Nu m-am putut abtine sa nu fur poza de la Moshe & Mordechai.
Fabuloasa. Chintesentza politicii... :)
Citeste tot...
vineri, 30 septembrie 2011
Vin alegerile!
Mammal? Nope. Primate? Nope. Homo Sapiens? Ei, ash! Nici atit...
Courtesy of Dumnezero.
Citeste tot...
În unanimitate
Cicǎ Iuri Andropov, fost șef al KGB, ar fi intrat la adunarea Sovietului Suprem cu o gardǎ înarmatǎ pînǎ-n dinți. Șeful gǎrzii a strigat: “Mîinile sus!” Toți au ridicat ambele mîini. “Așa, acum lǎsați jos, încet, mîna stîngǎ. Bravo! Dragi tovarǎși, în unanimitate, tovarǎșul Iuri Andropov a fost ales președintele prezidiului Sovietului Suprem. Vǎ mulțumim!”
Glumǎ, glumǎ, dar totuși... :)
Courtesy of ziarul Național. Da, n-o sǎ vǎ vinǎ sǎ credeți: citesc și așa ceva. Avea un articol despre Dan Voiculescu și chiar am scos bani din buzunar sǎ-l cumpǎr. Waw! Așa ceva e strigǎtor la cer, mǎi Turambare mǎi... :blink:
Citeste tot...
They really are Giants
Mi s-a facut dor. Ceea ce va doresc si domniilor dumneavoastra, dragi manelisti, hiphopari, depesheri si alti satanisti care-mi cititi acest blog de pierzanie.
Asa trebuie sa inceapa ziua. Cu o proclamatie. Complicata intorlocata alambicata pe trei voci deodata.
Hai, dati-l tare si scuturati din creer!
Gentle Giant - Proclamation (The Power and the Glory, 1974)
Albumul il gasiti aici.
Citeste tot...
joi, 29 septembrie 2011
Cui îi place usturoiul, sǎ sarǎ în sus cu mine acum
Sînt dintre cei cǎrora le place usturoiul la nebunie. Cred cǎ aș fi în stare sǎ mǎnînc usturoi și la tort de ciocolatǎ, și la savarinǎ cu frișcǎ, și la colivǎ sau la profiterol. Mǎnînc usturoi pe pîine, usturoi pe mǎmǎligǎ, usturoi pe orice.
E o singurǎ problemǎ: curǎțitul usturoiului e mare bǎtaie de cap. Migǎlos, treabǎ de chinez bǎtrîn, mai ales dacǎ încerci sǎ eviți sǎ cumperi cǎpǎțînile alea mari, imense, de neam-prost, care miros de la o poștǎ a modificǎri genetice și a încrucișǎri în laborator cu elefantul, mistrețul, hipopotamul, balena.
Dacǎ e sǎ cumperi usturoi de-ǎla obișnuit, “românesc”, cum îi zic precupeții în piațǎ, de la vreo bǎbuțǎ uscatǎ și vai de mama ei, o funie 2 lei cincizeci, atunci ori de cîte ori vrei sǎ pui usturoi în salatǎ sau în colivǎ sau în profiterol vei simți o strîngere de inimǎ, o tînjealǎ, o lene și o reținere. Iar îmi belesc deștele un sfert de orǎ pentru douǎ cǎpǎțîni de usturoi? (Norma e de la douǎ cǎpǎțîni în sus – mai puțin nici nu admit). Nu mai bine mǎnînc eu sǎrǎcia aia de profiterol goalǎ, chioarǎ, deși fǎrǎ usturoi n-are nici o aromǎ, e fad și searbǎd? Iar îmi belesc unghiile, iar o sǎ-mi putǎ mîinile douǎ zile, iar migǎlesc pînǎ mǎ enervez. La naiba!
Ei bine, dragilor, chinul s-a terminat. Începînd de azi, bine ați venit în raiul usturoiului degrabǎ curǎțat. Filmul de mai jos ne aratǎ cum putem sǎ fim și deștepți, și pricepuți, și frumoși, și bogați, în doar cîteva mișcǎri. Tot ce ne trebuie sînt douǎ castroane, de preferințǎ cît mai mari, sǎ permitǎ o mișcare generoasǎ de zǎticnire pendular-circular-haoticǎ.
Deci sînteți gata? Deci ați scos profiterolul din frigider, sǎ-l parfumați cu douǎ cǎpǎțîni de usturoi?
Hajime!
Courtesy of Cǎtǎlin Zafiu, mare om, mare arhitect, mare consumator de usturoi.
:)
Citeste tot...
Brown bear, brown bear, burning bright, in the shale coals of the night
Poland’s shale gas discovery has recently given Europe reason to be optimistic in attaining its energy diversification goals and may serve as a means of tackling Europe’s most imminent energy crises. Just the potential for Poland’s offer is enough to make a change.
3 Legs Resources, Exxon Mobil, Chevron, and Talisman Energy are among companies leading the effort to unlock gas trapped in shale rocks from Poland to Bulgaria. This supply may be enough to meet regional demand for almost 80 years, according to the US Energy Information Administration (EIA). Poland has completed seven wells out of a planned 124.
EIA estimates that Eastern Europe may hold as much as 7.1 trillion cubic meters of shale gas. Poland alone may sit atop about 5.2 trillion cubic meters, amounting to more than 300 years of domestic consumption and approximately 55 percent of the estimated shale gas reserves in Europe. This exceeds projected domestic consumer need, indicating Poland may evolve from an energy importer to an energy exporter, a promising sign for Europe’s energy diversification agenda.
[...] Poland is a large net importer of natural gas. Of the natural gas consumed in Poland in 2009, 61 percent was imported, almost all of which was supplied by Russia. Realizing the potential for unconventional natural gas to support its declining conventional gas production, the Polish government has shown strong support for shale gas drilling and has put into place very attractive fiscal terms for shale gas development. "Exploration of our own resources is our chance and our obligation,” Polish foreign minister Radosław Sikorski said. “Shale gas is a chance to limit Poland's and Europe's dependence on imports."
Restul articolului, despre felul in care Uniunea Europeana poate incet-incet sa iasa din strinsoarea cvasi-monopolistica a ursului energetic rusesc, il puteti citi aici: Redrawing Europe's Energy Map: Poland’s Offer. Lectura esentiala, despre lucrurile cu adevarat importante, care ne influenteaza fundamental viata de zi cu zi: energia, securitatea nationala, relatia cu Rusia, cooperarea europeana.
Citeste tot...
Stance: The Network (1976)
Ca raspuns la comentariul lui DMZ privind articolul meu despre obiceiurile de vidanjare a vietii la cangurii obsedati vizual.
Filmul premiantii il gasesc pe KG, ca de obicei, intr-un format complet, cu tot soiul de extra, asa cum merita stralucitorii si avansatii si iluminatii. Restul neinitiatilor, al laicilor, profanilor, naivilor, il gasesc intr-o varianta mai simpla in jungla publica.
Hai! Enjoy
pina joi
cind se sparge televizorul
ca un buboi
plin de puroi.
.
Citeste tot...
miercuri, 28 septembrie 2011
Te lepezi de Satana? Mǎ lepǎd de Satana!
Vine un moment în viața fiecǎrei persoane, oricît de deprimant de serioasǎ și de consecventǎ ar fi aceasta, în care simte nevoia de incongruențǎ. De ieșire din tipic, din fǎgaș, din normalitatea aia de zi cu zi și ceas cu ceas.
Și atunci persoana respectivǎ, la întîmplare, sǎ zicem un aseist respectabil cu capul plin de bugete și de conturi care trebuie musai sǎ se pupe unele cu altele, se transformǎ brusc. Îl vezi mergînd pe stradǎ, prin Piața Romanǎ, de exemplu, cu pas mǎsurat și cu capul plecat în pǎmînt, cugetînd la cele cifre, și totuși dintr-o datǎ se oprește, lovit de inevitabilitate, zvîrle brațele în sus, într-o beatitudine bleagǎ, lǎcrǎmoasǎ. Gata! A gǎsit salvarea, iluminarea, pacea. E alt om, incongruența l-a nǎpǎdit și se simte bine, deși n-ar trebui. Sǎ-l vedeți acum cum se apucǎ sǎ joace perinița în mijlocul Pieței Romane, printre mașinile care dau iureș în trafic.
Așa îmi place sǎ mi vǎ închipui și pe voi, dragi cititori și locuitori ai acestei țǎrrișoare, Rrepublica Isterricǎ Rromânia, stînd seara în fața sticlei de spǎlat creiere, în fața tembelizorului, a ecranului de distribuit incontinențǎ verbalǎ. Stați domniile voastre acolo, vǎ uitați la lucruri normale, la topoare în cap și la talk showuri sclipitoare prin inteligențǎ și substanțǎ, ce mai, chestii absolut fundamentale, țîțe, lacrimi, șerpi, Bǎsescu, Dana Grecu, catastrofe și reality show, fețe încruntate și Viorel Lis, Sexy Brǎileanca și accidente de circulație cu mortǎciuni strivite între table, senzațiioonaal!, FC Vaslui și telenovele coreene.
