“Jos Ponta” pe înțelesul celor care fie nu înțeleg, fie nu vor să înțeleagă

Toată lumea pune intensitatea manifestației din seara asta doar pe seama indignării civice.

Vineri seară, oameni au murit nevinovați datorită încălcării unor reguli de siguranță de care trebuia să se asigure că sînt respectate niște stimabili din zona autorităților publice.

Deci vrem capul lui Moțoc! Cine e de vină? Ăla să plătească! Dar nu numai ăla, că toți sînt vinovați. Huo Piedone. Huo Oprea. Huo Daniel, că n-ai zis ce trebuia și n-ai fost unde trebuia. Huo Arafat. Huo Ponta. Huo toți.

Stai așa. Stai un pic. Ce are Ponta cu tragedia de la clubul Colectiv?

Păi are. N-are direct. Dar are. Că nu are bască.

Lucrurile stau după cum urmează. Acum un an de zile, o seamă de români, mulți, au votat cu Ponta și au vrut ca acesta să fie Președintele României. În același timp, o altă seamă de români, mulți și ei, au votat să iasă Iohannis Președintele României.

Cei mai mulți dintre aceștia - și care s-au dovedit a fi mai mulți decît ăia care îl voiau pe Ponta – au următoarele caracteristici dominante.

A micuț: sînt de regulă mai tineri, mai frumoși și mai sălbateci.

Și b micuț: îl urăsc pe Ponta cu toată sinceritatea tinereții lor de frumoși anti-comuniști, anti-sovietici, anti-chinezi, anti-pesediști.

Nu l-au votat pe Iohannis că le-ar fi plăcut neapărat de figura lui solemnă și țeapănă. Nu, ei au votat de fapt împotriva lui Ponta.

Din varii motive, că nu le place de fața lui, că-l consideră un comunist kaghebist care vinde țara la ruși și la chinezi, că e produsul acelui partid nasol care e yuk și cîh și nașpa și nasol, adică al PSD-ului, din toate aceste motive și probabil și datorită faptului că n-are bască, nu le place de el.

Nu numai că nu le place de el. Mai mult: îi cam vor pielea pe băț. Nu îl suferă, îl urăsc, îl disprețuiesc, îi vor pierzania politică, fizică și metafizică. Să pice Ponta! Să piară Ponta! Jos cu Ponta!

Doar că asta nu prea s-a întîmplat. Buba mare, fetelor.

În ciuda votului lor puternic anti-Ponta și a trăirilor lor puternice și sincere, deci frumoase și sălbatice, Ponta nu a căzut. A trecut un an de zile și venerabilul înțelept solemn și țeapăn care acum conduce România nu a reușit să-l dea jos pe nasolul de Ponta.

Cumva, nu știm cum, minune mare maică, Ponta a supraviețuit politic și a rămas în continuare Premierul României. Mai mult și mai nasol pentru tinerii frumoși și sălbateci ori pentru Iohannis: a continuat să facă treabă bună la Guvern.

Drept pentru care e jale mare. Ponta nu a plecat. Gîfa în gîtul lor e mare cît casa. Indignarea e cît antena de emisie-recepție de pe Cotroceni. De ce nu pleacă Ponta? De ce mai e acolo? De ce mai există? De ce nu face nimeni nimic?

Noi l-am vrut jos și down și under și out și verboten de un an, de un secol. De ce nu ni se îndeplinește pofta și dorința și furia și ura? Mama lu’ Ștefan cel Mare, domnu’ Președinte, ce facem noi aici, că nu facem nimic din mandatul pe care vi l-am încredințat?

Drept pentru care tristul accident din clubul Colectiv, mai ales datorită faptului că acolo au murit îndeosebi oameni tineri, i-a făcut pe toți cei anti-Ponta să descopere un motiv nemaipomenit de fabulos să își strige din nou dorința neîndeplinită de un an de zile: Jos Ponta!

Nu e doar o strigătură civică. Nu este doar despre morți și despre furia la adresa nedreptății morții acelor tineri nevinovați, care voiau doar să asculte rock.

E și o strigătură politică, născută din exasperarea faptului că au votat împotriva lui Ponta și totuși dorința lor nu se întîmplă.

De-aia se strigă în seara asta Jos Ponta. Nu numai de-aia. Nu sînt atît de pătimaș politic ori de naiv încît să nu accept că principalul motiv este, totuși, indignarea la adresa felului în care au murit niște tineri nevinovați. Dar și de aia se strigă. E un pretext nemaipomenit pentru trezirea din amorțire a unor nemulțumiri latente, de ordin strict politic, a unor neîmpliniri și frustrări de tip “n-are bască, de ce nu pică?”.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei morți, să ajute să fie pedepsiți cei vinovați și să dea înțelepciune celor vii să înțeleagă ce se întîmplă în mintea lor cea plină de emoții și de neîmpliniri.

The rest is silence. Valar morghulis.

.