duminică, 16 decembrie 2012

La cald, despre vechea noastrǎ iubire hobbițeascǎ strǎvǎzutǎ azi cu ochi de film

Tolkien a trǎit într-o vreme de lemn și de fier și de hîrtie. Ultimele zile ale tainei și primele zile ale modernitǎții cea sfîșietoare de mister. Pe vremea lui încǎ nu se punea amidon în mîncare, sǎ fie lucioasǎ și gǎunoasǎ la gust, nici efecte speciale în filme, altminteri decît cele naive din King Kong care mai rǎu te fǎceau sǎ rîzi decît sǎ te lași vrǎjit.

În consecințǎ, tot misterul la Tolkien se întîmpla în cap. Fiecare cititor își fǎurea propriul sǎu film alambicat al dusului și întorsului înapoi, al hǎlǎduielilor primejdioase, al solzilor cei strǎlucitori și metalici de pe burta de naibǎ.

Precum bine a arǎtat autorul din The New Yorker, Tolkien a împletit un limbaj și o stare misticǎ laolaltǎ cu un limbaj și o stare modernistǎ, de des-vrǎjealǎ. Cum inspirat spune Gopnik, Tolkien e acel loc binecuvîntat unde Edda cea Veche se întîlnește și întrepletește cu Vîntul printre sǎlcii, unde intensitǎțile magice se întîlnesc cu pipa și cu belfereala cea mic-burghezǎ, cu vestǎ și cu lanț la ceas.

De un astfel de mariaj avem parte, cum deja am fost învǎțați, și în Hobbit, cea de-a doua incursiune cinematograficǎ în lumea lui Tolkien dupǎ vîrtejul de acum 10 ani de zile care a fost Stǎpînul Inelelor.

Și, ca și atunci, tot Peter Jackson e la cîrmǎ, iar pereții peșterilor creierelor noastre sînt pictați de aceiași vrǎjitori care de 30 de ani tot ne picteazǎ Tolkien în fața ochilor, John Howe și Alan Lee. În consecințǎ, nu are cum sǎ nu semene, sǎ nu ne creeze același tip de temporary suspension of disbielief.

Am 95% vești bune pentru voi, cîrcotașilor, și doar 17% vești proaste. Cuuum? Nu dǎ 100%? Damn it. Prea m-am învǎțat cu nǎrav de la sondajele cele mincinoase și manipulatorii și nu mai știu cum sǎ mǎ opresc la 100%. Bine, fie: am doar 5% vești proaste pentru voi.

Sǎ încep cu cele proaste.

În primul rînd, e vorba de gustul de amidon, de strǎlucealǎ ușor prea strǎlucitoare și de frezǎ ușor prea bine fǎcutǎ uneori. Atenție: doar uneori. Acel glamour de Holywood care face actorii ușor prea bucǎlați și hainele ușor prea curate și pielea de pe fața vilanilor ușor prea întinsǎ, plesnind de sǎnǎtate, chiar și cînd sînt orci. Unde ești tu, Lee Marvin, cu fǎțǎul tǎu absolut memorabil, viu, rǎu pînǎ la ultimul por și la ultima țigarǎ fumatǎ cum trebuie, adicǎ autentic, cu scrum pe jos?

Dar asta este o hibǎ a noastrǎ, a modernitǎții post-moderne și prea consumeriste și prea tinzînd spre perfecțiunea cea pufoasǎ. Și s-o spunem pe cea dreaptǎ: totuși în cele mai multe din cazuri Peter Jackson reușește – cum și în The Lord Of The Rings a reușit tot cam peste tot – sǎ neutralizeze pufoșenia postmodernǎ, sǎ ne arate și unghii murdare, și dește zdrelite, și imperfecțiuni într-o țesǎturǎ vizualǎ altminteri aproape prea perfectǎ. Deci, ca și în LOTR, i-a ieșit, cu acele mici excepții cînd nu i-a ieșit și FX-urile sînt prea rotunjite din puterea cailor de biți.

