Nu e copac, e tufis. Arbust, cum spun gomoshii.

Azi, pentru ochii Dvs., catina.

Un tufis cu frunze mici, ascutite, ca niste ace, si cu niste tzepi redutabili. Nu va doresc sa luatzi un astfel de shteap, nici in talpa, nici in desht. It fucking hurts.

Face bobitze portocalii, ovale, ca niste mici mingi de rugby (stiu, stiu, me and my obsession). Fructele au un gust leshios, nasol, care necesita o oarecare tolerantza la nashpa. Te invetzi cu gustul, insa niciodata nu-ti va placea cu adevarat.

Sunt pline dealurile Telegii de catina. Ii prieste la soluri sarate, sarace, argiloase, din alea pe care creste iarba rara si paioasa, cum e pe la noi. Sare, petrol, catina, pruni, alunecari de teren. Astea sunt specificul, istoria, soarta si doom-ul Telegii. Sare, pe urma petrol. Acum a mai ramas catina. Si prunii, bineintzeles, obiect de veneratzie locala. Garlaneshti, grasi, vinetzi, galbiori. Totzi producatori de suc shi de betzivani ratatzi.

Sa ramanem la catina.

Sa facem garduri din ea. Multe gradini in Telega sunt imprejmuite cu gard de catina. Dureaza mai mult pana'l faci, dar e mai trainic si trec animalele prin el mult mai greu, fie ele vaci sau cai sau oi sau capre sau mistretzi sau caprioare. Iar ai batrani aveau timp la indemana sa faca garduri, sa le repare in fiecare an. Ca veni vorba: mi-l aduc aminte pe Tatutzu, cum mergea tacticos cu toporul in cumpana bratzului, toporul ala cu coada lunga si cu lama ingusta, toporul cel mic, toporul de mers la gradina, cum taia Tatutzu catina, cum repara gaurile, cum statea toata ziua pe coasta si pe deal, cat e vara de mare.

Damn. Vremuri. S-au dus si au apus. Dumnezeu sa-l odihneasca. A murit in 1984. Pe urma, pe rand, au murit totzi ai batrani. Nu mai repara nimeni gardurile acum, cel putzin in neamul meu. Ba da, unchi-meu, dar cu mai putzina meticulozitate. Iar eu stau la Bucuresti si fac terapie cu clientzii la cinci dimineatza.

Fute-m-ash pe ea de viatza post-industriala si dedicata sectorului tertziar.

Nu vretzi sa shtitzi. :( Back to catina.

Sa strambam din nas cand o gustam: I've told you: are un gust cam scarbos.

Sa strambam din nas cand o culegem: cand eram mici ne trimiteau in primele doua saptamani de scoala in practica agricola pe dealuri, sa culegem fructe de padure, iar catina era a staple choice for our professors, in sensul ca ne impuneau sa culegem, in timp ce noi fugeam ca dracu de ea, ca e greu de taiat si de cules, migaloasa si rea si veninoasa la intzepatura si carcalitoare, ca ti se umplu degetele de un suc vascos.

Sa ne snobim impreuna cu revistele si site-urile naturiste despre "proprietatile sale miraculoase" si despre "puterea sa curativa" si despre kilotonele de vitamina C care zac intr-insa, numai bune de metabolizat. Pe dracu... Nu mananca nimeni catina. Are gust nasol. Din catina se fac garduri. Punct. Steap. Creanga.

Suflet de tzaran. Nostalgie de telegean. Amintiri de copil. Fiind copil, catina culegeam Si-mi atarnau gherghinele de tampla

Ma fut pe ea de viatza. Vreau acasa. La saracie si ratare si reparat de garduri. Fantasma ratarii. Fantasma celui de pe margine, mereu aiurea.

Victore, wait for me!

:( Citeste tot...

About fanatics

I've told you and I repeat: religion fosters fanaticism and wooden thinking. Not only Orthodox Christianity or Islam or Catholicism or Hinduism. All of them.

The most recent example: Wikipedia is assaulted nowadays to bring down the images of the Prophet from its pages, since the religion says so. Those hundred of thousands who signed the petition do not take in consideration that there might be different views of the world, including among their own religion. No. Their point of view is the only one that matter. Their truth is the only truth, that has to be aggressively pushed over to the world.

With the sword, the explosives and the gun, if necessary.

Read more in The Guardian. Here and here the discussion pages on Wikipedia. Here an article on FOX News. Here an article on The New York Times. Citeste tot...

O țâță pe zi

Nu coborâți scările, sunt ude!


Nu atingeți țâțele, sunt din plastic!


Nu puneți mâna pe țâțe! Lăsați amprente!


Artă, nu cretă


Lungă, nu lată


Nașpa, nu faină


Yoko, nu Ono


În cap, nu’n picioare
Citeste tot...

Corporatistele Pitzi

Nu'l postez, ca nu se face. Mai bine va ducetzi la cel care l-a lansat.

Este vorba despre o noua specie de feline scavengeroase, sexoase, mutroase, sangeroase, tzatzoase, scarboase, pizdoase shi scandaloase ce a aparut recent in Stepa Romana, la est de Baragan, unde creshte dropia'n poza.

E vorba despre specia Homo Cvasi-Sapiens, subspecia Pitziponcus, var. Oeconomicus, adica, pe limba noastra olteneasca laica, despre nishte fatuce care ar face orice sa...

Da' mai bine ducetzi-va shi cititzi'l aici, la Rezistentza Urbana. Pe bune. Se merita. O sa va scada colesterolu shi tensiunea arteriala, o sa va faca bine la concentratzia de serotonina din pancreas, o sa va involbureze traficu intestinal, o sa va faca sa expectoratzi mai ushor.

Pe bune. Cititzi'l. It's gorgeous fun.

Courtesy of Piticu, cel care l'a pus pe harta notorietatzii blogosferice.

:) Citeste tot...

Mechanical rant

Bag pula'n ea de pricepere, da' sa moara ma'sa de viatza daca le am eu cu chestiile astea de fier shi sticla.

Mi s-a stricat stergatorul pe dreapta. Nu mai merge. Ala din stanga, slava Domnului inexistent, merge, ca altminteri m-as face pasager de taxi. L-am sunat pe mecanic, i'am povestit ce shi cum, crezand ca e motorashul ars si rugandu-l, de aceea, sa comande unul, sa scutim timp. Mi-a spus ca probabil e altceva, ca el shtie ca la masina mea e un singur motorash, si daca stergatorul din stanga mishca, inseamna ca motorul nu e de vina.

Buuun. Mergem la mecanic. Dar nu azi. Luni. Dar pentru ca tot m-am oprit sa pun motorina, am luat de la OMV si stergatoare noi, sa le schimb pe celelalte, care cam lasa dare.

Buuun. Trag pe dreapta, ca la benzinarie era aglomerat si nu aveam loc, si incep sa schimb shtergatoarele.

And bloody fucking havoc ensues.