Vǎ uitați și în timpul ǎsta ronțǎiți mecanic la castronul de chipsuri sau, dacǎ sînteți mai proletari, de floricele fǎcute în casǎ, la ceaun. Ochii vǎ sînt ațintiți, presque beliți, mintea vǎ este acaparatǎ și plinǎ de informație absolut esențialǎ. Nimic altceva nu mai este de fǎcut prin casǎ, prin viața voastrǎ, cu familia, cu copiii, cu prietenii, cele mai
Continuarea, spuse Șeherazada sfios plecîndu-și pleoapele, pe Curs de Guvernare
Citeste tot...
David și-a schimbat azi echipa
De azi, David al nostru joacǎ la altǎ echipǎ.
Cînd se fac alegerile, Davide, sǎ ne ții și nouǎ un loc. Venim și noi, mai încolo...
Citeste tot...
De ce nu cred cǎ PC va ieși din USL
Ieri am primit o seamǎ de telefoane de la prieteni și cunoscuți, cu aceeași întrebare: ce știi, iese sau nu?
Rǎspunsul este simplu: nu are cum sǎ iasǎ. O spun nu pentru cǎ aș avea inside information, ci pentru cǎ încǎ mai am capul pe umeri, sǎ nu-mi plouǎ în gît. E de bun simț: ieșirea PC din alianțǎ ar reprezenta sinuciderea politicǎ, via primul pas: sinuciderea electoralǎ.
Ca sǎ fii în politicǎ trebuie sǎ fii în Parlament. Partidele extra-parlamentare au foarte puțin leverage în viața politicǎ, indiferent de țarǎ. Sînt o completare exoticǎ a peisajului. Indiferent dacǎ e România sau Statele Unite sau Austria sau Pakistan sau Noua Zeelandǎ, oriunde ai democrație și sistem parlamentar, adevǎratele partide sînt acelea care au reprezentanți în Parlament.
Primari? Da, de acolo se pleacǎ, de la grass roots, de la talpa țǎrii, de la mobilizarea localǎ. Acelea sînt cǎrǎmizile esențiale ale construcției. Însǎ mǎsura succesului politic o reprezintǎ în cele din urmǎ numǎrul de parlamentari. De aici decurge toatǎ participarea la putere, la marea putere, cea centralǎ. Big money, big influence, big decisions. Real politics.
În consecințǎ, toate mișcǎrile din zilele acestea trebuie interpretate în aceastǎ cheie.
Și aici intervin cele douǎ scenarii alternative, în funcție de ce sistem electoral va fi în cele din urmǎ adoptat. Sǎ le luǎm pe rînd:
a) se trece la sistem uninominal, fǎrǎ compensație a proporționalitǎții. Nu conteazǎ ce procent ai în votul popular, conteazǎ cîte colegii cîștigi.
În acest caz, va fi jale. Foarte puțini din cei implicați în competiția asta, cel puțin cei vocali pe piața publicǎ a comentariilor politice, realizeazǎ magnitudinea modificǎrii ce va avea loc. Va fi pur și simplu un tsunami care va mǎtura de pe scena politicǎ toate partidele mici și chiar și pe cele mijlocii.
Tot ce este sub 10% va fi ras de pe fața pǎmîntului, doar dacǎ nu cumva are o reprezentare bine compactatǎ geografic, gen UDMR. Tot ce este acum în sondaje între 10% și 20%, chiar și 25%, își va vedea influența politicǎ drastic restrînsǎ și va intra în deșertul supraviețuirii politice, cu o mînǎ de parlamentari de care sǎ ținǎ cu dinții, sǎ nu le plece.
De-abia de pe la nivelul de 30% - 35% votul popular se va regǎsi cumva, va fi cumva oglindit în ponderea de parlamentari. De undeva de la 40% încolo partidele vor primi bonusuri consistente, mult mai mulți parlamentari decît voturi, ajungînd încet-încet sǎ domine perioada respectivǎ din punct de vedere politic. Cu puțin noroc, partidele peste 40% vor putea chiar sǎ controleze Parlamentul cu majoritate de-aia mare, de peste 66%, încît sǎ poatǎ sǎ modifice și Constituția.
În acest caz, tot ce e acum partid mic va dispǎrea, dacǎ nu se va pune la timp la adǎpost, sub pulpana unei alianțe cu un partid mare. De aceea se tot discutǎ zilele astea despre Mișcarea Popularǎ: ca sǎ protejeze PDL-ul care în momentul de fațǎ este undeva la 20% și ca sǎ protejeze UNPR de furtunǎ, de jale, de aneantizare. Pe partea cealaltǎ, tot de aceea se tot bate șaua azi pe USL, pentru cǎ o formațiune politicǎ de 50% și peste va obține un avantaj considerabil. Douǎ partide, unul la vreo 30%, altul la vreo 25%, separat vor fi în zona ușoarelor pierderi de la votul popular la ponderea parlamentarǎ. Împreunǎ însǎ, vor zdrobi tot, vor obține mult mai mult decît simpla aritmeticǎ 25% + 30%.
Pentru cel de-al treilea partid al ecuației, pentru PC, în acest caz, al votului uninominal fǎrǎ compensare a proporționalitǎții, USL reprezintǎ umbrela care îl protejeazǎ de furtunǎ, de catastrofǎ, de dispariție. Dacǎ ies afarǎ în ploaie și în furtunǎ, on their own, nu știu dacǎ vor cîștiga douǎ colegii parlamentare. Ce faci în acest caz cu doi amǎrîți de parlamentari? Ce leverage politic poți avea? Îți pleacǎ în momentul doi și te lasǎ cu partidul în soare.
Deci decizia logicǎ, raționalǎ, de bun-simț în ședința de azi ar fi: nu, nu ieșim din USL – cum, de altminteri sînt și semnele publice din ultimul timp ce pot fi decelate în pozițiile publice ale reprezentanților PC. Ce naiba, sîntem nebuni sǎ ne ducem la tǎiere, la moarte, la dispariție?
b) Sǎ zicem cǎ rǎmînem la un sistem proporțional. Fie cel actual, cu toate bubele sale, fie la o modificare mai judicioasǎ a sa, cum ar fi sistemul mixt: uninominal + liste, ca în Germania.
În acest caz va trebui sǎ se pǎstreze un prag de accedere în Parlament. În momentul de fațǎ acesta este de 5%. Poate va fi coborît, pentru cǎ UDMR începe deja sǎ aibǎ probleme la acest nivel și pe deasupra mai existǎ și dorința introducerii UNPR în Parlament (chiar și așa, UNPR va avea niște probleme, chiar și cu primarii transferați / cumpǎrați în ultimul timp). Cel mai probabil, dacǎ pragul va fi coborît, va fi la 3%.
Însǎ și la 3% PC are probleme de accedere în Parlament, ca, de altminteri, și celelalte partide mici care își doresc asta, cum ar fi PER de exemplu. Deși în sondaje aceste partide, PC, UNPR, PER, graviteazǎ în momentul de fațǎ mai mult sau mai puțin sub acest prag de 3%, el nu neapǎrat poate fi și concretizat la urne. Din cel puțin douǎ motive: pe de o parte, datoritǎ problemelor de resursǎ umanǎ (candidați, dar mai ales reprezentanți în secțiile de votare), pe de altǎ parte datoritǎ presiunii legale sau mai puțin legale (frauda) la care vor fi supuse aceste partide mici de cǎtre molohii într-ale organizǎrii electorale PSD, PNL, PDL.
Deci și așa PC are probleme. În ambele cazuri PC dacǎ ar merge de unul singur s-ar trezi în fața unei meteorologii electorale foarte puțin favorabile: ceațǎ, grindinǎ, furtunǎ, tornade, sfîrșitul lumii, maicǎ.
Pǎi și atunci de ce sǎ ieși? Nu mai bine tragi aer în piept, pui capul în pǎmînt și zici: da, dom’le, am greșit? Rǎmînem, nu mai vrem Iașiul, luați-l voi, cǎ și așa e al vostru și oricum Ciuhodaru e cu un picior în UNPR, lasǎ cǎ o sǎ-l dați voi la UNPR și o sǎ vǎ smulgeți pǎrul din cap, Nichito și Fenechiule. Nu-l mai vrem nici pe Piedone la Capitalǎ, sǎ zicem mersi dacǎ nu-l pierdem și pe ǎsta, îl susținem pe Oprescu. Auziți, da’ ne dați și nouǎ niște colegii?...
Citeste tot...
marți, 27 septembrie 2011
Sǎ nu uiți, Darie, sǎ nu uiți!
