duminică, 30 septembrie 2012

[...] în formularea cǎrora nu avem vreo altǎ contribuție decît cuvintele [...]

"Modalitǎțile de a conjura destinul sînt multe și aproape toate zadarnice, iar aceasta, de a se forța sǎ se gîndeascǎ la ce era mai rǎu cu credința cǎ avea sǎ se întîmple ce era mai bine, fiind dintre cele mai obișnuite, putea fi o tentativǎ care merita considerație, dar nu avea sǎ dea rezultate în acest caz."

Jose Saramago, Eseu despre luciditate (Ed. Polirom, București, 2008, p. 23)

* * *

"Cine argumenteazǎ în acest mod uitǎ cǎ universul nu numai cǎ își are propriile sale legi, toate strǎine viselor și dorințelor contradictorii ale umanitǎții și în formularea cǎrora nu avem vreo altǎ contribuție decît cuvintele cu care, întîmplǎtor, le numim, dar ne și convinge încontinuu cǎ le folosește avînd în vedere obiective ce depǎșesc și întotdeauna au depǎșit capacitatea noastrǎ de înțelegere [...]"

Jose Saramago, Eseu despre luciditate (Ed. Polirom, București, 2008, p. 25)

* * *

"Pot sǎ spun doar cǎ m-am uitat la ceas, am vǎzut cǎ era ora patru și am spus familiei, Haidem, acum sau niciodatǎ, Acum sau niciodatǎ de ce, Ei, aici e nodul chestiunii, așa mi-a ieșit fraza, Gîndiți-vǎ bine, stoarceți-vǎ mintea, N-are rost, întrebați pe altcineva, poate știe, Am întrebat deja cincizeci de persoane, Și, Nimeni n-a știut sǎ-mi dea rǎspunsul, Atunci, vedeți, Dar nu vi se pare o coincidențǎ stranie cǎ au ieșit mii de oameni din casele lor la aceeași orǎ ca sǎ se ducǎ sǎ voteze, Coincidențǎ, cu siguranțǎ, dar stranie, poate cǎ nu, De ce, Ah, asta nu știu.

Comentatorii care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, fǎcînd presupuneri în legǎturǎ cu lipsa de date sigure de apreciere, deducînd din zborul și din cîntul pǎsǎrilor voința zeilor, deplîngînd faptul cǎ nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încǎ palpitînd sǎ se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se trezirǎ brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decît sumbre ale scrutinului îi fǎcuserǎ sǎ se afunde și, cu siguranțǎ, pentru cǎ li se pǎrea nedemn de misiunea lor educativǎ sǎ piardǎ timp discutînd coincidențe, se lansarǎ ca niște lupi asupra extraordinarului exemplu de civism pe care-l dǎduse populația capitalei în acel moment, venind în ajutorul urnelor, în masǎ, cînd fantoma unui nivel al abținerilor fǎrǎ egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar și, mult mai grav, a sistemului."

Jose Saramago, Eseu despre luciditate (Ed. Polirom, București, 2008, pp. 26-27)