M-am chinuit un sfert de ora, cu ochii pe ceas si cu pantofii in zloata inghetzata, sa le pun. Asha nu intra, asha nu mergea, asha erau puse pe dos. In plus, nishte elemente suplimentare care, chipurile, erau acolo ca sa faca montarea mai ushoara, Click Away, sa moara mama lu manivela daca le-am gasit eu locul. Nu se pupa pe nicaieri, cu toate shantzuletzele lor de plastic si formele elaborate, shi pace.

Cum spuneam: bag pula'n ea de pricepere mecanica. O declar nula. Nada. Zero. Niente. Nu ma pricep shi gata.

Excelu sa traiasca, ca altminteri ash muri de foame.

Futu'va muma'n cur de mecanici unsuroshi pe deshte, ca a voastra e imparatzia pamantului shi gloria lumii shi pacea eterna shi zambetu de succes.

:rant: Citeste tot...

Rambo statistics

Perhaps you already know it from somewhere else, but what the heck. The temptation is stronger than the caution.

Crunch the numbers and weep. Or laugh. Or shrug and walk away.

Nobody's perfect...

Citeste tot...

Leapsa gastrojenanta

Ipo scrie aici despre adidashii celor de la Trenta Pizza, pushi pe plita de facut pizza. Nu numai ca scrie, dar mai si pune poza, sa ne bucuram de curatenia talpilor.

Cu cinci minute inainte de asta, Flo povestea cu duiosie despre mamaie Tinca, bunica-sa si nevasta lu' nea Costica

eu pe mamaie Tinca nu mi-o aduc aminte, doar pe mos cum statea pe prispa la soare si nu spunea nimic. Statea si tacea si se uita in zare.

Deeci.

Flo povestea de mamaie Tinca cum a lasat intr-o noapte cana de lapte pe soba si dimineata urmatoare, dupa ce a luat cu sete o gura de lapte dintr-insa, a zarit coditza de soricel iesind gratzioasa din cana. A borat si a vomat si a suferit si a jelit ani la rand. Sa faca hepatita, saraca femeie.

Flo urla in background, cand o intreb cum o chema pe bunica-sa: "Nebunule! Pui pe blog! Nu-ti mai spun nimic..."

Iar eu, eu imi aduc aminte de dimineata cand am luat o gura de cafea lasata pe masa, pe vremea cand stateam in camin, si cum, printre ramasitele de zat, am simtit in gura forma moale si plina de picioruse a lui Gigel. Da, Gigel, prietenul nostru gandacul carcalac. Va dati seama cum am borat si eu si cum, de fiecare data cand am zatz printre dintzi, simt pe limba fantoma picioruselor moi.

Brrrr....

Asa ca lansez leapsa gastrojenanta, made in Telega, avand drept compozitie cozi de soarec, picioare de gandac si talpi de adidas (he. suna ca un descantec urban):

Care este situatia gastronomico-alimentara cea mai jenanta prin care atzi trecut?

Ce au experimentat cel mai scarbos dintzii gurii dumneavoastra?

Care au fost motivele de icter si de hepatita prin care atzi trecut?


The disgusting leapsha yuk yuk yuk goes to
- Groparu
- Bogdan Voicu
- Cristi Parvan
- Bogdan
- Oblia
- Oceania
- Gramo
- Finix
- Ametitul
- Moxx
- Oedip
- Amar de Zi

Si, bineintzeles, catre totzi prietenii intelectuali, rafinatzi, articulatzi, elaboratzi telectual shi strabatatori de sfere inalte care isi aduc aminte cu duiosie cum li s-a intors vreodata stomacul pe dos. :) Citeste tot...

Sarea pamantului

Tolo are dreptate. Facetzi-va timp cinci minute sa cititzi asta. Este dincolo de spam, de sfaturile ieftine, de powerpointurile leshinate shi tembele. E dincolo de zgomotul de fond in care suntem scufundatzi zilnic.

Si sensul a ceea ce spune, si cuvintele alese sunt tari. Puternice, fundamentale, autentice. Zdruncinatoare, zaticnitoare si ziditoare. Frumoase, infioratoare, fioroase.

Va rog eu: facetzi-va timp cinci minute si cititi. Tolo are dreptate. Multzumim, Tolo...

====================

Un cititori al GSP, totodata jurnalist, care prefera sa intre pe bloguri cu nick-ul “Iosef Hechter” a trimis un text tulburator scris de Petru Cretia.

Stiu ca n-aveti timp si ca sinteti coplesiti de atitea recomandari care vin de nicaieri. Toti sintem! Oferiti-va, totusi, 5 minute pentru acest text:

Pentru cei fara nume

“Pentru cei nestiuti si uitati si pierduti in lutul orb si risipiti prin veacuri, dar care au fost sarea pamantului si care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise randurile acestea. Cred ca nu e nimeni dintre noi care sa nu fi cunoscut asemenea oameni.

Sa-i inmultim cu numarul incalculabil al generatiilor, cu intinderea continentelor si cu puzderia insulelor si, adunandu-le, in gandul nostru, umbrele fara nume si chip, sa-i celebram o clipa, aici si acum, in zarva plina de nume a istoriei.

In ei se intrupeaza acea parte din bine a speciei gratie careia omenirea are totusi chip omenesc si a dainuit in ciuda crancenelor ei cusururi. Am putea sa-i numim buni prin natura sau, daca vreti, buni pentru ca asa i-a lasat Dumnezeu printre noi.

Ei nu trebuie neaparat ganditi in functie de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci in spontaneitatea din adanc a bunatatii lor, care poate fi chiar bunatate, sau cinste sau rabdare sau dreptate, smerenie, indurare sau curaj, daruire, necrutare de sine, chezasia cuvantului dat, devotament, fidelitate si onoare, darzenie sau, printre nu multe altele, puterea de a raspandi in jurul lor incredere si bucurie, iubire si har.

Sunt cei inzestrati cu un fel de exemplaritate inefabila, ca reprezentanti ai unui bine necontingent, martori ai acelei parti a omenescului pe care, printre atatea rele si printre atatia rai, suntem inclinati prea adesea s-o uitam.

Exista un mit hasidic potrivit caruia se afla mereu si mereu, imprastiati pe pamant, treizeci si sase de intelepti, oameni de obicei nevoiasi, umili si umiliti, oameni fara nume pe care se sprijina lumea ca sa nu cada in pierzanie, oameni drepti in strambatate si indaratnici sub bici, in intunericul vremilor. Dar treizeci si sase este doar expresia simbolica a unei prezente mult mai cuprinzatoare in dainuirea ei. A tuturor celor care traiesc si faptuiesc tinand dreapta cumpana istoriei cu o mana nevazuta, iar apoi se duc in uitare.

Daca cineva vrea pilde, sa reciteasca parabola samariteanului, caruia, spre deosebire de preot si de levit, i s-a facut mila de cel cazut in drum si i-a legat ranile si a turnat peste ele untdelemn si vin ; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han si a ingrijit de el. A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat hangiului si i-a zis : “Ai grija de el si, orice vei mai cheltui iti voi da inapoi la intoarcere”.