A rămâne însă doar la exprimarea revoltei faţă de asemenea şmecherii unsuroase ar fi o imensă greşeală. Viaţa ne arată că individul urcat pe două picioare din cele patru, ale maimuţei, îşi poate face de cap câtă vreme ştie că nu va fi sancţionat. E treaba unor astfel de personaje să fie abjecte.Problema, marea problemă trimite la întrebarea: De ce-şi permit să fie astfel în văzul întregii naţiunii? Şi răspunsul e menit să ne îngrijoreze: Ele ştiu că nu vor fi sancţionate de opinia publică, fie şi în întruchiparea pe care o constituie presa.
Şi nici opinia publică nu sancţionează astfel de transformări peste noapte, cum ar fi infinitele transformări ale lui Ion Iliescu - din stalinist în dejist, din dejist în ceauşist, din ceauşist în gorbaciovist, din gorbaciovist în capitalist şi, mai nou, din republican precum Miţa Baston în monarhist precum Ionel Brătianu, pentru că românii n-au memorie.
Loviţi pe veci de năravul reacţiei spontane, plecată din ovare, şi nu din creier, românii trăiesc exclusiv în prezent. Într-un prezent şi acela redus la clipa trecătoare. Se precipită cu toţii într-o vâlvătaie sentimentală faţă de un personaj sau faţă de un eveniment, ard până la scrum, după care uită cu desăvârşire ce au trăit. Brusc aprinşi de un alt foc de paie. De această amnezie colectivă au profitat şi profită toţi vânzătorii politici de alba-neagra din postdecembrism.
Umpluţi de scuipat în piaţa publică pentru ticăloşiile lor de la un moment dat, se şterg frumos cu batista de la piept, stau pitiţi un timp, după care revin pe scena politică a ţării plini de ei şi surâzători, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În aceste condiţii, cum să nu fure, să nu facă miş-maşuri toţi cei ajunşi la Putere?
Uitării de la mână până la gură i se adaugă, pentru a explica monarhismul subit al unor personaje, şi un alt nărav al românilor, destăinuit de proverbul „Doar boul e consecvent!". Încăpăţânarea într-un crez, într-un ideal sau măcar într-o idee nu e o trăsătură a românilor: Ca atare, ei n-au sancţionat şi nu vor sancţiona niciodată traseismul politic, schimbarea nădragilor ideologici peste noapte, năpârlirea în funcţie de conjuncturi.
Ion Cristoiu, Cum a devenit Ion Iliescu monarhist! (Adevǎrul, 27 septembrie 2011)
Citeste tot...
Un proiect vast, tulbure, îngrozitor
Jean-Claude Carrière:
Flaubert spune cǎ prostia constǎ în a dori sǎ tragi concluzii. Imbecilul vrea sǎ ajungǎ cu mintea lui la soluții peremptorii și definitive. Vrea sǎ rezolve o chestiune o datǎ pentru totdeauna.
Dar aceastǎ prostie, care adesea e acceptatǎ ca adevǎr de o anume societate, devine pentru noi, în timp, extrem de instructivǎ. Istoria frumuseții și a rațiunii la care se limiteazǎ educația noastrǎ, sau mai curînd la care alții ne-au limitat educația, nu e decît o parte infimǎ din activitatea umanǎ, am mai spus-o.
Poate ar trebui sǎ ne propunem – este proiectul dumneavoastrǎ, de altfel – o istorie generalǎ a erorii și ignoranței, pe lîngǎ cea a urîțeniei.
Jean-Claude Carrière, Umberto Eco, “Nu sperați cǎ veți scǎpa de cǎrți” (Humanitas, 2010, pag. 161)
Citeste tot...
luni, 26 septembrie 2011
Așa începe Apocalipsa în traducere liberǎ, fǎcutǎ de membrii de sindicat
În orașul X, capitalǎ de județ, erau atît de multe frizerii și întreprinderi de pompe funebre, încît ai fi putut crede cǎ locuitorii urbei se nasc numai pentru ca sǎ se bǎrbiereascǎ, sǎ se tundǎ, sǎ-și facǎ o “frecție” și – imediat dupǎ asta – sǎ decedeze. În realitate, însǎ, în orașul X, capitalǎ de județ, oamenii se nǎșteau, se bǎrbiereau și mureau destul de rar.
Viața orașului era cum nu se poate mai tihnitǎ. În serile fermecǎtoare de primǎvarǎ, noroaiele luceau în lumina lunii, ca antracitul, și toți tinerii din oraș erau amorezați lulea de secretara comitetului sindical al lucrǎtorilor din întreprinderile comunale, din care cauzǎ ea nu putea strînge niciodatǎ cotizațiile la timp.
Pe Ippolit Matveevici Vorobianinov, însǎ, problelele dragostei și ale morții nu-l frǎmîntau deloc, deși, prin natura serviciului sǎu, el se ocupa de aceste probleme zilnic, de la nouǎ dimineața și pînǎ la cinci dupǎ-amiazǎ, întrerupere de o jumǎtate de orǎ, pentru masa de prînz.
Dimineața, dupǎ ce își bea porția de lapte fierbinte, pe care i-l servea Klavdia Ivanovna într-un pahar de sticlǎ matǎ cu ape, ieșea din cǎsuța lor întunecoasǎ, pe strada Tovarǎșul Gubernski – o stradǎ largǎ, scǎldatǎ în lumina uluitoare a primǎverii.
Strada asta era cea mai plǎcutǎ din cîte s-au întîlnit vreodatǎ în orașele de provincie. Pe stînga, în dosul unor geamuri verzi învǎlurate, sclipeau sicriele argintii ale întreprinderii de pompe funebre Nimfa. Pe dreapta, în dosul unor ferestre mici, cu chitul cǎzut, se îngrǎmǎdeau, mohorîte, prǎfuite și fǎrǎ nici un aspect estetic, coșciugele de stejar ale meșterului Bezenciuk.
Venea apoi Salonul meșterului coafor Pierre și Constantin, care oferea onor clientelei sale Manichiurǎ artisticǎ și Ondulation la domiciliu. Urma un hotel cu o frizerie la parter, iar mai încolo, pe un maidan, se vedea un vițeluș rozaliu, care lingea delicat o firmǎ ruginitǎ, agǎțatǎ de o poartǎ stingherǎ și avînd urmǎtorul text:
POMPE FUNEBRE
Bine-ați venit!
(Ilf și Petrov, Douǎsprezece scaune, capitolul 1: Bezenciuk și Nimfele)
Citeste tot...
Și florile se împușcǎ, nu-i așa?
Trudǎ. Sînge, lacrimi și trudǎ. Sau Blood Sweat and Tears, cum spun capitaliștii cei decadenți atunci cînd cîntǎ jazz-rock în format big band. La asta se reduce dansul. La sînge, la chin, la trudǎ, la cazne. Asta ne-a învǎțat socialistul Sidney Pollack în filmul sǎu din 1969 Si caii se împuscǎ, nu-i asa?.
Voi, cititorii ǎștia mai spre vîrsta a doua, a treia, a patra, a cincea, cu siguranțǎ vǎ aduceți aminte de film, cǎ era voie sǎ fie dat și la cinema, și la TV – servea interesul retoric al acelor vremi. Voi ǎștilanții, atomicii de vîrsta zero și minus unu, voi cei care n-ați prins nici mǎcar grǎdinița pe vremea Împușcatului, oricum nu vǎ pasǎ: nu vǎ uitați voi la filme vechi, nu știți voi ce-i aia suferința sau Jane Fonda.
La 50 de ani dupǎ aceastǎ alǎturare oximoronicǎ: dans și chin, distracție și suferințǎ, iatǎ cǎ sîntem din nou în fața unui astfel de fenomen demn de editorialele lui Radu Cosașu. Florile, lalelele, crinii, orhideele, scumpele de orhidee, simbol al eleganței și decadenței imperialist-capitaliste, au ajuns sǎ fie împușcate la granițǎ, pe fîșia de pǎmînt arat, mai ceva ca pe vremea gulagului stalinist în care era cufundatǎ jumǎtate de Europǎ.
Avem toate ingredientele unei tragi-comedii, ca în filmele cu Ostap Bender maestru de combinații. Precum bravul kagebist sovietic care își disciplineazǎ foștii supuși moldoveni, aducîndu-și aminte brusc și dintr-o datǎ cǎ vinul moldovenesc nu mai corespunde cu standardele sanitare, imediat ce moldoveanul dǎ sǎ salte grumazul de sub cizma tandrǎ a rusului, la fel și bravul vameș român dintr-o datǎ gǎsește bacteria fix în vîrful pistilul florii amsterdameze, imediat ce nasoii de olandezi au hotǎrît cǎ nu vor sǎ ne dea drumul în Șenghen, cǎ poate vin peste ei nasoii de români fǎrǎ buletin.
Știți cum spune vorba aia mucalitǎ: cînd e sǎ ai ghinion, gǎsești un cui oriunde. Și-n fundul pistilului de orhidee, la o adicǎ. Așa și noi: cînd erau europenii generoși, noi trǎiam Epoca de Aur, depline împliniri mǎrețe. Nu vroiam noi decadența nasoilor de europeni, fie la ei acolo cu marijuana lor cu tot.
