marți, 10 iulie 2012

Despre lucrurile care doare: good ol' painful stuff

De patru ani m-am apucat de rugby. Incet-incet, clopin clopinant, am trecut de la stadiul de mazeta la cel de loaza la cel de semi-loaza. Copil de mingi copil de mingi partener de bautura partener de antrenament, in sfirsit rezerva oficiala :).

Pe urma, de la rugby, courtesy of Nelu Vin, am ajuns sa fac aikido. Prietenii stiu de ce :) :wink:

Si la aikido la fel: mazeta copil de mingi loaza loaza loaza semi-loaza. Tot asa: prietenii stiu de ce... :)

Acum, de cind fac aikido, incet-incet incep sa-mi dau seama ca reteta completa pentru corp, minte, spirit si busheala :) este yoga + jujitsu + aikido.

Yoga pentru articulatii, atit articulatiile trupului cit si cele ale plaminilor si creerului. Nu-ti faci trupul viu decit cu yoga. Punct. Pranayama sa traiasca.

Jujitsu pentru ca sint momente in care aikido te preda legat de miini si de picioare. Si la mermeleala trebuie sa stii sa raspunzi cu mermeleala. Mermeleala metodica, budo style.

Iar aikido pentru restul: trup, creer, dans, eleganta mortala. Incep sa inteleg de ce trebuie sa faci aikido de-abia dupa ce ai facut alta arta martiala. N-am avut parte, dar inteleg.

Plus, in timplul liber, caci evident ca avem suficient timp liber in cele 57 de ore pe zi, un pic de Kyūdō. Si, evident, lucrul cu armele, dar ala nici nu-l mai pun, ca e oricum in aikido, daca ai sansa sa faci aikido traditional.

Samurai de Dimbovita, faceti-va ca visati.

Amplu proiect, cum ar spune de Gaule :)





.