Sau sa reciteasca Insula lui Artur a Elsei Morante. Conditia noastra este inaltata si izbavita prin neincetata aflare in lume a celor buni si drepti si curati. Si nu trebuie sa ne gandim la ei decat cu veneratie, cu recunostinta si cu dragoste, fara vreo incrancenare pentru soarta lor: prezenta lor in omenire este, spre binele ei, adanca, cum adanc e si raul, dar este si usoara, ca un zambet ascuns in lumina, mereu.

Cineva, prin Renastere, pare-mi-se ca in Olanda, a scris in latineste cateva tomuri de Vieti ale oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iata ce s-ar mai cuveni spus : la sfarsitul sfarsiturilor, cand toate vor inceta si vor fi judecate, ultimul poet al lumii sa citeasca la sir, in tacerea aceea si in acel alt timp si alta lumina, numele tuturor celor fara de nume, de la un capat la altul al vremii. Numele celor nevaditi si uitati si de nici o seama, care au purtat lumea, sarea pamantului, samanta si roada ascunsa a lui.

Numele celor care, din sinele lor si de-a lungul neincetatei patimiri, au pastrat sensul august al umanului.

Petru Cretia Citeste tot...

For those who know

For those who know and care.

In the current Six Nations Cup edition, Wales recently beat England 26 to 19, on British ground, first time after twenty years. It was a memorable game, although there were critics complaining about the high level of errors (ball handling, tackling, field position, kicking tactics).

Screw the critics. Fer me, and fer plenty of others like me, it was a great game, with a thrilling end and a great result. The imperialist British bulldog was unexpectedly defeated on home ground by the Celtic red dragon. Great job, Hook! Go Wales!

Anyway... The game is over. Now is time fer fun.

To get the picture: the Welsh national team is based mostly on the Osprey club team, while the British T-shirt features that annoying O2 commercial logo, next to its red rose rugby symbol.

:)


Citeste tot...

O țâță pe zi

Ba nu! Sa ne incheiem noaptea cu piele.

Tema zilei de azi: pacatele tineretzii politice. Luam la intamplare (nu! nu Petre Roman): Arnold Schwarzenegger. De pe vremurile cand tragea cu brandu shi cu muschiu, nu cu piaru shi cu governeala. De pe vremea cand ishi lua tzatze in cap, nu discursuri. Arnolde! Da-o, dom'le, pe Sonia cea roshcata jos din spinare, ca vrem shi noi. (sa nu creem confuzii: s-o luam in carca, nu altceva. Daca v-atzi gandit la prostii, va ia mama dracu' ).

Enjoy pana joi si pana la alegerile cele noi.



Ca sa nu mai spunem ca daca va ducetzi aici, vetzi gasi shi Arnolzi in situatzii mult mai interesante. Pentru doamne shi pentru prietenii noshtri minoritari.

Dar, pentru a incheia intr-o nota optimista si non-controversata, iata-l pe Arnold inconjurat de femei. Ma intreb cum o arata Basescu, sau Iliescu, sau Florin Piersic in ipostaza asta. Margelatule! Ia, camasa jos, sa vedem ce riduri ai...

Citeste tot...

Un copac pe zi: FRASINUL

Hai, gata. S-o mai schimbam. Ne-am tot titilat. Sa ne mai shi lemnizam oleaca. O tzara. A while.

Astazi: frasinul. The ash tree. Cresc cu gramada pe-acolo de unde vin eu. Unul din copacii sfintzi la scandinavi, alaturi de ... De stejar, cred (dar nu sunt sigur). LATER EDIT: Ulm. Celalalt copac e ulmul.

Acasa, la casa Florentinei, aveam pana mai amu catziva ani unul fain, in gard cu vecinul Ion de dinjos de noi. Pe masura ce crestea, Ion devenea din ce in ce mai ingrijorat ca se umfla in radacini si ca salta si sparge si strica zidul care era dinsus de el, zidul care tzinea malul sa nu-i vina peste casa (la Telega nu e de joaca cu asha ceva). Si atunci, cu strangere de inima, l-am taiat. Era un copac cam de vreo zece ani, si se facuse o frumusete, la vreo 10-12 metri, cu tulpina dreapta si cu ramurile raschirate mandru, asha cum ii stau crengile frasinului. (Pentru cei care nu stiu, frasinul e unul din copacii care creste repede, si unul din putinii copaci de esenta tare cu aceasta iutzeala, alaturi de salcam).

Vazandu-ma shucarit si suparat si trist, ca sa se compenseze, neamurile si cumnatzii si rudele si nevasta mi-au facut hatarul de om intrat tarziu in curtea aia, prin insuratoare, si mi-au lasat trei frasini care au crescut dansus de casa, in mijlocul unei gramezi de bolovani, in stanga grajdului care intre timp l-am daramat acum doua veri, ca statea sa cada pe noi.

Astia trei frasini sunt mai mult ca sigur din aceeasi radacina, insa sunt trei trunchiuri total distincte, la distanta de 1 metru, 1 metru si ceva. Intre timp s-au facut la fel de mari ca raposatul taiat, si si-au asezat coroanele in asa fel una in combinatie cu cealalta incat de la departare pare o singura coroana, mai bogata, rotunda si mare.

Sunt o minunatie de copaci, si desfid atat pe neamuri, cat si pe copilele mele, pe nepotzii mei, pe urmasii urmasilor mei sa-i taie. Ma scol din mormant, din urna sau din ce mama dracu m-otzi pune shi vin si va bat cu coada toporului la cur, sa va rup picioarele. Si sa nu aud ca "Aoleu! Cade peste casa!", cum se vaita de regula tzaranii privind copacii prea aproape de casa. Intai sa-mi aratatzi voi mie un frasin doborat de vant, si pe urma incep shi eu sa-mi fac griji. (Tot pentru cei care nu stiu, frasinul este unul dintre cei mai longevivi si mai trainici copaci de prin locurile astea ale noastre).

==========
Gata cu destainuirile personale. Uite aici cum arata un frasin, pentru fraierii de blambeci urbani dintre voi care habar n-avetzi ce e aia un frasin. Huooo! Rushine! Morloci palizi shi fara sange in instalatzie. La oaseeeee.... Mama voastra de copii atomici, facutzi din plastic shi bitzi.

:rant:



Citeste tot...

Frison

Frasin. Scorush. Paltin. Jugastru. Tei. Tei porcesc. Stejar. Tufa. Artar. Fag. Carpen. Ulm. Sambotina. Otzetar. Arin. Salcam. Platan. Brad. Molid. Pin. Tisa. Zada. Salcie. Plop.

Dar mai ales frasin si paltin.

Gherghin. Calin. Corn. Macris. Macris iepuresc. Maces. Catina. Porumb. Alun.

Coada soricelului. Patlagina. Brusture. Ceapa ciorii. Chiman. Busuioc. Dudai. Traista ciobanului. Papadie. Trifoi.

Mitzorlan. Coropishnitza. Parsh. Bursuc. Gushter. Sarpe de apa. Broasca. Tritoni. Mormoloci. Dihor. Jder. Veveritza. Gaitza. Cuc. Uliu. Erete. Randunica. Vrabie. Pitzigoi. Codobatura. Pupaza. Mierla.

Dar mai ales mierla. Aia de pe varful casei, cu care ma cert eu din fluierat. Care fluiera mai tare.