În al doilea rînd este vorba despre inevitabilul compromis pe care a trebuit sǎ-l facǎ cu convențiile emoționale ale filmului de acțiune. Thriller, cliffhanger, prea spectaculos uneori, prea rollercoaster în vreo 5 minute din film, prea Indiana Jones partea a doua. Dar îi înțeleg nevoile. Hollywood is a harsh mistress cînd vine vorba de muls banii de la adolescenții cei fraeri și atunci trebuie sǎ le dai și lor ce le place: tare repede și iute, no matter cǎ nu-i prea plauzibil.

Dar nici aceste compromisuri nu sînt decît cîteva, și în rest gata, mi se terminǎ doza de 5% rǎutǎcisme și pot da drumul liniștit la caii cei albi și cu coamele despletite ale entuziasmului celor 95% bile albe.

Nu vǎ spun prea multe. Luați-o doar cǎ e de bine. Luați-o cǎ trebuie sǎ-l vedeți, frumos, așezat, cu cartea în fața ochilor, ca niște buni tolkieniști ce sînteți.

Are forțǎ epicǎ. Are sensibilitate pentru detaliile dragi pǎtimașilor de Tolkien. Are o cǎsuțǎ de hobbit și o petrecere de început absolut delicioase. Are o secvențǎ memorabilǎ în mǎruntaiele muntelui, cînd Bilbo Baggins își depǎșește condiția de fraer, iar Peter Jacskon pe cea de simplu tinichigiu de vise.

Și are mai ales un actor în pielea lui Bilbo cel Tînǎr, Martin Freeman pe numele lui de mirean, absolut proaspǎt și donnish și mic-burghez de anii 30. O surprizǎ fainǎ într-un rol care foarte ușor putea sǎ fie ratat, fiind dat unui pufos de secol XXI.

Nu! Martin Freeman este pe rînd fraer, mic burghez de Oxford, precum Tolkien, papagal pufos englez, om speriat și, încet-încet, erou. Peter Jackson are bunul simț britanic sǎ nu punǎ prea multǎ tușǎ, iar Martin Freeman are bunul simț britanic sǎ se ținǎ de rețetǎ și sǎ joace nici prea-prea, nici foarte-foarte, cu reluctanțǎ, cu manierisme cînt trebuie, cu naturalețe poticnitǎ cînd trebuie, cu patos mitic cînd trebuie.

Mai sînt și altele: actorul din rolul lui Thorin, Scut de Stejar: Richard Armitage. Continuitatea stilisticǎ și de actori dinspre LOTR (Galadriel, Gandalf, Elrond, Frodo). Ritmul așezat, cum lui Tolkien cu siguranțǎ i-ar fi plǎcut. Secvența cu trolii, fabulos de gastronomicǎ. Sînt multe, dar eu în 5 minute trebuie sǎ decolez spre o emisiune TV.

Bucurați-vǎ! Aveți un film fain de vǎzut! :)



.

3 comentarii:

Radu Preda spunea...

De acord...
Dar cred ca la cei 5%, ar mai merge adaugati vreo 2-3 procente, pt glumitele actuale presarate pe ici pe colo...
Ma indoiesc sincer ca Tolkien a pus in gura lui Smeagol "juicy" in relatie cu preconizata cina hobbitiana... mie "juicy steak" imi suna a Al Bundy, nu a his precious!

Bear spunea...

sa-l vezi pe Martin Freeman si in rolul lui Watson, in Sherlock (serialu' TV). merita.

Turambar spunea...

@ Radu Preda: din contra, glumitele sint cit se poate de intru stilul lui Tolkien. "Juicy"? Fix cuvintul lui Gollum. Citez: "Is it nice, my preciousss? Is it juicy? Is it scrumptiously crunchable?" (pp. 85 - 86, editia Ballantine Books, a 11a reeditare, 1967) "Juicy" e un cuvint cit se poate de britanic, fara nici o incarcatura contextuala sexuata asa cum ne-am inchipui noi, good ol' chap :)


@ Bear: txs for the tip. O sa caut serialul :)