Acum, cǎ ne-am lepǎdat încet-încet de zdrențele comuniste și vrei sǎ devenim și noi o gubernie de nǎdejde a Republicii Social-Asistate Uniunea Europeanǎ, iaca ne-a cam trecut vremea, iaca s-a întǎrîtat naționalism-extremismul în popoare pînǎ acum cît se poate de tolerante cultural: Olanda, Finlanda, Franța, Germania, care de decenii încoace au tot primit toate națiile pǎmîntului.
Cînd le-a venit rîndul românilor sǎ beneficieze de binefacerile statului la coada Europei, gata! S-o gǎtat norocu. Acum, încet-încet Uniunea Europeanǎ dǎ semne de jenǎ, de rǎcealǎ, de gripǎ, de ulcer, de cancer, de cangrenǎ, de putrefacție, mǎ rog, la alegere, depinde cît de prǎpǎstios ești de fire în tendințele tale de futurolog amator. Cînd sǎ intrǎm și noi, hop! s-a terminat filmul, ruleazǎ genericul de final, koneț filma, se epuizeazǎ fereastra geostrategicǎ de oportunitate. De unde nu e, nici nu existǎ.
Pǎi n-au dreptate ǎia cînd cîntǎ beți, dar sobri și serioși, la miezul nopții prin crîșmele clujene: cînd s-o-mpǎrțît norocu’, fost-am eu dus la lucru? Na, cǎ s-o gǎtat. Așa ne trebuie, dacǎ stǎm toatǎ ziua la lucru. La muncǎ. La munci. La cazne. La torturǎ. Tulai, Doamne, unde-ai pus, mǎ, Gheo, mǎ, marijuana aia? Dǎ, mǎ, sǎ trag și eu o datǎ, cǎ dacǎ pufǎim dîn ea poate ne primesc olandejii la dînșii în sufragerie fǎrǎ sǎ ne cearǎ bolentinu, tu, mǎ Gheo, mǎ..
Articol scris pentru Curs de Guvernare
Citeste tot...
Tot un soi de rugby, dar cu mingi mult mai mici si multe, multe, multe
Batalionul Maor. Al doilea razboi mondial.
Citeste tot...
duminică, 25 septembrie 2011
Texas, Texas, burning bright
Umberto Eco: "Cînd în școlile texane, în secolul XX, s-a pus problema învǎțǎrii limbilor strǎine, un senator s-a opus ferm cu acest argument plin de bun-simț: “Dacǎ lui Isus i-a fost suficientǎ engleza, atunci nu avem nevoie nici noi de alte limbi”. "
Jean-Claude Carriere, Umberto Eco, “Nu sperați cǎ veți scǎpa de cǎrți” (Humanitas, 2010)
Citeste tot...
vineri, 23 septembrie 2011
T'as d'beaux yeux tu sais
Canaille. Sweet canaille...
:)
Jean Gabin T'as d'beaux yeux tu sais de ChrisGabin
Citeste tot...
The Dark Side of the Earth: Taboche
Sursa: Flickr, via FB. Multe alte fotografii la fel de faine pe Flickr.
Citeste tot...
joi, 22 septembrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
Randomos de aleatoriu
Cum aratǎ locul în care noi ǎștia, mamiferele mediocre, nu vom ajunge niciodatǎ? Așa aratǎ tavanul lumii. Courtesy of Matusalem, om care la viața lui a fost un mamifer mai puțin mediocru decît noi și a mers acolo unde noi n-am mers. Startrek, frate. Engage!
* * *
Ce putem face pentru a pune capǎt violenței de pe stadioane ? Simplu : a) ne facem musulmani și dupe aia b) stǎm acasǎ și bem la narghilea și la cafea și dǎm drumul la hoardele de haremuri care ne populeazǎ sofrageria sǎ invadeze stadioanele. În Turcia, la un meci Feberbahce cu Manisaspor, oficialii au interzis bǎrbaților sǎ intre. Doar femei și copii pînǎ în 12 ani. Rezultatul ? O frenezie femininǎ pe care n-am mai vǎzut-o de la ultima bǎtaie în ciocolatǎ la care m-am uitat cînd am încurcat caseta cu Bruce Lee. Cine nu se uitǎ, nu știe ce pierde.
* * *
Tot despre sport, tot despre violențǎ. În partea cealaltǎ a globului, la Campionatul Mondial de Rugby aflat în plinǎ desfǎșurare în Noua Zeelandǎ, altǎ suferințǎ, altǎ schimbare de lucruri așa cum le știm: suporterii scoțienii veniți din îndepǎrtata Hiperboree cețoasǎ și celticǎ sǎ vazǎ cum bate echipa lor la barbarii de români sînt împiedicați sǎ intre cu cimpoaiele pe stadion. Auzi tu, sǎ nu lași scoțienii sǎ cînte din cimpoi ! Ce urmeazǎ ? Sǎ le interzici fustele? Sau sǎ pui furtunuri cu jeturi puternice de aer sǎ sufle din trotuar la intrarea în stadion? Țț țț țț. Ce oameni. Ce bestii. Ce neozeelandezi... :)
* * *
Și ca sǎ încheiem într-o notǎ distractiv-catastrofico-sportivǎ, așa cum ne-a învǎțat deja presa vremii, iatǎ o secvențǎ demnǎ de seria Vin alegerile! Atenție! Cad alegǎtori. Courtesy tot of Matusalem.
Citeste tot...
luni, 19 septembrie 2011
duminică, 18 septembrie 2011
Vin alegerile! [din nou guest blogging!!]
Ce mai, tzara e in sarbatoare, blogosfera e in floare, simtzitzi a datoriei chemare?
Din nou blogosfera isi manifesta entuziasmul netzarmurit, inalta consideratie si deosebita stima pentru lucrarile de esceptzie ale acestui congres virtual, ale acestei inalte tribune de responsabilitate sociala, ideologica, morala, plenara si plenipotentziara. Hoarde de oameni ai muncii cu mouse-ul se grabesc sa-si exprime acordul in privinta eforturilor de propasire a mesajului de pace si progres pe care acest blog de deosebita expresie artistica, plastica si metaforica le intreprinde necontenit.
Astazi, hoardele muncii dau navala de la granita cu Occidentul cel decadent, cu ungurii cei care vor sa ne ia tzarishoara, din zona de crepuscul moral unde nici rigoare ideologica, nici aspra tinuta morala nu este. Adica din Ardeal, evident, de unde toate lucrurile cu accent taraganat ni se intimpla in ultimul timp.
Nu este prima data cind hoardele de oameni ai muncii trimit scrisorile lor de felicitare. Ce primim astazi reprezinta rodul unei munci sustinute, pline de entuziasm. Promitem ca vom face totul, tovarasi, pentru a duce mai departe munca inaintasilor nostri, de la Decebal si Traian, care stim cu totii ca a avut primul blog sapat in piatra, trecind prin ilustrii ctitori de tara Mircea, Mihai si Stefan.
Azi, seria este incununata de un alt nume de legenda, de Andrei. Andrei Crivat. Cel care recent a fost initiat in tainele fioroase ale serialului Boardwalk Empire.
Nucky, ia invata-ne matale, bre, cum trebuie organizate alegerile! Hai, ca tu te pricepi mai bine decit noi toti la un loc...
Citeste tot...
sâmbătă, 17 septembrie 2011
Vin alegerile! [guest blogging]
V-am spus eu? V-am spus eu? Tzara e in delir. Tzara e in sarbatoare. Tzara este pe tancuri si tractoare, in picioare pe ogoare.
Tzara, tzarrishoara asta, stimabililor, imi sustine mesajul divin, efortul de responsabilitate sociala si de educatie morala pe care vi-l fac prin intermediul seriei de macsima esceptzie si ecspresivitate Vin alegerile!
Astazi, un cititor si admirator al acestui blog, Richard (stai nu da! glumim si noi...) ne aduce aminte ca viata este trista chiar si atunci cind este neplacuta si ca televiziunea este admirabila chiar si atunci cind este abominabila.
Ati inteles ceva? Nici eu. Atunci continuati sa va pastrati aceasta privire aburita, vag nedumerita si habauca, pentru secundele care urmeaza. Mircea, te rog! Fa-i sa plinga... Fa-i sa-i doara ochii! Hai, Mircea, hai ca poti!
:rofl:
Citeste tot...
vineri, 16 septembrie 2011
Vin alegerile! [guest blogging]
Deja s-a facut o traditie :) sa primesc sugestii de poze pentru seria "Vin alegerile!".
Oameni ai muncii de pe toate continentele judetelor patriei noastre isi exprima adeziunea si entuziasmul netarmurit la adresa profunderilor prefaceri mentale si emotionale pe care aceasta serie retorico-vizuala le produc in mintile dumneavoastra facute si mai varza, si mai piure.