Mierloi trifoi usturoi.

Telega.

Acasa... Citeste tot...

Doo lucruri innouies

Doo lucruri care, sincer, nu credeam sa mi se intample:

a micutz) sa alerg si sa ma doara mai mult picioarele decat plamanii. Am facut prostia sa intru neincalzit (am ajuns mai tarziu shi am intrat direct la joaca) si, dupe ce l-am alergat pe unul la disperare (nu l-am prins; s-a dus pulii de suflet pana in fund la taxatoare), asha m-a prins o cvasi-crampa... Iar acum am doo picioare de beton, cu multe vinishoare de durere otravita strecurate ca grasimea prin carne. In schimb, plamanii nu au avut nici pe dracu. E drept ca m-am si lasat de fumat de vreo presque doo luni, insa la ce sedentarismu dracului s-a adunat lately in hoitu meu, ma ashteptam sa horcai profesionist pe teren si sa nu rezist nici cinci minute, sa ma fac de ras si sa ma tarai pe burta si pe coate pana in margine, cu voma in gat. Dar nu. A fost ouchidouchi all the way down, almost two hours. Ba chiar la sfarsit am putut sa alerg cu baietzii si doo ture de teren. Ca sa se faca febra musculara cat casa...

Eh. O sa treaca. O sa iau o aspirina. Martzi ma duc din nou.

b micutz) Nu credeam in mintea sufletului creerului meu ca o sa ajung sa joc aripa. Pour le moment, bien sur, si pus acolo ca un soi de paleativ, sa nu incurc. Cert este insa ca incep sa invatz sa tin linia, sa nu intru in offside (nu tot timpul, dar incepe sa-mi iasa), sa fac unghiul in spate la faza de atac, insa la faza de aparare sa tzin linia perpendiculara. Chestii, frate, nu rumegush.

Ha! Auzi tu! Burtosu cu curu in spate si de 90 de kile, pus sa alerge pe flanc. Ha! Ha ha. S-a'ntors lumea cu curu'n sus si a ajuns Turambar sa fuga de galigani.

I hardly wait sa jucam si cu contact. Vreau sa invatz sa plachez. Si pe urma, sa ma intalnesc cu Serban B. si sa-l salut frontal. I'am promis deja la telefon in seara asta. Placaju, frate, placaju. Viiiineeee!

:D Citeste tot...

Great quotes

Asta sigur o s-o bucure pe Bellea de Zi. Na, feminista apriga, un adevar recomfortant... Pentru linishtea aprigelii Dvs.

Woman might be able to fake orgasms. But man can fake whole relationships.

Sharon Stone


===========

Bine, bine, hai si una de fun, sa nu fim trairishti serioshi, ca e noo seara shi nu se face. Na de-aici, bucurie de viatza.

Tragedy is when I cut my finger. Comedy is when you fall into an open sewer and die.

Mel Brooks Citeste tot...

Urban biocenosis

Almost every morning, before 8:30, I help Marta, our older daughter, to her school, a couple of blocks away from our flat. We cross a boulevard, Camil Ressu, then we go to Marta's school down one alley, between a row of tall housing projects. I usually return home using another alley, next to the first. These two alleys delineate a tiny playing ground between tall buildings, surrounded by trees: ashes, chestnuts, Canadian maples, poplars.

I usually stroll briskly, keeping an alert ear, because of them bloody stray dogs that pester the playground. Thus, this morning I've suddenly heard a sound I did not expect to hear here, in the middle of Bucharest, a tram station away from Dristor.

It is a sound that once heard you cannot mistake: thr-r-r-r-r-r-rr. Fast, sonorous but not shrill or sharp. A sounds of a wooden quality, like listening to an Orthodox monk beating its call wood plank for prayers, but on fast-forward.

I stopped, looked up and thought: "woodpecker".

Woodpecker? What the heck does a woodpecker do here, between them ugly barren housing projects, in the midst of Bucharest?

Then the answer came naturally: you have trees around. Some of them are old. Some of their limbs are dead. There's plenty of food for a woodpecker to be found around here.

With half an eye towards my ankles, to keep them from becoming an easy breakfast, I've started looking around, through the empty branches of the trees around. I've quickly identified the tree from where the sound appeared to come, some 15 meters away.

I looked intently, searching every branch for movement. Nothing. I looked again. Nothing. Then I've thought: perhaps the tallness of the buildings around make the sound echo and the source is somewhere else. I looked therefore at the trees on my right. The second one, a Canadian maple, was bearing fruit. There, on its trunk, movement. My woodpecker. Hurray! Gotcha, baby...

Then, while my woodpecker stood still, the sound again: thr-rr-rr-rr. From my left.

What the heck? There's a gang of woodpeckers astray? We live the Great Woodpecker Invasion? Should we run and take cover, before too late?

I let my first woodpecker be and started looking again, slowly approaching the first tree, an ash with several dead branches.

In the beginning, I saw nothing, while the sound kept thrr-rr-rr-ing constantly, approximately once per minute. Then I found their lair: on one of the lower branches, a central dead stump, bearing the unconformable small round hole.

Then, up in the barren limbs, movement. A gray blur, almost hidden. Then the red speck. Yeah, my woodpecker. Gotcha, baby...

This time it was the right woodpecker, the one making the noises. I've stood for a while watching it, with my head tilted backwards and my neck stretched, enjoying her slow hunting upward the tree.

It was a great way of starting my day.

Two woodpeckers in our neighbourhood. Twenty meters away from a crowded boulevard. Can you imagine?

The conclusion, my dear friends, is simple. Hic et nunc. Here, now. Aici si acum.

We stroll down our daily toll, morose and busy and tired, grumbling about the low quality of urban life and dreaming impossible dreams about living in a idyllic rural cottage, surrounded by unspoiled nature and fully living our lives.

When, in fact, our lives can be as well enjoyed in a big city. The one that we consider barren and polluted and crowded and dirty and spoiled. The one that we have too high expectations from and no consideration for, although it's full of live and opportunities and little daily mysteries.

Just listen for them woodpeckers. They hunt. They thrive. They live.

We should do the same. Citeste tot...

O țâță pe zi

Yummmmie :)

Citeste tot...

Mi-e dor

Azi, acolo, acum, e zapada si frig. Azi, acolo, acum, e nashpa. Nu e de noi. Azi, acolo, acum se moare usor. Penibil de usor.

Insa in cinc... Ba nu. Mai devreme. In patru luni, Sorine, poate chiar in trei luni, Toadere, ne intoarcem.

Acolo unde vanturelul sta neclintit in aer, cu aripile in tensiune, raschirate.

Mi-e dor.

Citeste tot...

The Pirates of Bucale

Courtesy of Sorin. Prea mishto ca sa o ignoram, mai ales in contextul de etern razboi de gherila intre palate.

Citeste tot...

Random global fun

You ain't gonna believe this. God Has given proper thought to everything, including how' to drive on the road in the best and most piously way ever. Therefore, He spake and industriously the Pope engraved in strong, stony letters the many road commandments.

