În orice societate există, de regulă, cîte două jumătăți aproximativ egale, cu valori clar distincte, de multe ori antagonice. Aceste două jumătăți tot de regulă, în situații de democrație, se cristalizează în opțiuni politice adverse.
Ai liberalii și democrații în America. Ai laburiștii și conservatorii în Anglia. Ai popularii și social-democrații în Franța. Tot de cele mai multe ori această împărțire vorbește despre tensiunea dintre schimbare și status quo, dintre cei care au și cei care nu au, fie resurse materiale, fie resurse simbolice.
De multe ori eticheta se pun pe unii “progresiști”, pe alții “conservatori”, deși lucrurile nu sînt atît de simple, dar nouă ne place să gîndim simplu, în alb și negru, de-aia stereotipurile sînt puternice pe lumea asta în capul creierului nostru.
De mult timp avem aceeași tensiune valorică și politică și în România. Zilele astea s-a acutizat din nou. Avem mii de oameni în stradă. Chiar zeci de mii.
A fost Roșia Montană acum 2 ani. A fost alegerea lui Iohannis anul trecut. Acum este pretenția să se schimbe totul, de la zero, că au murit niște oameni și ne-am săturat de moaca lui Ponta, a lui Oprea, a lui Piedone, a lui Daniel, a tuturor celor care întrupează valorile de viață ale celorlalți.
Tabere politice diferite, patimi valorice și dihonii vocale. Deocamdată nu și violente. Să sperăm că rămîn la acest nivel.
Ce se uită însă e că ei reprezintă doar o jumătate de Românie. În momentul de față, e o mișcare de protest clar focalizată în jurul celor care au. Dețin complexitate, în felurite feluri.
Au resursa simbolică: au educație (studii superioare) sau acum și-o construiesc (elevi, studenți).
Au resursa ocupațională și de venit: profesii în general bine plătite. Ca să nu mai spunem că au un loc de muncă, de-aia de regulă vin spre seară, după terminarea orelor de program. Strigătul “vin cei de la IMGB“ a fost înlocuit cu “vin cei din nord, de la multinaționale”. Pînă la 17:00 nu puteau să vină, că aveau de lucru la Excel.
Au resursa biologică: au vîrsta potrivită, de regulă sub 40-45 de ani. Nu prea vezi păr alb, nu prea vezi pensionari pe acolo, printre ei. Lumea vine pe bicicletă, lumea plimbă cîinii în lesă, știu de la manifestațiile trecute din cei care veneau cu skateboardul. Nu vezi oameni în baston.
Au resursa rezidențială: sînt cei din urbanul mare, locul concentrării complexității și resurselor, centre de interacțiune intensă, centre universitare, centre de pregătire a plus valorii (centre universitare), de creare a plus-valorii (centre de producție) și de distribuție și redistribuție a plus-valorii (centre comerciale, centre administrative).
Este clar o nemulțumire a celor care au ceva, pe baza percepției de disfuncționalitate și a solicitării de mecanisme de administrare a societății mai eficiente. Mai competente, mai puțin corupte, mai responsive.
Solicitările lor sînt ușor de înțeles. Dar ce facem cu ceilalți? Ceilalți care nu ies în stradă?
Ce se uită foarte ușor este că o altă jumătate de Românie nu e de acord cu cei din stradă. Cei care nu au studii. Cei care nu au locuri de muncă bine plătite sau nu au locuri de muncă deloc. Cei care nu au privilegiul de a fi tineri și frumoși și în puterea mașinăriei biologice, ci bătrîni și bolnavi și dezamăgiți și tociți de viață.
Cei care nu locuiesc în București sau în Cluj sau în Constanța sau în Iași sau în Ploiești, ci în celelalte mii de locuri unde nu există nici club, nici multinaționale, nici prea mare lucru de făcut, în afară de supraviețuit.
Cu ăștia ce facem? Vrem ca și ei să aibă speranță, să trăiască mai bine, cum spunea un ilustru născător de dihonii în țara asta plină de dihonii?
Le asigurăm pensiile sau îi împușcăm, să nu se mai chinuie, că oricum ei nu mai ies în stradă? Le dăm locuri de muncă sau îi trimitem în străinătate, cum propunea ilustrul fost președinte al României? Le tratăm bolile sau închidem spitalele? Îi ajutăm să sape și să are și să curețe cartofii de pămînt, sau îi împușcăm și pe ăștia, să nu se mai chinuie în soare și în ploaie și cu spinarea aplecată la pămînt?
Cu cei care nu găsesc altă compasiune pe lumea asta decît în Dumnezeu și în credință, fie că altminteri nu știu, fie că altminteri n-ar suporta chinul vieții, cu ăștia ce facem? Le dărîmăm bisericile și-i trimitem și pe ei pe lumea ailaltă, că tot se pregătesc pentru ea, îi facem pachet alături de Prea Eficientul Daniel?
Ce facem cu ei, cu ăștia toți? Că și așa ăștia nu prea ies în stradă, deci nu dărîmă guverne, nu sînt fancy și cool și nu sînt creativi și frumoși și tineri și nu plimbă cîinii în lesă și nu fac sloganuri deștepte și nu stîrnesc aprecierea opiniei publice internaționale, care aude și vede doar vocea lor?
Acum nu se aude vocea lor. Probabil nu se va auzi nici peste o lună, nici peste un an. Așa cum o fac cei care acum ies în stradă. Dar asta nu înseamnă că nu au nevoie de salarii mai bune, profesorii și doctorii. Și acum le au, mai mari, datorită acestui guvern picat recent.
