The upside down world

Va aducetzi aminte de Shalmaneser? Sau de The Happening World?

Nu?

Nasol. Suntetzi tineri. Sau nu cititzi. Sau nu va place SciFi-ul. Sau toate trei. Oricum, o combinatzie neplacuta care scoate fara tagada la iveala faptul ca suntetz nishte nasoi iremediabili.

Deci.

Deci sa va luminez.

In Stand On Zanzibar, mare carte, profetica matzaraie de incurcatura de vorbe de 600 de pagini si plus, John Brunner vedea acum patruzeci de ani, cu o claritate impresionant de paranoica data doar de consumul exagerat de ciuperci complicate, cum e lumea cu adevarat. Si cum va fi. Si va fi. Si este. Si este deja. Si prea este.

Totul intr-o supa de cuvinte hiper-super-complicata, pe care Catalin Voicu sunt sigur ca nu ar aprecia-o la justa sa valoare, pen' ca n-a auzit cine e ala dos Passos (nu ca eu as sti, dar ma dau mare ca stiu, sa va impresionez la impresia artistica de sociolog carele le stie pe toate, inclusiv cat de urat este Groparu in realitate).

Deci.

Deci sa continui sa va luminez.

Printre multele cuvinte inutile despre care citeam cand eram tineri si superbi si imperbi si inutili si cand aveam noi timp, era Shalmaneser asta care spunea chestii complicate despre relatii si situatii complicate si pline de rautacisme de marketing si de geostrategie si de scificiziciune.

Daca ati citit, stiti la ce ma refer. Daca n-ati citit, prea tarziu. Poimaine vine cutremurul si vom fi cu totii piure de om, tocanitza de urban de la etajul noo, vai noo vai voo (nu, nu sunt beat. pur si simplu va arat ca stiu sa scriu presque ca John Brunner, cu cacccafonie cu tot).

Ei bine, acum nu mai avem nevoie de Shalmaneser. Acum citim chestiile astea direct in the bloody mainstream publications. Cum ar fi, de-un par exemplu

moooama, am inceput sa ma invat cu tastatura noului meu leptoc. sa vedetzi cum imi fug degetele pe ea, nici mie nu-mi vine sa cred.

Deci unde ramasesem?

Da, la The Economist.

Buuun. The Economist. Ei bine, in cel mai recent numar din The Economist aflam cum s-a intors lumea cu curu'n sus intr-o noua privinta. Pana acum, eram invatzatz ca marile secrete tehnologice militare sa se scurga, atunci cand isi ating un anumit prag de inofensivitate prin obsolescentza, in lumea asta a noastra, a blambecilor civili si pashnici si fraier, ca n'avem pusca la noi. Banda adeziva si Internetu si tranzistoru si radarul si GPS-ul si alea si alelante.

Ei bine, gata. Pana aici, tovarashi. S-a-ntors trendu. Acum militaru se duce frumos in magazin, acolo la raft la supermarket, cara frumos el de carutz in fatiguesurile lui alea de camuflaj, umple carutzul cu chestii apsolut banale si - vavavoum! - se duce la el acolo la bancu de proba cu melci atomici si mi tzi-mi face frate ditamai frumusetea de bomba sau de hiper-super-para-tanc, dintr-o mana de chestii cumparate de la supermarket.

V-am spus cat de repede tastez? Nici mie nu-mi vine sa cred. Flooorentino, vino bre nevasta bre, vino sa ma vezi cum lucrez la bloguri verzi.

Deci cititi aici. Cititi articolul, cititzi-l pe tot, ca merita. Si oripilatzi-va. Viitorul e aici, acum, peste noi, si noi nu facem nimic, doar exit poale si politica si isterie riguros organizata sa piara entuziazmu la natzia asta de romani carele nu se mai satura de politica fi-ne-ar natzia sa ne fie de isterici si de politici.

Moooama, ce repede tastez... Si nu, n-am baut nimic. Doar un Red Bull acum cinci ore.

PS: Shalmaneser vine de la numele mai multor regi din Asiria si Babilonu istoriei vechi antice si dedemult.