Guidelines for the Pastoral Care of the Road
by Pontifical Council for the Pastoral Care of Migrants and Itinerant People

Read them. They're gorgeous. To quote that sinful band, The Doors: Killer on the road...

Courtesy of Gelu. This is sucha biuty :)


=====

Then we have this serious, most grave issue of how to best sing Smoke On The Water when you happen to be on the wrong side of the ocean. The result is califragilistic at least. Watch it and get laid.

Courtesy of Serban, HotNews, Sumo.TV and YouTube.

PS: Atentie! Cei de la Hotnews sunt cam culturally blind si eticheteaza parodia ca fiind chinezeasca, fara sa se uite la instrumente, la costumatii si, in fond si la urma urmei, la studioul TV. Unda pana extensiei mele penile ati vazut voi la chinezi o asemenea desfasurate de fortze decadent-elaborate, cu referire la o sursa culturala decadent occidentala? Ma baetzi. Mai ganditzi si voi un pic... :(

Citeste tot...

Ce'i de făcut? Varianta booooring

Iată un exemplu strălucit de “Aşa nu », aplicat în politică.

Vom folosi dulcele stil al enunţării de leme şi de teoreme şi al rezolvării de probleme, pe care nu l-am mai folosit din liceul anului II de facultate de matematică.

Se dă un partid. La întâmplare : PNL.

Se dă o filială locală mototolită de rezultatele la alegerile europarlamentare. La întâmplare: Cluj, unde peneliştii sunt călcaţi constant pe cap de Boc şi sunt din ce în ce mai disperaţi să facă ceva şi din ce în ce mai disperaţi că la nivel local toate realizărili lor de frunce sunt considerate de către electoralul local ca fiind realizate de dujman, de PD via Boc. Şi mai sunt disperaţi de ceva: că centralii lu Tăriceanu vor să-i sacrifice un pic prin omorâre, că au rezultate naşpa.

Se dă o echipă de consultanţi. La întâmplare: o echipă de studenţi de la SNSPA-ul local.

Se identifică arzătoarea problemă a zilei: “Ce-i de făcut, fetelor?”.

Această echipă trebuie să rezolve problema. Se scuipă therefore în palme şi se frea ... pardon, se trece la lucru.

Se propune o soluţie. La întâmplare: facem un manifest, tovarăşi liberali, spre a ne arăta indignarea, colţii şi putirinţa faţă de ăia naşpa de la centru, care vor să ne desfiinţeze cooperativa locală de producţie ideologică. Trebuie să ne poziţionăm diferit faţă de ăştia, în clipele de restrişte ce au să vină şi conform cu modelul regional deja propus de filiala locală PSD, care a reuşit încetul cu încetul să facă figură distinctă în peisaj.

Nimic rău până acum. Fie P un partid. Fie P(r) o instanţă locală a sa. Damn! Nu am semnele de matematică la îndemână: oricare, aparţine. Lasă că înţelegeţi voi, mama voastră de iliteraţi într-ale artimeticii superioare de partid şi de stat. Fie E micuţ echipa de consultanţi. Fie q problema de rezolvat. Să se găsească S soluţia, şi repede, bre, că vin localele şi noi suntem cu chiloţii ideologici în vine.

Deeci. Deci de aici începe dezastrul operaţional.

Consultanţii îşi suflecă mânecile, rod conştiincios capetele la creioane sau la mouse, cu o privire arzătoare şi romantică zvârlită în zare, şi se gândesc.

Şi se gândesc.

Şi se gândesc.

Şi se gândesc încă o postaţă de viaţă, că aşe-i la Cluuuuj. Bade, mai e mult până la Cluj? Amu chiar departe’i, ficior...

Şi după ce se gândesc, le vine subit, da’ subit de tot o idee. Facem manifestu ca pe un eseu de la facultate.

Şi dă-i şi luptă.



Şi iacă aşa, dintr-un manifest de noo pagini, primele trei spre patru sunt labă teoretică în care se prezintă cadrul generalo-teoretico-academico-economico-rumegujos al situaţiunii.

Te ia de la inventarea roţii: ce e capitalismul, de ce e bun capitalismul, de ce e bună economia de piaţă, un pic de teorie că nu strică niciodată, cum a reuşit Germania să facă minunea minunilor după WWII. Chestii, frate, nu încurcătură. Presque patru pagini pline, îndesate, de eseu de master.

Iar la sfârşit, propunerile creionate în sistem bullets. Mitraliate succint, fără prea mare preocupare pentru retorică şi pentru frază închegată, curgătoare, aşa cum începuseră băieţii năvalnic în paginile introductive. Şi un final total contraclimactic: brusc se termină lista de bullets and that’s frigging fucking it. No conclusions, nu tu chemare la lupta cea mare, nu tu acolo o frază avântată, conclusiv-motivatoare în stilul enunţării şucărului pe PSD de prin pagina 5 spre 6.

Nasol. Tare nasol. Asta nu e comunicare politică. Asta este studenţeală însăilată, făcută pe genunchi, lansată repede repede, fără să o mai citească încă o dată şi să se preocupe de efectul general.

Egzact cum învaţă un student de anul I să facă prin facultăţilii de rahat românesc: fă o introducere teoretică ce să fundamenteze argumentele.

Egzact cum învaţă studentul de anul I din facultăţile americane să nu facă. La început trebuie să pui mesajul poignant, puternic, concluzia. Mai pe urmă expunerea şi detalierea meticuloasă.

Iată de ce, precum acest post lung ca o zi de post, la care mă întreb dacă aţi putut rezista până acum, nici prezumtivii cititori ai manifestului de frondă liberală clujeană nu vor rezista agresiunii ideatice seci din primele trei pagini şi vor obosi să mai ajungă la ce vrea stimabilii şi genialii liberali clujeni să zică, să facă, să scuipe şi să se pună contra, doar-doar îi bagă şi pe ei în seamă cineva şi îi pune înapoi pe harta politicienilor locali that really matters..

Alo, domnu Nicoară! Nu aşa, dom’le, nu aşa. Că râd până şi curcile bucureştene de mata, dom’ Nicoară... Citeste tot...

Noapte buna!

Mda. N-am mai pus de ceva timp rugby aici, si tocmai am dat la Rugbydump peste un potpourri de eseuri la superlativ din anul trecut, 2007. Va sfatuiesc calduros sa va uitatzi la ele: filmuletzul e scurt, eseurile sunt remarcabile, iar calitatea imaginii este neasteptat de buna pentru o progenitura YouTube (se poate vedea decent chiar si in fullscreen).

Uitati-va mai ales la eseul lui Habana, din meciul Sharks vs Bulls, finala lui Super 14, si tinetzi minte ca a fost marcat in ultimele secunde de joc. Ala a fost un meci de infarct, cu un final de infarct, cu un eseu de manual, de vis, de magie. Un eseu care va fi tinut minte si peste ani de zile.

Iar domnu Turambar l-a vazut de la tzatza lui, de la mama lui, de la emisfera sudica. Atunci, cand s-a jucat. In cvasi-direct. Asha, un soi de lauda de clima bizonica. Aussietorrents & Diwana just friggin rule, mates :)

Cum va spuneam: 'pte buna!

Citeste tot...

