Pacientul roman
- mic eseu despre splendoare si sublim -
de George George
Buna ziua. Numele meu este ... complet irelevant in situatia de fata. Este suficient sa va precizez ca sunt un medic tanar, lucrator cu stetoscopul intr-o clinica privata din Bucuresti. Fara pedigree, pile, grad universitar si post confortabil intr-un spital de stat. Un fel de supravietuitor macinat de dileme: Anglia sau Germania? Dar divaghez.
Profit de scaderea momentana a standardelor blogului stimabilului si inaintez spre aprobare acest mic text. Concluziile lui au la baza experienta personala, frustrarea dobandita in, sa zicem, ultimii 12 ani si, posibil, invidia innascuta. Deci recunosc tot. Si sunt si de la tara.
Mica mea clasificare incepe cu categoria, posibil, cea mai slab reprezentata:
Pacientul normal
Suficient de educat cat sa salute la venire si plecare si, functie de prestatie si vesti, sa-ti multumeasca. Nu-ti vorbeste cu "tu" chiar daca este cu 30 de ani mai in varsta si "ai fi putut sa-i fi copil". Stie ca nu a venit in cabinet in calitatea ta de potential copil pentru toti cei cu 20 de ani mai in varsta, ci pentru ca esti medic. Este informat, cauta despre boala lui pe internet si, eventual, citeste prospectele medicametelor recomandate. Cu toate astea, nu are impresia ca stie mai multe decat tine, nu te anunta "victorios" ca tratamentul pe care i l-ai prescris a provocat explozia fiactului la un pacient - din 20 de milione de utilizatori. Priveste cu ochi critic toata explozia asta recenta cu "naturalul" si "naturistele". Nu da din coada ca Azorel cand aude de "medicina holistica". Si cel mai important: TE CREDE. Stie ca nu are cum sa te verifice profesional oricat ar scotoci netul, ramane doar sa astepte rezultatele. Daca are indoieli este suficient de rezonabil incat sa ceara a doua opinie altui medic, nu vecinului Costica.
Informatul
Vine la tine, aparent, din spirit de caritate. Vrea sa-ti explice cum stau "de fapt" lucrurile. Stie prospecte pe de rost si citeste tot felul de site-uri pseudomedicale dubioase. Este la curent cu dedesubturile conspiratiilor puse la cale de companiile farmaceutice. Are intotdeauna la indemana exemplul unui unchi/bunic de la tara care n-a vazut vreodata un doctor, a mancat numai carne prajita, a fumat Carpati toata viata si a trait pana la 80 de ani. Si nu se poate abtine sa nu-l compare cu "alde astia", pensionarii palizi si astenici de Bucuresti, care umbla cu medicamentele in buzunar. Concluzia evidenta: medicamentele i-au imbolnavit. Nu vrea sa tina regim, nu pre are chef sa ia medicamente, o face pe viteazul cand ii explici riscurile. Face infarct miocardic sau accident vascular cerebral pana in 60 de ani si crede ca asa a vrut Dumnezeu.
Subtip: corporatista hip, cu ochelari de intelectuala. Vorbeste corect, fara dezacorduri, incearca sa puna lucrurile cap la cap, se informeaza din mai multe surse. Este sigura ca daca i se explica bine poate intelege totul in detaliu. Alearga din doctor in doctor, de obicei pentru ca ce i se spune nu coincide cu propria ei parere despre chestiune.
Seniorul
Cel mai spectaculos exemplar este urmatorul: o doamna in varsta, bine imbracata, distinsa, cocheta. Dupa 2 minute iti dai seama ca nu intelege nimic din ce-i spui, ca nu poate raspunde la obiect la nicio intrebare si ca nu-ai aminteste clar cand si daca a luat tratamentul. Daca are vreo ruda de treaba ai o speranta, altfel stii ca si daca explici de 5 ori si-i scrii explicit pe fisa ce-i de facut tot le incurca.