Tinind cont de aceste manifestari de solidaritate, in fata dumneavoastra, tovarasi, de la inaltimea acestei tribune virtuale, ma oblig cu legamint solemn sa continui munca de diseminare si de lamurire ideologica specifica acestor vremuri noi, pline de un realism avintat si de promisiunile unei lumi mai bune, mai drepte, mai varza.
Ati inteles ceva? Daca da, sinteti comunisti. Daca nu, sinteti naivi :)
Azi, foto courtesy of ZaffCat.
Musca, leule, musca! Si-o merita cu prisosinta. Mama lui de votant. Asa ii trebuie daca nu intelege marile prefaceri prin care trece aceasta stiinta, aceasta arta, aceasta sugere de singe... :)
Citeste tot...
The shape of the future
THE 12-year-olds filing into Courtney Cadwell’s classroom at Egan Junior High in Los Altos, a leafy suburb of Silicon Valley, each take a white MacBook from a trolley, log on to a website called KhanAcademy.org and begin doing maths exercises. They will not get a lecture from Ms Cadwell, because they have already viewed, at home, various lectures as video clips on KhanAcademy (given by Salman Khan, its founder). And Ms Cadwell, logged in as a “coach”, can see exactly who has watched which. This means that class time is now free for something else: one-on-one instruction by Ms Cadwell, or what used to be known as tutoring.
So Ms Cadwell, in her own web browser, pulls up a dashboard where KhanAcademy’s software presents, through the internet, the data the children are producing at that instant. She can view information for the entire class or any individual pupil. Just then she sees two fields, representing modules, turning from green to red, one for Andrea, the other for Asia. Ms Cadwell sees that Andrea is struggling with exponents, Asia with fractions. “Instead of having to guess where my students have gaps, I can see it, at that moment, and I walk over to that one student,” says Ms Cadwell, as she arrives at Asia’s chair.
While the other pupils continue to work at their own pace and at different problems, Ms Cadwell now spends a few minutes just with Andrea and Asia. Soon Andrea has an epiphany and starts firing correct answers, getting, in KhanAcademy’s jargon, a “badge”, then going “transonic”. A few minutes later, Asia also gets a “streak”. She lets out a shriek. Ms Cadwell, with a big smile, is off to another pupil. “The growth in these kids is just staggering,” she says. “This is the future. I don’t see how it couldn’t be.”
This reversal of the traditional teaching methods—with lecturing done outside class time and tutoring (or “homework”) during it—is what Mr Khan calls “the flip”. A synonym for flip, of course, is revolution, and this experiment in Los Altos just might lead to one. For although only a handful of classes in this public-school district tried the method in the last school year, many other schools, private and public, are now expressing interest, and the methodology is spreading.
The Economist, Electronic Education: Flipping The Classroom (17th of September, 2011)
Citeste tot...
joi, 15 septembrie 2011
Yoshitoshi: Musashino no tsuki (1885)
Despre Yoshitoshi, aici. Stampele sale din ciclul Tsuki hyakushi (O suta de vederi ale lunii) le gasiti aici.
Citeste tot...
Ce ți-e scris, în curte ți-e pus
În ultimii ani am avut ocazia sǎ bat Europa în lung și-n lat, de sus în jos, de la stînga la dreapta, din Republica Moldova în Țara Galilor și din Germania și Polonia în Grecia, Italia, Spania și Portugalia. Ungaria, Austria, Slovacia, Franța, Belgia, Olanda, Scoția, Bulgaria (evident!), chiar și Turcia, care nu e în Uniunea Europeanǎ, dar se chinuie sǎ intre, toate le-am bifat în ultimul timp.
Mai toate cǎlǎtoriile le-am fǎcut cu mașina. Chiar și acolo unde unde m-am dus cu avionul am avut parte de hǎlci consistente de mers cu mașina, sute de kilometri, și autostradǎ, dar și șosele secundare, de-alea de bîntuie prin sate și cǎtune și orașe neauzite de nimeni.
Îmi place sǎ merg cu mașina din douǎ motive. În primul rînd, datoritǎ autonomiei de care ai astfel parte. Libertate, dulce libertate, picioarele mele merg acolo unde mǎ duc roțile și roțile acolo unde mǎ duce creierul și harta. Dacǎ vreau sǎ merg hǎis, merg hǎis. Dacǎ vreau sǎ mǎ opresc și sǎ admir flora și fauna ori grafitti de pe pereți, oprim și executǎm admirație organizatǎ, foc de voie, uau, ce cool. Nu stau la cheremul organizatorilor, administratorilor, turistologilor și altor Masters of Ceremonies sǎ-mi spunǎ ce meritǎ și ce nu meritǎ vǎzut.
Dar și mai în primul și în primul rînd, chiar și mai important decît autonomia de care ai parte, merg cu mașina pentru cǎ astfel înțeleg cu adevǎrat locurile pe care le vizitez.
Cînd te dai cu avionul, ai parte de o experiențǎ asepticǎ, anostǎ, de un internaționalism fad, gresie și neoane și tavane false și sclipici modern și funcțional și ieftin, inevitabil ieftin, cǎ trǎim în epoca rațiunii și a maximizǎrii profitului.
Înainte, pînǎ acum doi-trei ani de zile, Bucureștiul fǎcea oareșce notǎ discordantǎ fațǎ de celelalte aeroporturi internaționale, iaca așa un soi de autogarǎ de Mizil, cam cum a rǎmas între timp aeroportul Bǎneasa. Însǎ de cînd au renovat și Otopenii, cam tot aia e. Te urci în București, te dai jos la Fiumincino sau la Heathrow sau unde naiba merg avioanele astea care pleacǎ din gubernia România spre civilizație, tot cam aceeași senzație de mucava consumeristǎ este.
Și pe urmǎ hop!, faci transferul și te duce în locul de destinație, și mii și mii de kilometri au fost sǎriți ca-n vis, și parcǎ îți e din ce în ce mai greu sǎ faci diferența dintre ce vezi la televizor și ce trǎiești în realitate. Un soi de pîclǎ, de sticlǎ ce desparte realitatea de realitate, îți dǎ senzația de continuǎ vizionare a unui canal TV de documentare de cǎlǎtorie. Yuk...
În schimb, cînd mergi cu mașina, trecerea se face gradat, ai timp sǎ CONTINUAREA PE CURS DE GUVERNARE
Citeste tot...
miercuri, 14 septembrie 2011
Despre lucrurile care doare: Kotegaeshi
In varianta franceza, de la Tissier citire zvircolire izbire.
Si in varianta suedeza. Tot un soi de japoneji si suedezii astia, nu?
Citeste tot...
Știți care e culmea uitǎrii?
Sǎ uiți sǎ-ți iei pastilele de lecitinǎ. Mi s-a întîmplat mie de vreo douǎ zile încoace. Știți bancul? “Ahaaa! Vasileee...” Trebuie sǎ vi-l spun într-una din zilele astea, dacǎ îmi aduc aminte.
:(
Citeste tot...
marți, 13 septembrie 2011
Stance: Vasili Blokhin
Despre acest sfint, despre acest om pios si remarcabil, aici.
Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti... :(
Citeste tot...
Fight, gentlemen, fight! To death!
Cum ar arata un talk-show intre Iisus si Nietzsche pe tema vietii, mortii, a lui Dumnezeu, a dorintei, suferintei, corpului, a sacrificiului si iubirii? Agape sau Eros? Dyonyssos sau Apollo? Extaz sau transcedere?
Pai cum sa arate? Iac-asa. Mama lor de franceji, creativi mai sint atunci cind nu fac mishteaux de romanii cei murdari si delicventi si prosti si rapanosi :)
Courtesy of Tlon Society, aceasta cloaca de decadenta intelectuala, aceasta vizuina de dezmatz sinaptic. Cind vor reveni socialistii la putere, ei vor fi primii executati cu mitraliera pe stadion, chiar si inaintea sociologilor. It's gonna be fun, watching them die before us.
:)
JESUS & NIETZSCHE : INTERVIEW from CRÉEL on Vimeo.
PS: Daca va duceti la Tlon Society, veti vedea bonus si extra dezbaterea luptifera dintre Buddha si Napoleon. Tres chic. Popcorn time! Citeste tot...
luni, 12 septembrie 2011
Iron Man, Paper Man
- Dati-mi si mie Iron Man volumul 5, va rog!
- Poftiti!
- Cit face?
- 12 lei.
Ii intind banii, imi da DVD-ul, pus peste ziar. Scutur din cap:
- Asta puteti sa-l luati inapoi.
- Pai ce sa fac cu el?
- Pai sa-l dati la retur.
- Nu, ca are pretul pe el, 12 lei. Celelalte au 2 lei. Daca era mai de dimineata, il mai dam. Dar asa...
- Lasati, puneti-l acolo, ca-l dati la maculatura.