Lucrurile noi in viatza

Azi s-au intamplat doo lucruri noi in viatza mea de om mare, trecut de 7 ani.

a micutz) am fost la o judecatorie, pe post de martor. Nu vretzi sa shtiti. Am fost chemat la 8:30, am ajuns acolo la 8:35 (deh! that bloody morning traffic) si am depus marturia la 13:30. Cinci ore batute pe muchie in sala de judecata, in conditzii de inghesuiala care depashesc leeeejer inghesuiala din metrou de la orele de varf, atunci cand simti nevoia unui angajat de tip japonez care sa vina sa impinga vartos din spate sa se inchida ushile. Retrocedari, amenzi administrative, certuri pe dreptul de constructie, aoleu imi distruge fundatzia, surori de 70 de ani (ma rog, cumnate) care se judecau la cutzite pe un teren peste care trecea autostrada, altii carora li se taiase curentul in zona Baneasa, acolo unde e plantatzia aia pe care Universitatea Agronomica a facut-o teren imobiliar. Alti evacuatzi, care vroiau inapoi, dar fusesera deja datzi afara si apropitarul, care de cinci ani se chinuia sa-si recapete cladirea, a rashchetat prompt tot, imediat ce au fost datzi afara in toiul lui ianuarie si al zapezii, ca sa nu mai aiba de unde sa se intoarca...

Damn. Prea multe. 66 de cazuri. Au inceput cu amanarile, au trecut pe urma la exceptzii, iar noi, aia cu martorii am fost la sfarsit. Eu am facut prostia acum vreo 6 luni sa fiu amabil cu un politzist si sa fiu de acord sa semnez procesul verbal prin care ii ridica unuia permisul, care trecuse chiar in fata mea peste trecerea de pietoni cu femeie pe ea. Insa ma grabeam rau de tot sa ajung la o intalnire si, increzator in ce va scrie politzistul, am semnat in alb. Omul mi-a zis: asta si asta si asta o sa scriu, eu am semnat si am plecat. Si in procesul verbal chiar aia a scris, ca pe urma am fost chemat, mai pe la sfarsitul anului, sa dau si o declaratie la Politie, ca aia l-au luat in verificare interna. De ce? Pentru ca cel care a primit pedeapsa contraventionala l-a dat in judecata. Si de aici toata tararaia, si de aici si prezenta mea ca martor in sala de judecata si futerea iremediabila a unei intregi zile.

Bai copiii ploii, sa shtitzi voi, ashtia care cititzi: judecatorii sunt nishte eroi, frate. Ma rog, azi era o judecatoare, si se potriveste eroina. Sa ascultzi 66 de cazuri, sa fii rabdatoare, impartziala, sa tzii sala in mana si sa nu te urci pe peretzi, sa shtitzi ca e o chestie cumplita. Si va desfid sa zicetzi ca nu-i asa, sa va ducetzi voi si sa facetzi chestia asta macar o zi.

Iar al doilea lucru a fost ca m-am dus la clubul de Old Boys la Federatia Romana de Rugby si azi am jucat pentru prima data rugby. E adevarat, no contact, de-ala un soi de leapsa, insa rugby, in linie, 7 la 7, pe jumatate de teren. Doo ore. I fucking hurts. Shi o sa ma mai duc. Pentru ca, in sfarshit, mi-am luat inima in dintzi si m-am dus sa fac ce imi doresc de mai mult de un an sa fac. Sa ma dau cap in cap si sa ma bat pentru o minge, nu doar sa stau sa ma uit la altzii cum o fac.

Tarzia intzeleptzire de la 35 de ani. Si, cum spune maxima ieftina, Today is the first day of the rest of my life.

Ceea ce va doresc shi Dvs. Acum ma duc sa ma intalnesc cu clientu nocturn, care este dornic de sondaje. Nu vretzi sa shtitzi. Muuult mai interesant decat mersu la judecatorie sau la rugby. Hai pa! Somn ushor! Eu intru in schimbu trei, si ma doare coapsa dreapta, pentru ca nu m-am incalzit.

Go Wales! :) Citeste tot...

Great quotes

Cu dedicatzie pentru Belle de Jour, ca stiu ca o sa se bucure mult :)


The true man wants two things: danger and play. For that reason he wants woman, as the most dangerous plaything.

Friedrich Nietzsche


Last week I stated that this woman was the ugliest woman I had ever seen. I have since been visited by her sister and now wish to withdraw that statement.

Mark Twain Citeste tot...

O țâță pe zi

Mda. Ou sont les tits d'antan?

:blink:

Citeste tot...

Different ways of dying

Damn. I haven't been so friggin fraggin tired since quite a while.

I tried this evening to gather my horses, to forget everything and to start reading a book that waits me since a year ago. And finally I've started it.

Alas, I didn't take in consideration the context. I was tired, I was on the verge of falling asleep, I've finally fallen asleep with the book on my chest, while my two young forces of nature thought otherwise. They raised hell this evening, and I woke up miserably, after less than one hour, angry and sullen and red eyed.

Life is a bitch and then we're sleep deprived.

Dig this. The Looking Glass War, John Le Carre. An exquisite, vein-shattering way of describing an useless death. That's why I love Le Carre. For reminding us how meek we are, in strong, slick, slender words full of venom and truth.

===========

The car hit him from behind, breaking his spine. For one dreadful moment Taylor described a classic posture of anguish, his head and shoulders flung violently backwards, fingers extended. He made no cry. It was as if his entire body and soul were concentrated in this final attitude of pain, more articulate in death than any sound the living man had made. Citeste tot...

Angry wisdom

For those few of you who don't know about him yet, get him straight in yer eyes. Straight in yer chest. Straight in yer brain and mind and sorrow.

Banksy.

Banksy.

Bansky.

Dig him while you're hot.

Txs, Gelu, for helping me discover him.











Citeste tot...

Great quotes

Sex is one of the most wholesome, beautiful and natural experiences that money can buy.

Steve Martin Citeste tot...

Internetul in Romania

Zoso, nu va mai chinuitzi. Avem date. Uite cum stau lucrurile cu Internetul in Romania.. Courtesy of CCSB. Sondaje 2006 ... 2008. Univers: persoane adulte.

Concluzia? Aprox. un sfert din tzara are Internetul la nas, acasa. In urban procentul creste la peste o treime, aproape doua cincimi (37%). Internetul incepe sa miste si in rural: de la 4% la sfarsitul lui 2006, aproape s-a triplat, crescand intr-un an la 11%.

Alte nedumeriri? V-am spus: intrebatzi un prieten.

:) :p

Citeste tot...

Memento

Courtesy of Ioan T. Morar, care ne trimite la etajul trei al Teatrului National, unde pana pe data de 10 februarie (adica pana maine!) e deschisa expozitia de fotografie a lui Andrei Pandele, Fotografii interzise si imagini personale.

Sa nu uitzi, Darie, sa nu uitzi... :(

Citeste tot...

Liga campeonilor

Courtesy of Hotnews. Nu totdeauna ce e in alta parte e nashpa.

