Binecuvînteazǎ, Doamne, aceastǎ prostie fenomenalǎ

Deși nu am urmǎrit subiectul, fiind prins cu schiuri și Bansko și Plovdiv și Șopka salad, din ce miros cǎ se întîmplǎ, zilele acestea sîntem martorii unui rateu de PR de proporții colosale și fenomenale și chiar biblice, aș putea spune.

Biserica Ortodoxǎ Românǎ, în onor mǎreția sa conservator-tradițional-feudalo-medievalǎ, și-a dat cu tabla în cap, reușind sǎ comitǎ toate pǎcatele elementare de la manualul de “așa nu în moment de crizǎ”.

S-a oțǎrît, s-a bîzdîcit, s-a ofuscat, a fǎcut din țînțar armǎsar și a reușit contraperformanța sǎ ofere o expunere mediaticǎ sǎlbaticǎ unei situații – intenșii ar spune chiar “eveninent” – totalmente nefavorabile.

A murit un om. Iaca mare brînzǎ. A murit cel mai probabil un ateu. Iaca brînzǎ și mai și. A murit cel mai probabil un general. Din ǎia de generație Iliescu, aflat la sforile propagandistico-manipulatorii încǎ hǎ-hǎt din anii 60. Un pilon de nǎdejde al establishmentului sovieto-comunisto-ghereuisto-securist. Nepot de general care a venit cǎlare pe tancurile Diviziei Tudor Vladimirescu, pomenit-i fie numele în veci, pentru cǎ despre trǎdǎtori nu trebuie sǎ uitǎm niciodatǎ.

Un om sportiv, atletic, priceput, carismatic, cum îi șade bine agentului de influențǎ. Care acum, la moarte, a fǎcut ultimul bîldîbîc comunicațional, precum Cid-ul cǎlare pe cal chiar și mort. A bǎgat spaima în burgheji, acuma a bǎgat curentul electric în popi.

Iar ei, în marea prostia lor plinǎ de trufie și de emfazǎ de om cu burdihan și gușǎ și depline siguranțe ontologice, s-au trezit ca proasta în tîrg sǎ punǎ gaz pe foc și sǎ acorde o importanțǎ mai mare decît ar fi fost cazul unei situații – eveniment, ar spune intenșii – în care s-ar fi cuvenit sǎ meargǎ precum peștele pe burtǎ, precum crocodilul pe nisip, încet, tîrîș, ca agentul Spețnaț cînd se tiptilește în preajma victimei.

Neah. Ei au împins burdihanul în fațǎ și au emis pretenții de mortologie aplicatǎ. Ce trebuie sǎ facǎ mortul sǎ pice bine în fața inevitabilului. Sǎ fie îngropat, nu sǎ fie ars. Sǎ se îndeplineascǎ vrerea Domnului, nu a mortului. Vrerea BOR, nu a familiei.

Și uite așa, dintr-o situație altminteri cǎlduțo-banalǎ – doar mor personalitǎți publice cam una pe lunǎ, în fond și la urma urmei – s-a pornit Apocalipsa comunicaționalǎ. Apocalipsǎ cǎlǎritǎ cu mare pricepere de rating de toate tembeliziunile cele degrabǎ vǎrsǎtoare de opinii și de puncte de market șer.

Și astfel preacucernica și deloc iscusita, deloc iezuita Bisericǎ Ortodoxǎ Românǎ a reușit contra-performanța sǎ dea importanțǎ mai mare decît și-ar fi dorit unei situații – eveniment, ar zice intenșii cu cîrnatul în gurǎ – altminteri relativ banale. Iaca acolo, a mai murit un kaghebist. Sǎ-i fie țǎrîna ușoarǎ, cenușa uscatǎ, sǎ nu-l mǎnînce viermii și sǎ-l ierte nepoții.

Drept pentru care responsabilul cu probleme de comunicare și politici publice de la BOR ar trebui degrabǎ sǎ facǎ 44 de mǎtǎnii de-alea complicate, mai grele decît o secvențǎ de mae ukemi gyaku ukemi yoko ukemi ushiro obi ukemi,

sǎ-și spele din nepricepere și falǎ și trufie și sǎ scadǎ din burdihan și din gușǎ și sǎ-și dea seama, și el, și superiorii lui pe linie ierarhicǎ, generalii noștri de brigadǎ din BOR,

cǎ iarna nu-i ca vara, cǎ s-au schimbat vremurile, cǎ nu prea mai pot controla cum și-ar fi dorit dînșii sǎ controleze și cum se și pricepeau pe vremuri acest Leviathan mediatic și de opinie numit Republica Istericǎ și Din Ce În ce Mai Diversǎ România,

plinǎ de pocǎiți, de atei, de consumatori de OTV, de kaghebiști, de post-comuniști, de post-materialiști și de alți minoritari unguri veseli catolici musulmani buddhiști yoghini consumeriști apatici isterici și triști.

Așa sǎ ne ajute Bunul Dumnezeu.



.