Ca o desprindere, ca o smulgere din paradigma țuicii și a rodniciei creștine

Dacǎ veți privi imagini trǎiriste precum acest filmuleț, bunǎoarǎ, veți fi frapați – nu atît de tîrziu precum am fost eu, pentru cǎ de-aia sînt aici, sǎ vǎ cǎlǎuzesc pașii, sǎ vǎ catalizez trezvia și iluminarea, o voi recenților și atomicilor și prea-trǎiriștilor – veți fi frapați deci de un detaliu mǎrunt, dar esențial: grǎdinile zen nu au pomi roditori.

Au doar pomi, copaci, elemente naturale care nu sînt în logica rodniciei, a utilitǎții, ci a naturii pentru ea însǎși. Meditația contemplația inutilitatea transcederea logicii sudorii, chiar dacǎ aceastǎ transcedere e fǎcutǎ cu cel puțin tot atîta sudoare ca și datul la sapǎ sau la coasǎ.

Esteticul care te ajutǎ sǎ înțelegi neomul, realitatea nu prin filtrul nostru perceptiv. prin umweltul nostru mînat de inevitabilele interese, cele douǎ mari succese: succesul de supraviețuire și succesul de reproducere, alǎturi de toate celelalte pseudo-succesuri triviale: orgoliu, vanitate, diversele tipuri de iluzii cu care ne perdeluim mintea, de fricǎ sǎ nu ne holbǎm în abis și abisul sǎ se holbeze înapoi în noi.

De la logica umanǎ, țǎrǎneascǎ, roditoare, de la pruni și meri și porumb și fasole și ce mai crește prin grǎdina țǎranului japonez din Mizilaki, cum intri în Japonia pe dreapta, în drumul spre Buzǎu, la logica post-umanǎ, trans-umanǎ, non-umanǎ, la logica pietrei și a atomului de cesiu și a copacului și a frasinului și a tigrului și a marelui monstru de abur care plutește pe cer și n-avem ce-i face.

Greu. Al dracului de greu sǎ te descentrezi și sǎ pui pǎianjenul și galaxia și firul de praf care plutește prin aer pe același nivel de importanțǎ ontologicǎ precum tu, o mare buric al Universului, o tu persoanǎ privilegiatǎ, o tu zeule care gîndești în termeni de prun și prunǎ și țuicǎ și bani și utilitate, nu în termeni de frasin și mesteacǎn și piatrǎ de calcar și apǎ și nor.

Onegaeshimasu!

:bow:



.