:)

=======
O femeie facea cumparaturi la un supermarket. Cumpara o cutie de lapte 2%, un carton de oua, o cutie de suc de portocale, o cutie de cafea, o salata si niste costita afumata. In timp ce le descarca la casa, vine un tip beat in spatele ei si se uita indelung la produse. Apoi spune:
- Tu traiesti, mai mult ca sigur, singura!
Femeia se uita contrariata la produsele pe care le cumparase si nu intelege de unde a tras betivul concluzia.
- Ai perfecta dreptate, sunt singura, dar de unde ti-ai dat sema?
- Pentru ca esti urâta. Citeste tot...

Zizek in Bucuresti

Vine Zizek in Bucuresti. Sociologu psihanalist, kinda cool shi kinda hype, care se uita cu lupa fenomenologica la secsu filosofiei shi deconstruieshte ideologiile, ca sa traim mai bine, mai mult shi sa avem mai mult timp sa ne uitam la televizor la Andreea Esca si Mihaela Radulescu si sa mancam floricele iesite din termenul de garantzie, sa nu ne gandim la sensu shi la secsu vietzii shi sa ne nevrozam, inutilizam shi turbulizam.

Ceea ce va doresc si Dvs.

Aici, in Cotidianul, despre cum va veni Zizek sa zvarle mielu pana la cer sa sboare, filmul sau The Pervert Guide To Cinema, ala pe care noi etilishtii shi elitishtii de la KG il shtim deja. Am fumat am mancat am impreunat. Partea I, cel putzin.

Ceea ce, dupa cum spuneam, va dorim shi Dvs. In mai, Pe-un picior de plai, Lang-un samurai Care sa-l omoare Cu ochii in soare Colo'ntre mioare Si intre picioare. Citeste tot...

Great quotes

Anyone who goes to a psychiatrist should have his head examined.
Samuel Goldwyn

When you don't have any money, the problem is food. When you have money, it's sex. When you have both it's health.
J. P. Donleavy


Only two things are infinite, the universe and human stupidity, and I'm not sure about the first one.
Albert Einstein Citeste tot...

Outch!

Citeste tot...

Alta leapsa

Am primit aici, de la CTI97, leapsha cu conferintza:

La ce conferinta ati alege sa participati (nu luati in calcul cat costa participarea sau exclusivitatea evenimentului).

Mda. Pe repede inainte, ca noblesse oblige.

a micutz) la o conferintza de sociologie. La un congres international de sociologie. Uite aici, de exemplu: First ISA (International Sociological Association) Forum of Sociology, Sociological Research and Public Debate, Barcelona, Sept 2008.

b micutz) Unele de razbunare a dorintzelor adolescentine neindeplinite: una de Sci Fi prin America, sau un congres de bridge :). Dar astea tin mai mult de fantasma. On second thought, nu m-as duce.

c micutz) O conferintza de alpinism. Locatzia: pe teren. In zapada pan' la brau.

d micutz) O conferintza de psihanaliza. Sa ma rad :) .

Did I tell you I hate conferences? They're friggin' boring. Booooring. Boring! Boring...

Dau leapsa lui Bogdan Voicu, sa ne spuna el la conferintza de sociologie i-ar placea sa se plictiseasca. :) Citeste tot...

Kaput

Mi-a crapat hardul cel mare, de 250 de pogoane. Nici din BIOS nu se mai vede.

Alora. Sa numaram mortzii shi ranitii...

Meciurile de rugby (cele din Heineken Cup - multe din ele nu apucasem inca sa le vad). Multa muzica (ma rog, multa era de incercat doar). Desenele animate ale fetelor - damn, trebuie sa le fac rost din nou. Pozele familiei - astea sunt back-up pe calculatorul lui Flo, pe acel brand new Sony Vaio. Neshte benzi desenate.

Si multe filme. Muuuuulte. Insa marea majoritate erau deja pe DVD-uri. Problema este ca nu mai stiu pe unde. Nu mi-am actualizat baza de date. Damn. :(

Munca de chinez batran. Bogdaaaaaanneeeee! Vino sa-mi vezi hardu...

//busily backing up cel de muzica. ala mare, cu Bach. daca se fute shi asta, am futut-o// Citeste tot...

10 lucruri in loc de...

Hotnews ne vinde lista, cu sigurantza preluata din alta parte prin intermediul complexei tehnologii Copy Paste, pe post de "10 lucruri pe care puteti sa le faceti in loc sa va uitati la TV".

Foarte adevarat, foarte sanatos si foarte dezirabil. Imi place lista, sunt de acord cu ea. Intr-o viata normala, fara nevroze si fara pasivitate tampa, asa ar trebui sa fim. Sa nu ne dam viatza altora, sa nu ne dam legatzi de maini si de picioare tubului catodic. Sa nu rumege altzii ce trebuie sa facem, sa vedem si sa simtim.

Cu un singur amendament: pentru unii dintre noi, TV trebuie inlocuit cu Internet. Suntem generatzia care nu se mai uita la televizor, ceea ce va dorim shi Dvs., spre disperarea media plannerilor.

Insa, in acelasi timp, suntem si generatzia care o freaca prea mult pe Internet. We should give it a break, nu asha ca mine, la ora doo noaptea sa mai pun ceva pe blog. :(

Traiasca eliberarea de Internet! De maine...


============

Top 10 lucruri pe care le poti face in loc sa te uiti la tv

Viata multora dintre noi se raporteaza la televizor: pierdem ore intregi in fata lui, discutam cu prietenii si familia despre ce am vazut la televizor sau cautam prin magazine anumite haine care sunt acum la moda – dupa cum am vazut tot la televizor. Americanii au luat atitudine. Au infiintat asociatii care ii incurajeaza pe oameni sa se uite mai putin la televizor si sa se bucure mai mult de viata.

1. Trageti un pui de somn. Daca nu aveti timp sa va odihniti, cum de aveti timp sa va uitati la televizor? Nu renuntati la cateva ore de somn in favoarea televizorului, mai ales daca nici nu aveti ceva interesant de vazut.

2. Stati de vorba cu cineva drag. Vorbiti cu sotul/ sotia si copiii. Sunati-va mama, fratele sau sora. Intrebati-i cum o mai duc, daca sunt sanatosi. Daca nu aveti un subiect de discutie, vorbiti despre chestiuni amuzante, despre vacanta sau casa la care visati.

3. Faceti sport. De ce sa va pierdeti vremea uitandu-va cat de bine arata unele vedete la televizor, in loc sa incercati sa faceti ceva pentru dumneavoastra? Plimbati-va sau mergeti cu bicicleta prin parc, invitati un prieten la o partida de tenis, inotati. Faceti miscare!

4. Invatati ceva nou. V-ati dorit intotdeauna sa invatati sa dansati sau sa cantati la chitara si nu ati reusit? Adunati orele pe care le-ati petrecut in fata televizorului si va veti da seama ca, daca ati fi vrut cu adevarat, ati fi gasit un pic de timp si pentru asta.

5. Dati-va intalnire cu cineva. Chiar si cu sotul sau sotia. Petreceti-va un pic de timp impreuna si bucurati-va de compania celuilalt. Daca sunteti singur/a sunati-va prietenii si iesiti in oras. Numai asa veti cunoaste oameni noi.