Dar asta nu înseamnă că nu au nevoie de compasiune și de pensii și de medicamente mai ieftine. Tot guvernul ăsta le-a dat, ăsta care a picat ieri, la presiunea celeilalte jumătăți de Românii, nemulțumită că nu au scăpat de Ponta încă de anul trecut. Asta nu înseamnă că nu au nevoie de locuri de muncă. Și astea tot în timpul guvernului recent picat s-au creat.
Cînd s-au închis spitale n-ați ieșit în stradă, că sînteți tineri și sănătoși și în putere. Cînd s-au tăiat salariile n-ați ieșit în stradă, că aveați treabă la Excel. Cînd s-au făcut terenuri de joacă în pantă la țară n-ați ieșit în stradă, că nu s-a întîmplat în București sau în Cluj sau la Craiova. Cînd președintele țării trimitea doctorii la muncă în străinătate n-ați ieșit în stradă. Cînd un copil a murit sfîșiat de cîini, n-ați ieșit, că nu era nici copilul vostru, nici ONG-ul dușmanilor voștri.
E bine că ieșiți acum. Ieșind, veți schimba lumea și viața și Universul. Și mai ales veți învăța pe propria voastră piele, așa cum și generația noastră a învățat la vremea ei, în anii 90, cînd și noi am ieșit în stradă mînați de aceleași nobile idealuri.
Veți învăța îndeosebi din înțelepciunea poporului chinez frate și prieten, cum se spunea pe vremuri: ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se întîmple.
În rest, numai de bine. România e singurul lucru care contează, de fapt.
.
joi, 5 noiembrie 2015
Jumătatea noastră, jumătatea lor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Eu cred ca sunt bani si resurse pentru cei care au nevioe de ele: pana acum aceste resurse au fost luate ilegal in forma de mita si artificii (de urmarire se ocupa DNA). Ele sunt in vilele si masinile si concediile celor care a prietenii potriviti, clasa politica actuala. Si PSD si PNL si toate celelalte P-uri din guvern. E trist, e foarte trist.
Cam seamana cu discursul celor doua Romanii, al lui Adrian Nastase!
Cealalta jumatate nu iese in strada pt ca e ocupata sa se lase spalata pe creier cu uitat la TV 12 ore pe zi timp in care asteapta ajutoarele sociale de la un stat asistential care ii incurajeaza sa nu faca nimic, ii tine saraci si inculti si dependenti, dar foarte buni ca masa de manevra de fiecare data la alegeri.
Cei care au vrut si vor sa se schimbe cu adevarat ceva in Romania sunt cei care fie nu au mai suportat bataia voastra de joc si au plecat din tara (sunt aia care au votat in proportie de peste 90% anul trecut impotriva idolului tau ponta) sau cei care ies acum in strada in general tineri, oraseni, cu studii, poate chiar corporatisti, care poate au iesit in vacante prin strainatate sau au studiat pe acolo, in general sunt cei care inca mai au 2 neuroni sanatosi in cap si inca mai cred ca in tara asta poate fi vreodata mai bine si ca poate va progresa la statutul de tara europeana civilizata si nu de colonie bananiera condusa de maimute arogante precum e acum.
Dar, intr-adevar atat tie cat si celorlalte jeguri cu care ai fost la putere va este ff greu sa intelegeti si mai ales sa acceptati de ce nu tot poporul roman nu se lasa spalat pe creier, nu asteapta cu mana intinsa pomenile voastre si nu ies incolonati ca pe vremea lui Ceausescu sa va voteze in proportie de 99,99%
Niste semi-docti, prosti si aroganti dar cu pretentii. Asta esti tu si idolul tau cu p fff mic...
1. au iesit. la mitingurile organizate de antene media de varsta era cu totul alta. la lansarea candidaturii lui ponta erau oameni de peste tot, nu din pipera. deci au avut ocazii.
2. eficientizarea institutiilor statului, distrugerea monopolurilor, promovarea profesionistilor pe functiile de decizie la stat sunt benefice fiecarui roman, parerea mea. nu am auzit nici o revendicare referitoare la pensii.
3. oare nu cumva doar maselele stricate din administratia publica au de pierdut? vai lor.
si inca ceva: daca prin absurd vrei sa dai pensii duble, triple, cvadruple, da-le. ai avut ocazia, nu? si apoi vino la mine si forteaza-ma sa iti alimentez bugetul. si o sa vedem.
Degeaba iesiti in strada daca maine va duceti si impingeti spagi la primarii, la medici, la politie, la itp, la casa de pensii ca sa obtineti pensii de boala pe nedrept, pentru diverse aprobari etc. Degeaba iesiti in strada daca munciti la negru ca sa mai luati ajutor de somaj. Degeaba iesiti in strada daca inchideti ochii cand vedeti cum se da spaga, daca atunci cand vi se cere spaga va conformati si nu ii reclamati( ca altfel nu se face nimic in Romania, nu?).Degeaba iesiti in strada daca de fiecare data cand aveti ceva de rezolvat sunati o cunostinta sa va puna o vorba buna. Degeaba va duceti in strada daca nu va schimbati comportamentul. Ca doar nu e greu sa stai cateva ore pe strada, apoi sa te pui in pat linistit, fara mustrari de constiinta...ca doar ti-ai facut datoria de cetatean.
Voi i-ati ales, voi le dati spaga, voi ati facut sistemul asta. Voi sunteti problema.
Lasati iprocrizia si constientizati ca schimbarea incepe de la voi.
Trimiteți un comentariu