Prietenii de pe forumul KG mi-au amintit de el. Pelle erobreren (Billie August, 1987).
Sfasietor. Scandinav. Minimalist. De un realism bolnavicios si balzacian si mantuitor. Un film despre viata si zbatere si saracie si nemernicie si vatafi si parinti si tati si sacrificiu si despre evadarea de la coada vacii. Totul in tonuri monumentale de maron si alb si crem. Noroi si sudoare si speranta si munca si suferinta si copilarie si rautate si izbavire si moarte si soarta implacabila. Si Max von Sidow, of course. Mare actor, sterna figura. Totalmente in contra firii noastre isterice si baroce si felliniene si scarbavnico-balcanice.
The way the movies should be made, thou pop-corn munchers and navel gazers and lotus eaters.
Watch it, thou heathens, and weep. Life is short, art is immortal.
„…să dăm semnal la lume”
Acum 2 ore
5 comentarii:
oooh, îl ştie!
dar de fapt cum să nu-l ştie, că doar unul este turambar cel filmofil...
:)
şi ce culori. şi ce cadre!
:) Il stiu, doamna, il stiu. Credeai ca nu?
Tz tz tz. Numai voi sa fitz elitishti, doamna, numai voi?
:)
ba noi cu toţii. şi să moară dujmanii, fireşte, de necaz că n-au acces la torentele adecvate. torente de cultură, adică.
:)
:) :wink:
Vad ca te-ai intors din conced si stai pe bloguri...
ei, aş! mă pregătesc să plec în conced şi stau pe bloguri! :)) mă roade reisefieberul, domnia-ta, că trebuie să ştii cum e, amintirile alea de la cumanii cu halca de carne sub şa...
*friends* :)
Trimiteți un comentariu