Nemultumitul
E convins ca toti doctorii sunt niste nenorociti in care nu poti avea incredere. De altfel asa zice si presa. A avut un var care a murit in spital, incompetentii de doctori nu au fost in stare sa recunoasca o banala intoxicatie cu metanol. Sau nu au primit spaga la timp.
Din pacate, tratamentele alea scumpe, "pe baza de plante", recomandate de oamenii aceia draguti de la firma de naturiste nu l-au ajutat. Asa ca mai de bunavoie, mai fortat de familie, vine la consult. Saluta in sila sau deloc, astea-s prostii, el a platit si nu are nevoie "sa faca frumos". Te priveste cu suspiciune, te intrerupe brutal cu intrebari cretine care lui i se par incuietoare. Stie de intelegerile pe care le ai cu firmele de medicamente si refuza tratamentul propus. Orice faci sau zici nu-i decat o confirmare a parerii initiale, esti un vierme pus pe capatuiala pe seama "oamenilor amarati". Este socat daca-i recomanzi un consult la un coleg sau o investigatie ceva mai complexa. El a venit sa-i rezolvi problema. Pe loc daca se poate. Din pacate, in multe cazuri ajunge in stadii avansate, incurabile, blestemand medicii care nu au stiut sa-l trateze.
(va urma)
Vot2024
Acum o oră
5 comentarii:
Excelent!
Rupt din viata!
Din partea apararii: don' doctor, oricum ai lua-o, pacientul intotdeauna stie mult mai mult despre boala lui decat doctorul.Face parte din arta doctorului sa afle cat mai mult si sa interpreteze corect. Si, la drept vorbind, chestia cu tataia care a fumat Carpati o viata si n-a avut nici pe dracu e impartasita si de chirurgii toracici care fumeaza :)
M-am dus candva ca un pacient normal la cardiologie. Eram in a patra zi de palpitatii, cu ameliorare. Am facut o electrocardiograma. Cand mi-au scos servetelul cu cele 6 cicluri de activitate ale inimii surprinse grafic am inceput sa am un mic exces de "pacient informat". Adica d'ala care vazuse in filme cearceafuri parca scoase de la seismograf. Oarecum firesti pentru ca tulburarile de ritm pe care le aveam se produsesera, evident, ininite si dupa inregistrarea celor 6 batai de inima de care spuneam. Aici deja deveneam "senior" caci nu mai intelegeam nimic dar as fi fost gata sa raspund oricarei intrebari daca mi s-a fi pus. Medicul nu m-a intrebat nici daca am ceva similar in familie, daca nu cumva stau toata ziua in c pe scaun, daca fumez, daca fac sport vreodata, ce mananc ... ma rog, intrebari d-astea caruia pacientului normal care eram i s-ar fi parut - cum altfel? - normale. Asta pentru ca in analiza unei fisuri la fatada eu incerc sa aflu daca nu cumva vreo conducta s-a spart cumva pe strada si a afectat pamantul in subteran, daca nu cumva in pod s-a umblat la structura acoperisului, daca nu cumva s-a eliminat candva un perete ce era legat de fatada, daca nu cumva s-a incarcat candva structura cu un planseu din beton in locul celui usor din lemn de la origine ... chestii din astea normale. Medicul a fost insa extrem de eficient si dupa ce m-a gadilat un pic in zona abdomenului mi-a tras o parafa pe hartia pe care scria ceva de genul sindrom de stress ... Cred ca am plecat usor "nemultumit" si nu stiu cum sa faca sa redevin un pacient normal.
e amuzant doar pentru oamenii sanatosi.
eu am devenit pacient nemultumit pentru ca sufar de 20 ani fara sa mi se puna un diagnostic sau sa mi se explice ceva. numai prin propriile "cercetari"(si nu mi-a facut deloc placere sa citesc articole stiintifice, nu e meseria mea) am inceput sa mai inteleg cate ceva si sa gasesc mici lucruri care ma ajute. trial and error m-a costat stres, nervi, dureri, am facut greseli, am si exagerat, nu e de mirare ca unii ajung ipohondri pe parcurs.
pacientul roman este unul tare complicat!
Trimiteți un comentariu