Mai stau un pic, aranjez DVD-ul in plasa cu struguri. On second thought:
- Auziti, mai bine dati-mi-l mie, sa-l pun eu la maculatura, sa fiu sigur ca ajunge acolo.
Il iau, il pun in sacosa. Cind trec pe linga tomberoanele de reciclare din fata blocului, il zvirl la cel de "Hirtie". N-am citit o litera din el, desi avea interviul cu jucatorul ala paralizat, am uitat cum il cheama.
Who the heck cares?
:blink:
Citeste tot...
sâmbătă, 10 septembrie 2011
Bravo. Rușine. Bravo. Pǎcat. Bravo.
Știți cum zice poetul de Mizil, ǎla care scrie în revistele literare județene? “Am visat 73 de minute”.
Damn it, man. Am trecut azi, în decurs de mai puțin de douǎ ore, prin toatǎ gama emoționalǎ pe care un om din Balcani o are în dotare: somn (bǎga-mi-aș! 4 dimineața?? cine pana mea se scoalǎ la ora asta sǎ vadǎ meciuri de rugby???), hǎbǎucealǎ (cafeaua? ude e cafeaua? la naiba, îmi fac ceai negru), plictis, resemnare (iar o sǎ ne batǎ ǎștia de o sǎ ne sune apa în cap), plictis, jenǎ (ups, așa de repede ne-au dat eseu?), blazare, detașare, interes (ups. wtf? ce grǎmadǎ bunǎ avem. pǎcat cǎ trei sferturile stricǎ tot), uimire (whaaat? pe ǎștia chiar îi putem bate!), speranțǎ (damn it! mǎ ia cu palpitații. vacǎ, ai bǎut prea mult ceai negru. putem sǎ-i batem pe mamelucii ǎștia de scoțieni. unde-i Laphroaigul?), entuziasm (yes. Yes! YESS!!!), lacrimi (pe bune, mi-au dat lacrimile cînd i-am dat cu cracii în sus pe grǎmadǎ, de i-am dus peste linie), speranțǎ (hai, hai, hai, încǎ zece minute), disperare (damn it! NU!), speranțǎ (mai sînt trei minute. Hai sǎ le dǎm un eseu, sǎ egalǎm. Hai mǎcar trei puncte, sǎ luǎm mǎcar punctul defensiv), disperare (nu, damn it!), detașare (asta este. Ca țiganul la mal. Ǎsta-i rugby-ul. Zi mersi cǎ nu ne-au dat cu terenul în cap), amuzament (waw! Ce englezǎ are Tincu), mîndrie (bǎieții au jucat nesperat de bine, mai ales pe grǎmadǎ. Tincu a luat titlul de Man of the Match – not an easy feast), speranțǎ (nu este totul pierdut. O sǎ mîncǎm bǎtaie de la Anglia, o sǎ mîncǎm bǎtaie de la Argentina, și totuși. Poate cu Georgia, dacǎ jucǎm așa... ), sete (unde am pus sticla aia de Laphroaig? Mai sînt trei meciuri)
Lǎsînd gluma la o parte, am avut parte de 73 de minute de speranțǎ. Bǎteam Scoția la Campionatul Mondial, scriam istorie, vorba comentatorului care l-a intervievat pe Gontineac dupǎ meci. Am vǎzut o echipǎ a României accentuatǎ atît în bine, cît și în rǎu. În bine, nesperat de bine, acolo unde stǎm noi de regulǎ bine, pe grǎmadǎ, locul unde ne-am cîștigat respectul tribunei și frica scoțienilor. În rǎu, nesperat de rǎu, acolo unde stǎm noi de regulǎ rǎu, pe trei sferturi, cu secvențe de broken play absolut dezastruoase, cu aripi varzǎ, cu demi și uverturǎ varzǎ, cel puțin pe prima reprizǎ, cu nepricepere la dat la bețe. Da, a bǎtut vîntul. So what? Nu, nu conteazǎ, trebuie sǎ știi sǎ dai și pe vînt. Scoțienii de ce știu? Patterson a dat la bețe ca metronomul. Chiar dacǎ la ǎia bate vîntul și cînd se spalǎ pe dinți, nu conteazǎ. Învinșii nu au scuze, doar cadavre.
Și mai ales, am vǎzut poftǎ de joc, poftǎ de victorie (da, scoțienii și-au dorit victoria mai mult decît noi în ultimele 10 minute). A fost o înfrîngere, totuși, onorabilǎ. Deși de regulǎ nu mǎ entuziasmez la înfrîngeri, totuși azi voi face o excepție și pe lîngǎ “rușine” voi zice de asemenea și “bravo”. Azi, spre deosebire de alte dǎți, echipa României nu m-a fǎcut sǎ-mi fie rușine cǎ sînt român, deși a pierdut. Felicitǎri lui Tincu, omul meciului și motorul echipei noastre, rușine lui Dumbravǎ (a fost varzǎ), felicitǎri lui Carpo și Ursache și în general întregii grǎmezi, rușine cǎ au avut totuși 22 de placaje ratate. Per ansamblu, rǎmîne cum am stabilit: ca țiganul la mal. Psihologia asta, dom’le. Dar totuși, am murit frumos.
Închei zîmbind detașat și oarecum amuzat, amintindu-mi-l pe Tincu cu a sa englezǎ de baltǎ, clar depǎșit de solemnitatea evenimentului. Echipa sa tocmai pierduse, dar pierduse totuși frumos, primise titlul de The Man of the Match, era rǎtǎcit prin smîrcurile perfide ale limbii engleze, și totuși, dincolo de platitudinile împiedicate, a spus un lucru cît se poate de adevǎrat, în a cǎrui notǎ vǎ invit sǎ judecați acest meci: “I’ve seen today Romania playing well, and I’m happy.”
Hai România! Sǎ jucați bine, sǎ muriți frumos... :)
Citeste tot...
vineri, 9 septembrie 2011
Începe!
Astǎzi, la 11:30, ora României, Campionatul Mondial de Rugby 2011 începe.
Programul competiției îl gǎsiți aici. Atenție! Ore locale NZ de începere a meciurilor. Pentru ora României, scǎdeți nouǎ și puneți-vǎ mîinile în cap – sînt prea devreme dimineața).
Primul meci, dupǎ festivitatea de deschidere (ora 10:30, adicǎ peste o orǎ!), va fi Noua Zeelandǎ – Tonga.
Primul meci al României va fi mîine dimineațǎ, la o orǎ imposibilǎ pt noi, la 4 dimineața. Meciul e transmis de Digi Sport 1.
În general, meciurile României sînt sîmbǎta dimineața (10 sept cu Scoția, 17 sept cu Argentina, 24 sept cu Anglia), doar meciul cu Georgia fiind în timpul sǎptǎmînii (joi 28 sept).
Din pǎcate, din ce vǎd pe programul TV, Digi Sport va transmite doar meciurile României. Mîine, de exemplu, e zi plinǎ la RWC 2011, cu 4 meciuri, unul dupǎ altul, culminînd cu derby-ul Anglia – Argentina din grupa noastrǎ. Însǎ Digi nu transmite decît meciul României.
În consecințǎ, pentru cei dintre voi strǎlucitorilor care aveți bandǎ de Internet suficientǎ, și groasǎ, și lungǎ, și adîncǎ, vǎ recomand cu cǎldurǎ site-ul www.fromsport.com (nu vǎ speriați, vǎ face transferul automat în www.sportlemon.tv), unde cu siguranțǎ veți gǎsi toate meciurile campionatului mondial, fǎrǎ sǎ fie nevoie sǎ aveți instalate softuri speciale de vizionare.
Deci, așadar și prin urmare, Crouch Pause Touch Enjoy! Urmeazǎ douǎ luni de rugby pe pîine, pe Internet, pe viațǎ și pe moarte. Hai România! Hai Noua Zeelandǎ!
Iatǎ distribuția meciurilor pe zile, ca sǎ știți ce ne așteaptǎ. Grafic, cǎ asta știe Turambar sǎ facǎ. Observați accentul pus pe zilele de weekend: acolo este bǎtaia peștelui atomic. V-ați cumpǎrat berea? Dar whisky-ul?
PS: Din pǎcate, crîșma cu specific de uitat la rugby și bǎut din bere La Scînteia, deschisǎ cu mare tam-tam cu mai puțin de un an în urmǎ, a decedat, și-a dat duhul, și-a gǎsit obștescul sfîrșit, a repausat, s-a dus sǎ își întîlneascǎ Creatorul, this is a late pub.
