Cui îi place usturoiul, sǎ sarǎ în sus cu mine acum

Sînt dintre cei cǎrora le place usturoiul la nebunie. Cred cǎ aș fi în stare sǎ mǎnînc usturoi și la tort de ciocolatǎ, și la savarinǎ cu frișcǎ, și la colivǎ sau la profiterol. Mǎnînc usturoi pe pîine, usturoi pe mǎmǎligǎ, usturoi pe orice.

E o singurǎ problemǎ: curǎțitul usturoiului e mare bǎtaie de cap. Migǎlos, treabǎ de chinez bǎtrîn, mai ales dacǎ încerci sǎ eviți sǎ cumperi cǎpǎțînile alea mari, imense, de neam-prost, care miros de la o poștǎ a modificǎri genetice și a încrucișǎri în laborator cu elefantul, mistrețul, hipopotamul, balena.

Dacǎ e sǎ cumperi usturoi de-ǎla obișnuit, “românesc”, cum îi zic precupeții în piațǎ, de la vreo bǎbuțǎ uscatǎ și vai de mama ei, o funie 2 lei cincizeci, atunci ori de cîte ori vrei sǎ pui usturoi în salatǎ sau în colivǎ sau în profiterol vei simți o strîngere de inimǎ, o tînjealǎ, o lene și o reținere. Iar îmi belesc deștele un sfert de orǎ pentru douǎ cǎpǎțîni de usturoi? (Norma e de la douǎ cǎpǎțîni în sus – mai puțin nici nu admit). Nu mai bine mǎnînc eu sǎrǎcia aia de profiterol goalǎ, chioarǎ, deși fǎrǎ usturoi n-are nici o aromǎ, e fad și searbǎd? Iar îmi belesc unghiile, iar o sǎ-mi putǎ mîinile douǎ zile, iar migǎlesc pînǎ mǎ enervez. La naiba!

Ei bine, dragilor, chinul s-a terminat. Începînd de azi, bine ați venit în raiul usturoiului degrabǎ curǎțat. Filmul de mai jos ne aratǎ cum putem sǎ fim și deștepți, și pricepuți, și frumoși, și bogați, în doar cîteva mișcǎri. Tot ce ne trebuie sînt douǎ castroane, de preferințǎ cît mai mari, sǎ permitǎ o mișcare generoasǎ de zǎticnire pendular-circular-haoticǎ.

Deci sînteți gata? Deci ați scos profiterolul din frigider, sǎ-l parfumați cu douǎ cǎpǎțîni de usturoi?

Hajime!

Courtesy of Cǎtǎlin Zafiu, mare om, mare arhitect, mare consumator de usturoi.

:)