6. Dati o mana de ajutor cuiva. Stiti pe cineva care se afla intr-o situatie dificila si are nevoie de ajutor? Daca toate rudele si prietenii dumneavoastra sunt bine sanatosi, va puteti inscrie intr-o organizatie de voluntariat.

7. Gasiti-va un hobby. Daca, in loc sa va uitati la televizor, va alegeti sa mergeti la un curs de pictura, aveti numai de castigat.

8. Cititi o carte. Cand ati citit ultima oara o carte? In loc sa butonati telecomanda si sa nu gasiti niciun program pe gustul dumneavoastra, mai bine faceti-va timp si cititi cartea pe care ati cumparat-o demult si nici macar nu ati apucat s-o deschideti. Daca nu va puteti decide ce sa cititi, rugati un prieten sa va recomande ceva.

9. Scrieti ceva. ... o scrisoare, un mail, ceva in jurnal sau pe blogul propriu. Daca aveti multe idei , puteti chiar sa scrieti scenariul unui film pe care v-ati dori sa-l vedeti.

10. Zugraviti-va camera. Orice schimbare este binevenita. O data ce ati terminat de vopsit peretii, veti dori sa faceti si alte modificari prin casa, asa ca nu veti avea timp sa va plictisiti. Citeste tot...

All The Madmen

thegasworks uploaded a great movie on YouTube: David Bowie’s tune All The Madmen illustrated by various paintings and photos, all of them of great taste, beauty and sorrow.

Unfortunately, embedding is disabled for this video, therefore I cannot offer you this frantic cry here.

Therefore, go West, young man, follow the YouTube link here and watch it. Listen to it. Don't forget to fetch some razors to, to gentle play them across thy veins. And, of course, don't forget to sing while shredding.

You won’t be sorry. You’ll just be sad.

Fer those of you impatient to get Bowie hot, here's the lyrics. But without the angst of the song, without Bowie's harsh voice, it's like sex with a stove.

All The Madmen
David BOWIE
Day after day
They send my friends away
To mansions cold and grey
To the far side of town
Where the thin men stalk the streets
While the sane stay underground

Day after day
They tell me I can go
They tell me I can blow
To the far side of town
Where its pointless to be high
cause its such a long way down

So I tell them that
I can fly, I will scream, I will break my arm
I will do me harm
Here I stand, foot in hand, talking to my wall
Im not quite right at all...am I?

Dont set me free, I'm as heavy as can be
Just my librium and me
And my e.s.t. makes three

'cause I,d rather stay here
With all the madmen
Than perish with the sadmen roaming free
And I'd rather play here
With all the madmen
For I'm quite content the'yre all as sane
As me

(where can the horizon lie
When a nation hides
Its organic minds
In a cellar...dark and grim
They must be very dim)

Day after day
They take some brain away
Then turn my face around
To the far side of town
And tell me that its real
Then ask me how I feel

Here I stand, foot in hand, talking to my wall
I'm not quite right at all

Don't set me free, I'm as helpless as can be
My libidos split on me
Gimme some good ole lobotomy

'cause Id rather stay here
With all the madmen
Than perish with the sadmen
Roaming free
And Id rather play here
With all the madmen
For I'm quite content
They're all as sane as me

Zane, zane, zane
Ouvre le chien
Zane, zane, zane
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien
Zane, zane, zane (ah ah ah)
Ouvre le chien Citeste tot...

123 again

Iar mi-a venit leapșa cu cartea, a treia oară, de data asta de la Oblia. Bag de seamă că s-a prins lumea că-mi plac cărțile. Mda. Așa se creează brandu. Însă let me tell you about the țeapă you’re about to get, my dear mates & friends: într-adevăr, îmi plac cărțile. Însă în haită. Toate-odată. În număr de 52.

O pică. Doo trefle. Contra. Toc toc în masă. E de apel. Ba nu! La nivelu doi poate să fie și pe bune. Rangă. Doi făr’ de atu. Hai, joacă-le tu. Vezi unde găsești vaca, să faci impasu cum trebuie. Atac: a patra din culoarea cea mai lungă.

Ah, those were the days. Acum, cu calculatoru nu e același feeling. Trebuie să fii cu încă trei la masă să fie pe bune.

Soooo.... Back to the leapșă. Cea mai apropiată carte, dragă Oblia, o să râzi: tot un dicționar. DER. Dicționarul Etimologic Român, Alexandru Ciorănescu, Ed. Saeculum I.O, 2002. Uită-te câteva posturi mai la vale, la cel despre beregată, să vezi de ce.

Deeeeci. Deci. Deci... Pagina 123, al cincilea paragraf. In acest caz, ar fi al cincilea cuvânt de pe această pagină. De pe vremea cînd se scria cu î din i, copii...

Bulgur (-uri). s.n. 1. Grîu măcinat mare. 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur.
Tc. lulgur “griș” (Șeineanu, II, 61, Lokotsch

Gata. S-a terminat tarlaua de cuvinte. Pentru că leapșa corectă, draga mea Oblia, este ”patru rânduri”, nu “patru propoziții sau fraze”, cum scriai tu.

Nu o dau mai departe, că am mai dat-o de vreo două ori. E de ajuns, dă-o încolo de leapșă. Are și ea un termen de garanție, nu? Citeste tot...

Leapșa cu filmul

Asta vine de la Oblia, și e o leapșă deșteaptă:

În care film te-ai simţi bine să trăieşti? Detaliază / explică în 2-3 fraze.

Oblia a ales Star Treck: The Next Generation. Îi urăm plictiseală aseptică și îi dăm prietenește cu huo. Huoooo! Poți mai bine, cuconiță…

Turambar a ales Annie Hall, în speranța deșartă și prostească și naivă că va reuși să se culce cu Diane Keaton, versiunea tânără și convolută și fermecătoare, și că Diane nu se va ridica absentă și plictisită, precum she used to do while shagging with Woody.

He he. Glumesc. Și eu pot mai mult de-atât. Am ales Annie Hall pentru New York-ul anilor ’70. A great place to be. O viață întorlocată și romantică și așezată și urbană și telectuală și articulată și retorică și ironică și plină de umor, compasiune și tristețe aleatorie și trecătoare. Una din imposibilele mele nostalgii: să-mi trăiesc tinerețea în anii ’60 și ’70, în decadentu Occident. Viața pe care părinții mei nu au putut s-o aibă...

Acum, pasul doi: dăm leapșa mai departe. And the leapșă goes towards

• Finix (el știu deja ce o să zică: Fellini :p)
• Amar de zi
• Groparu
• PigBrother
• Oceania
• Diana
• Bogdan Voicu
• Znuff
• Moxx

Adică spre o mare parte din blogrollu meu. :)

Hai! Amăgiți-vă... Citeste tot...

There's wisdom in anger

Nu vretzi neshte caramizi? Am gasit o oferta pe care sa moara mama daca o putetzi refuza. Comme on, bre. Ieftine ca braga.

Sa nu zicetzi ca nu v-am spus...

LOL. Courtesy of KG.

Citeste tot...