Nu putem, repet, NU PUTEM sǎ vedem meciurile acolo, pentru cǎ acolo acum doar șobolanii adastǎ. Cine vrea meciuri de rugby în context public în București, vǎ invit la Irish Pub de pe Nicolae Titulescu, unde bǎutura e scumpǎ, clienții sînt snobi și expați iar înghesuiala e cumplitǎ. Damn it... :(
PPS: Pentru toți cîrcotașii care vor sǎri sǎ-mi scoatǎ ochii cǎ e vorba despre Cupa Mondialǎ, nu despre Campionatul Mondial de Rugby, cǎ așa zice în Englezǎ, Rugby World Cup, sǎ vǎ ecsplic: atîta timp cît la început are o structurǎ de calificare pe grupe, cu stil round-robin în care toate echipele joacǎ cu toate celelalte echipe din grupǎ, și atîta timp cît la cealaltǎ mare competiție mondialǎ cu balonul, Campionatul Mondial de Fotbal, în românǎ se spune “campionat”, nu “cupǎ”, vǎ rog sǎ mǎ scutiți de pedanteriile voastre ațoase și sǎ folosiți termenul român. “Cup” este vorba despre cupa aia care o iau la sfîrșit, chestia pe care o ridicǎ deasupra capului și beau din ea șampanie amestecatǎ cu whisky. Tehnic vorbind, sistemul este unul mixt, campionat (round-robin), pe urmǎ, din sferturi, cupǎ (eliminatoriu).
Deci la noi în limba românǎ, copii, se spune “Campionatul Mondial de Rugby”, da? Diacritica, dǎ-le o linie la palmǎ, cǎ dînșii nu știe sǎ vorbește limba românește... :)
Citeste tot...
miercuri, 7 septembrie 2011
Stance: Beowulf
O expresie grafica puternica a vechii povesti cu danezi, monstri si eroi.
Autor: Lynd Ward. Perioada: anii 30. Ce vremuri. Ce patimi. Ce arta. Ce nazisti.
Mai multe ilustratii, aici.
Courtesy of Dragos Bora.
Citeste tot...
Muddy flow, twin-coloured and round
Confluenta riurilor Ohio si Mississippi, la Cairo, IL.
Remarcati culoarea diferita a curgerilor de apa: Mississippi in stinga, Ohio in dreapta.
Da, Ohio e ala mai mare, chiar daca isi pierde numele dupa aceasta confluenta :)
Citeste tot...
Singurul lucru care trebuie sa conteze
Vad ca iar s-a incins tarita in neamul nostru cel catastrofic si circotas.
Dupa cum stiti, orice felie de realitate e complecsa si necesita ecsplicatii, dupa cum spunea profesorul de filosofie aplicata Leana a lu Vacanta Mare, pe vremea cind se uita 123% din poporul roman la ea.
Fiind complecsa si necesitind ecsplicatii ("interpretare", cum ar spune Geertz si tot neamu lui de barbosi relativisti si pletosi si tristi), bineinteles ca necesita decupaj. Montaj, ca la scoala de cinema. Incadrare, ar zice operatorul, rostuire, ar zice Vintila.
Dupa cum probabil stiti, incadratorii de servici ai natiei, tot poporul care se pricepe la folbal, politica, sondaje si femei, si-au intrat degraba in rolul de analijdi si au inceput sa taie firul in patru, circotitori si degraba varsatori de singe vinovat, nevinovat, rosu, verde, albastru, orice dar singe sa fie sa vada mamitzu ce crinceni si aspri si necrutzatori sintem noi cu toate loazele, cu esceptzia cazului daca e vorba de noi, atunci e de intzeles.
In acest moment al dezmatzului la masa de montaj a realitatii vin si eu si va spun, desi eram tentat sa ma doara la basca si sa tratez de maniera a la legere subiectul: nu conteaza nici faza cu Traian, nici faza cu gazonul, nici faza cu zero-zero. Sau, ca sa fiu inclusiv si sa va bag si pe voi in seama, stimati robespierreni balcanici cu juma de norma si restu inconsecventa, hai sa spunem ca ar conta si astea, dar nu doar ele. Si pentru a echilibra spiritul realitatii si complecsitatea faptelor, va spun ca de fapt cel mai mult conteaza asta: cum au cintat 50 de mii de romani imnul national.
Restul e laba de-aia de-a voastra patetica si circotasa si otravita si rea.
Courtesy of Sportlocal.ro
PS: aseara, la ora meciului, eram la 100 de metri de stadion, facind kotegaeshi si shihonage si iriminage. pe ferestrele deschise se auzea publicul, vuind. Pe urma am terminat antrenamentul si am baut o bere la crisma de la intrarea la piscina olimpica si pe urma am plecat incet spre masina, lasata la mama naibii, doua judete mai incolo. In spatele nostru stadionul ardea de atita lumina. La un moment dat, cind eram cam la 300 de metri, un oftat imens de jale s-a revarsat peste noi. Probabil ca se ratase singura faza cit de cit semnificativa a meciului. Ce ti-e si cu folbalu asta. Vezi, de-aia e bine sa faci aikido. Nu se uita nimeni la tine :)
Citeste tot...
Almost cut my hair off
Pentru toti cei care, la un moment sau altul al vietii lor, a trebuit sa-si taie parul.
Flow, baby, flow...
Articol generat (triggered off by) de intrezarirea (glimpse) in vitrina a copertii de disc "Deja Vu". Avem, avem... Vinil, evident :)
Albumul il gasiti aici.
Citeste tot...
marți, 6 septembrie 2011
Vin alegerile! [din nou guest blogging!!]
Iata ca incepe ca capete momentum. Vin alegerile! este din ce in ce mai solicitata de publicul salbatic, in delir. Din ce in ce mai multe oferte de fotografii pentru aceasta serie vin de la cititorii entuziasti ai acestui blog de esceptzie.
Stiam eu ca trebuie sa-mi deschid si televiziune... :)
Courtesy of Toma Nicolau :)
PS: Iata si motivatia pentru care aceasta fotografie isi are locul aici, in aceasta serie de rautacisme vizuale:
the hunger of the beast. the naivite of the voter. the glass that divides them - so thin. so menacing. that would be the tv set :) :wink:
Citeste tot...
Vin alegerile! [guest blogging]
Iata ca seria "Vin alegerile!" are fani din ce in ce mai stralucitori si remarcabili - ceea ce nu ma face decit sa ma simt magulit si onorat.
Andrei Crivat, aceasta piine calda de om, acest... acest... acest ardelean, caci altminteri nu stiu cum sa-i spun, tocmai ma intreaba daca Nucky nu merge la un numar de "Vin alegerile!".
Pai la ce grimasa are Nucky cind isi bea cafeaua de dimineata botezata cu rom, cum sa nu se potriveasca? Cine, Nucky, acest escroc de escroc, acest sforar de politician, acest interlop sharmant si necrutator, aceasta fiara cu suflet de om incrucisat cu sarpe, cum sa nu se potriveasca? Nucky putem spune ca reprezinta epitomul politicii. Andrei, ca de obicei, gaseste le mot just pour la juste situation :)
Nucky, ia arata-ne, bre, cum vin alegerile la tine in Atlantic City...
luni, 5 septembrie 2011
Asta nu mai este cintec, asta e...
Mi s-a facut o pofta nebuna de o asemenea atitudine pozitiva, constructiva, specifica poporului nostru dornic de soare, viata, fericire si bunatate. Si cum la televizor avem parte doar despre informatii catastrofice, m-am gindit sa schimb un pic registrul informational si sa ne bucuram de mesajul entuziast pe care ni-l transmite acest propagandist de nadejde al patriei noastre, Republica Luminoasa Romania. Sa facem totu, tovarasi! Linga fintina, evident...
:rofl:
Citeste tot...
Vin alegerile!
Secventa dintr-un film nazist pentru un scenariu electoral progresist.
Sursa: KG --> Hans Steinhoff - Die Geierwally aka Wally of the Vultures [1940]
Citeste tot...
Cu și fǎrǎ
Expresia graficǎ a corelației dintre douǎ variabile de ponderare (douǎ ipoteze: fǎrǎ migrație, respectiv cu migrație).
Ale dracu’ grafice, ce faine sînt... :)
Citeste tot...
Cum intri în Livadi, pe dreapta, doi rasta te așteaptǎ
Ne întorceam de la o plajǎ suberbǎ, atît de cea mai foarte superbǎ încît nici nu v-o spun, sǎ nu se întîmple cu ea cum s-a întîmplat și cu Vama Veche. Un golf îngust, sǎlbatic, unde nu era nici curent electric, nici budǎ, ci doar rǎmǎșițele unei vechi mînǎstiri, o rulotǎ care servea bǎuturi și Jimi Hendrix la boxe și o haitǎ de turiști cvasi-pseudo-hippy care fǎceau snorkeling cu aricii de mare. În lumina amurgului ce trecea printre pini, doi cufundaci alergau peștii dinspre larg spre nisip, necruțǎtori, iuți, eleganți, cenușii. Noi stǎteam cocoțați pe niște stînci și-i priveam: nature red in beak and claw. Ce mai, fabulos.
