duminică, 16 decembrie 2012

Orchestra Românǎ de Tineret la Ateneu

În seara asta, grație generozitǎții celor de la Tudor, al cǎror client am onoarea sǎ fi devenit de ceva timp, am primit invitație la evenimentul muzical organizat la Ateneul Român de cǎtre Lanto Communication.

Orchestra Românǎ de Tineret, sub bagheta maestrului Cristian Mandeal și cu participarea exemplar de extraordinarǎ a lui Bogdan Bǎcanu și a colegilor lui interpreți la marimba de la The Wave Quartet, au fǎcut o searǎ fabuloasǎ.

În prima parte, marimba a fost reginǎ. Bogdan Bǎcanu ne-a demonstrat cǎ se poate cînta Bach la țambalul mexican.

Lǎsînd gluma la o parte, în seara asta am descoperit un instrument care fǎrǎ nici un pic de compromis poate fi pus în rîndul instrumentelor dintr-o orchestrǎ simfonicǎ. Și din ce am gǎsit în seara asta pe Internet, se pare cǎ Bogdan Bǎcanu, acest român devenit între timp internațional, a contribuit mult la consacrarea sa.

În primul rînd a fost Bach. Da, Bach la marimba. Și a sunat fabulos de bine.

În primǎ audiție în România, am avut parte de BWV 1061. În loc de pian, marimba. Mi-aș fi dorit sǎ fie BWV 1052, preferatul meu, însǎ sǎ nu cǎutǎm calul de dar la dinți. Oricum, BWV 1052 îl puteți asculta în interpretare de marimba pe YouTube, tot de cǎtre Bogdan Bǎcanu.



Și dupǎ ce credeam cǎ mai bine decît Bach nu se poate, am avut parte de al doilea concert al primei pǎrți a acestei seri, Emmanuel Sejourne, Concert pentru marimba și orchestrǎ. Tot în primǎ audiție în România. Un concert care poartǎ dedicația specialǎ a compozitorului pentru – da, ați ghicit – Bogdan Bǎcanu.

A fost și mai foarte perfect. Și mai fabulos. Rǎscolitor. Pǎtimaș. Solicitant pentru solist. Virtuozitate și emoție. Eu, care de regulǎ nu rezonez la romantici, m-am lǎsat luat de val.



A venit pauza, a venit cocktailul de mijloc. Small talk, cunoscuți, amici buni pe care îi știu de șapte ani și chiar mai mult.

Și în partea a doua vedeta Bǎcanu s-a retras și a fǎcut un pas în fațǎ vedeta Orchestra Românǎ de Tineret.

Maestrul Mandeal ne-a fǎcut un pachețel de toamnǎ spre iarnǎ spre Crǎciun, un amestec de decicații etnice.

Muzicǎ spaniolǎ scrisǎ de ruși: Korsakov, Capriciul spaniol. Superbǎ piesǎ, n-o știam, un adevǎrat Bolero rusesc.

Pe urmǎ muzicǎ machidoneascǎ scrisǎ de români: Theodor Rogalski, Gaida (Dans aromân).

Pe urmǎ muzicǎ ungureascǎ scrisǎ de franțuji: Berlioz, Marș ungar (din Damnațiunea lui Faust).

Pe urmǎ muzicǎ arǎbeascǎ scrisǎ de norvegieni: Dansul arab din Peer Gynt.

Pe urmǎ austrieci cu muzicǎ persanǎ: Johann Strauss cu Marșul persan.

Și la coadǎ, finalul intens al unei seri nǎvalnice, Bolero-ul lui Ravel. Patimǎ spanioleascǎ fiartǎ de creier de franțuz.

Sala a fost fierbinte. Bisurile au fost inevitabile. Tot împletiri etnice.

La sfîrșit, Marșul lui Radetsky, sǎ ne simțim chiar la un concert festiv, ca la Viena de Anul Nou.

A fost nesperat de fain. Le mulțumesc încǎ o datǎ prietenilor de la Tudor care mi-au dat ocazia sǎ trǎiesc aceastǎ searǎ fainǎ. Sǎ le mulțumim încǎ o datǎ celor de la Lanto Communication cǎ au organizat așa ceva – din ce spuneau, este deja al zecelea spectacol pe care Orchestra Românǎ de Tineret îl are cu ajutorul lor.

Sǎ nu uitǎm sǎ menționǎm și ceilalți sponsori: Apa Nova, Oscar Downstream, Christian Tour, Forumul Cultural Austriac, Trade Media și – nu în ultimul rînd – MLNR, sponsor principal, aceastǎ organizație discretǎ, dar ascunsǎ, cum ar veni acești nasoi de masoni care manipuleazǎ mințile oamenilor sǎ asculte muzicǎ clasicǎ. Mama lor de șerpilieni care conspirǎ pentru artǎ și pentru tineri :)

Lǎsînd gluma la o parte, sǎ-l felicitǎm pe maestrul Marin Cazacu pentru întemeierea Orchestrei Române de Tineret, pe maestrul Cristian Mandeal pentru priceperea de mentor a acestei orchestre, pe toți cei care ajutǎ acești tineri sǎ creascǎ artistic, șerpilieni, masoni, austrieci, români, de stat, privați, croitori, francezi, instalatori, publicitari,

și mai ales și mai ales pe însǎși membrii Orchestrei Române de Tineret, o hoardǎ de tineri fabuloși, siguri pe ei, luminoși, profesioniști, eleganți și plini de viațǎ, de poftǎ, de energie și de putirințǎ. Habar n-aveți voi ce oameni frumoși au fost în seara asta pe scena Ateneului Român!

Se poate, bre, se poate... :)



.

1 comentarii:

Corson spunea...

Domnu, regarding the Tudors.
La pantofi am vazut filiatia. Classic british. La toale, especially la itari, aduce a Sa*t*. Basca le cri de guerre, "Made to measure."
Dupa locatie, unii e elitisti, altii de-ai nostri din popor, tirgoveti de pe malul Dimbovitzei.
Deci, Tudor vine de la dinastie, sau de la numele master designerului?
(Preturile sint, oricum, si la elita, si la tirgovetzi, nesimtite. Acceptabile cu sponsorizare. Si la, si la.)