The Who dǎ la Cernica

Deci așa încep toate. În religie, în rugby, în muzicǎ, în politicǎ. Un establishment care pe urmǎ este contestat, reformat, transformat și sublimat, ieșind totalmente altceva din lupta pentru pace din care nu mai rǎmîne cǎrǎmidǎ peste cǎrǎmidǎ.

Iisus așa a început. Luther la fel. Rock’n’rollul la fel. Jimi Hendrix, ce sǎ mai zic. Dar The Who? Cine își mai amintește de The Who, primii care au introdus stricatul chitǎrii în stil en gros pe scenǎ?

Ei bine, iatǎ cǎ istoria își ține totuși la frigider doza inevitabilǎ de ironie și zilele astea a gǎsit de cuviințǎ s-o scoatǎ de la rece, s-o amestece cu doo sute de vodcǎ de-aia proastǎ, din comerțul socialist de stat, și sǎ ne forțeze s-o consumǎm pe de-a nemestecatelea.

Doamnelor și domnilor, se rebelizeazǎ naturelul simțitor. Se scoalǎ tǎrîța revoltei în manea. La costum, la papion, și totuși cît de sǎlbatici.

Ce furie! Ce angst! Ce sǎmînțǎ de potențialitate de Black Sabbath și de Iron Maiden și de Sex Pistols în aceste mișcǎri stinghere, dar sincere și dezinteresate.

Iatǎ istoria, iatǎ primii pași ai omului pe lunǎ, iatǎ cum se ridicǎ geniul de pe olița de la grǎdinițǎ și zvîrle cu hormonul în sus pînǎ atinge nava cosmicǎ de gheațǎ și de sticlǎ.

Damn it. Unde dracu am pus vodca aia? Cǎ așa simt nevoia sǎ sting lumina în cartier, numa numa...





.