Speaker for the dead

Mîine seară o să-mi lepăd pentru cîteva ore pielea de șarpe și o să mi-o îmbrac pe cea de balaur.

Mîine seară punem politica pe foc, rupem sondajele, dăm drumul la cîinii creierului și ne întoarcem la dragostea dintîi.

Mîine seară o să-mi aduc aminte de lucrurile inutile și frumoase din viața mea, de copaci, de mirosul amar de frunză de gherghin strivită între degete, de copilărie și de tinerețe, de cuvinte și de dicționare și de traduceri și de scriitură și de literatura fantastică. De Mythago Wood și de Ragthorn.

Mîine seară voi rememora amintirea unuia care a plecat recent dintre noi. Ne vom aduce aminte mîine seară de moarte, și de lupta inutilă, dar necesară cu ea. De cuvinte și de copaci. Mai ales de copaci și de fantome.

Mîine seară va fi un pomelnic pentru morți. Mîine seară va fi o moliftă pentru cuvintele spuse de alții. Mîine seară va fi o litanie.

Mîine seară, doamnelor și domnilor, îl vom pomeni întru amintire pe Robert Holstock.

Mîine seară, doamnelor și domnilor, distinse făpturi învelite în blănuri mînjite cu țărînă zgribulite de frig și zdrelite de colțul mistrețului tată, vom hălădui pentru o jumătate de oră prin pădurea veștedă de noiembrie a minții noastre.

Mîine seară, Chris. Mîine seară, Guiwenneth. Mîine seară, Urscumug...