Se lasǎ seara, ne strîngem bulendrele, ne urcǎm în mașinǎ, trecem pe lîngǎ Alyki, unde dat fiind cǎ era duminicǎ era cumplit de aglomerat, mai ceva ca la mall în ajun de Crǎciun, lumea înghesuitǎ pe 5 rînduri, o foșgǎialǎ absolut proletarǎ și dizgrațioasǎ și melteanǎ. Bine cǎ n-am rǎmas acolo, cǎci altminteri nu descopeream golful cu hipioți și cufundaci.
Trecem mai departe, ne grǎbim spre Limeria, unde magazinul de bijuuri închidea la nouǎ. Și totuși, uite ce fain este. Mergi mai încet (conducea Florentina). Uite golful ǎla! Uau! Între doi pereți de stîncǎ, abrupt, ca între prǎpǎstii. Superb. Ne oprim?
Ne-am oprit. Tragem dreapta, o luǎm pe drumul de țarǎ cînd betonat, cînd lǎsat așa cum l-a fǎtat mama naturǎ, adicǎ buldozerele și cǎruțele. Încet-încet, sǎ n-o rupem (nu, nu am fost cu Subaru, e încǎ în reparații dupǎ chestia cu TIR-ul). Ne ia aproape cinci minute sǎ ajungem la plajǎ - Livadi se cheamǎ locul. Acolo, gol, pustiu, nada de nada. Închiseserǎ, totul era strîns, aranjat. Evident, era trecut de opt.
Doar pe plajǎ o mașinǎ de adolescenți, doi și douǎ, care se uitau la amurg și beau bere. Tineri, pînǎ în 25 de ani, poate chiar pînǎ în 20 de ani, mǎrunței. Fetele urîțele și anonime, bǎieții uscați, scarandivi și cît se poate de rasta. N-ați vǎzut așa pǎr rasta decît în filmele rasta cu Bob Marley și Bruce Lee filmate sub influența ierbii în exces. Niște pǎruri de peri de peruci de lațe care le atîrnau pufos și gros pînǎ spre șale. Erau scoși direct din manualul de îmbrǎcat și perucat rasta. Pǎr, pantaloni, tricouri, atitudine, relaxarea aia kinda groovy and kinda high. Rasta de rasta, frate. Un soi de depeșari, pentru cei care știu despre ce vorbesc...
Mǎ dau jos din mașinǎ, mǎ uit împrejur, sǎ vǎd cum e plaja, sǎ simt pereții, sǎ fac poza la minut a locului, pentru momentele gri și nașpa ale vremii cînd vom avea nevoie de amintiri frumoase. Flo și fetele rǎmîn în mașinǎ, obosite. Prea ne oprisem toatǎ ziua tam-nesam, din cinci în cinci minute. Ajunge. Un pic de pauzǎ, sǎ ne gîndim la bijuuri.
La întoarcere, bǎieții mǎ salutǎ ezitant din mînǎ. Îi salut și eu, ca de la om la om, de la turist la turist, în aceastǎ mare colcǎialǎ prieteneascǎ universalǎ care este Grecia vara. Cine știe de unde or fi? Probabil greci, dupǎ mașinǎ.
Mǎ îndrept spre mașinǎ, dînd sǎ plec. Eram la douǎzeci de metri de ei, ne salutasem, ne zîmbisem, ritualul fusese îndeplinit, n-aveam chef de vorbǎ, iar englezǎ, iar navigare prin aproximativ. Sîntem obosiți, hai la magazinul cu bijuuri.
- Sînteți din Prahova?
Cerul îmi cade rapid, eficient, profesionist în cap. What the heck?
- Nu, din București. Doar mașina e din Prahova. Salut! Ce faceți?
- Pe-aici, la plajǎ. Bem o bere...
- Cool. De unde sînteți? Tot din București?
- Nu, din Iași.
Dacǎ stau sǎ ciulesc bine urechea, parcǎ-parcǎ se aude, deși nu este atît de pronunțat accentul.
Mai mǎ uit încǎ o datǎ la ei, încercînd sǎ-mi pǎstrez o fațǎ prietenoasǎ, fǎrǎ umbrǎ de amuzament, nedumerire, rînjet ori grimasǎ de uimire. Continui discuția, banalitǎțile de rigoare, ce faceți, de cît timp sînteți pe-aici, fetele, și ele tot românce (nope, grecoaice, de unde și mașina). În mine însǎ, sper eu suficient de bine ascuns de ipocrizia pozitivǎ pe care cu toții știm sǎ o îmbrǎcǎm în momentele sociale, Turambar se cacǎ pe el de rîs. Ce rasta de Iași! Ce oximoron cultural! Cîtǎ ironie involuntarǎ! Ce subiect de blog!
Îmi iau la revedere de la ei, bǎieți drǎguți, zîmbitori, politicoși și care aveau și ei chef sǎ schimbe douǎ vorbe în românǎ. Lațele de pǎr erau fenomenale, dintr-un alt film, din cu totul și cu totul alt ecosistem cultural. Intru în mașinǎ.
- Sînt din Iași. Hai la bijuterii, cǎ simt cǎ dacǎ mai stau pe aici cinci secunde, mǎ cac pe mine de rîs...
:rofl:
Citeste tot...
duminică, 4 septembrie 2011
Forme de consțiințǎ și forme de guvernare
"Persoanele care acționeazǎ de la diversele ordine ale consțiinței înțeleg natura și sensul denocerației în moduri cu totul diferite.
Conștiința imperialǎ vede participarea democraticǎ sub forma unei curse pentru putere, urmǎrind servirea intereselor personale, și chiar și ca pe o șansǎ de impunere a propriilor valori și preferințe asupra celorlalți.
Conștiința socializatǎ are șanse sǎ abordeze participarea democraticǎ oarecum cam ca pe un vot într-un concurs de popularitate sau ca pe susținerea echipei gazdǎ la o competiție sportivǎ. Nici una și nici cealaltǎ nu oferǎ o bazǎ solidǎ pentru autoguvernarea maturǎ.
Prin constrast, conștiința culturalǎ și sau cea spiritualǎ abordeazǎ practica democrației ca pe un proces de rezolvare colectivǎ a problemelor, urmǎrind ridicarea nivelului de bunǎstare și a potențialului tuturor."
David C. Korten, De la Imperiu la Comunitatea Terestrǎ; Editura Antet, București, 2007
* * *
Despre autor, aici. Despre carte (The Great Turning: From Empire to Earth Community; 2006), aici si aici. Si un filmulet, un discurs al lui pe aceasta tema.
Probabil lucrurile nu stau chiar atit de prapastios si nu se vor desfasura la o viteza atit de rapida, societatea are un obicei prost de a urni caruta mai greu decit ne dorim noi atunci cind vine vorba despre schimbarea naravurilor - se numeste inertie si se trateaza cu o singura doctorie: timp. Insa este un mesaj demn de luat in considerare.
Citeste tot...
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Întindeți prelata pe el, sǎ nu-l plouǎ
Pentru cei care inca mai cred ca se pot face filme faine, filme tulburatoare, filme de vazut si peste 50 de ani, si peste un secol, chiar si in anii astia serbezi si recenti si prea gaunos-glamorosi si comerciali.
Jane Campion - The Piano (1993) Cine nu se uita, e un sec si un uscat intre coaste.
Cuuum? Au trecut aproape 20 de ani de cind a fost facut? Damn it, ce trece timpul. Pustoaica acum joaca in True Blood.
Damn it... :(
Citeste tot...
Întindeți prelata pe el, sǎ nu-l plouǎ
Pentru cei care inca mai cred ca se pot face filme faine, filme tulburatoare, filme de vazut si peste 50 de ani, si peste un secol, chiar si in anii astia serbezi si recenti si prea gaunos-glamorosi si comerciali.
Jane Campion - The Piano (1993) Cine nu se uita, e un sec si un uscat intre coaste.
Cuuum? Au trecut aproape 20 de ani de cind a fost facut? Damn it, ce trece timpul. Pustoaica acum joaca in True Blood.
Damn it... :(
Citeste tot...
Stance: Ma'a Nonu
Sursa: Rugby Heaven New Zealand. Despre lupta strinsa dintre Ma'a Nonu si Sonny Bill Williams pentru pozitia de titular al tricoului cu numarul 12 (centru 1) in echipa All Blacks.
A, btw: Care credeti ca va fi finala? Eu cred ca va fi Noua Zeelanda vs Australia si ca va cistiga Noua Zeelanda. Voi, ce pronosticuri dati?
PS: cititi si interviul cu Lomu in care vorbeste tot despre Ma'a Nonu si ce pereche buna de centri face cu Conrad Smith.
Citeste tot...
vineri, 2 septembrie 2011
Sa mergem sa cautam ceea ce nu vom gasi niciodata
Ca raspuns intirziat (nu, niciodata nu e prea tirziu) la leapsa domnului doctor Ghinda. Acorn. A. Corn. Sebastian A. Corn.
:) :wink: :friends:
PS: Cine stie de unde este citatul din titlu? Hai, stralucitorilor, aveti cu ce?
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
