O sǎ rîdeți

O sǎ rîdeți, dar știți ce? Chiar nu îmi pasǎ cǎ fac Catedrala Mîntuirii Neamului. Chiar nu mǎ deranjeazǎ cǎ vor cheltui o pungǎ maaare de bani. Atîta timp cît au gǎsit un loc relativ neutru din punct de vedere al intromisiunii în textura urbanǎ, în spatele Casei Poporului, atîta timp cît nu bușesc Parcul Carol sau zona dintre Piața Unirii și Piața Alba Iulia, nu vǎd de ce sǎ nu-și facǎ.

Lasǎ-i, dom’le, sǎ se bucure și ei. Sînt majoritari, au toți banii din lume pe mînǎ, le dǎ și statul. So what? Nu uitați: live and let die. Da, îmi iau și mie din bani. Parcǎ ar fi prima datǎ. Da, e un proiect inutil. Parcǎ ar fi prima datǎ. So what?

Nu uitați: toleranța. De regulǎ, e folositǎ în sintagme reprobatorii, gen “casa de toleranțǎ”. Însǎ miezul sensului cuvîntului “toleranțǎ” este prea repede uitat. Nu mai fiți atît de pǎtimași și lǎsați-i sǎ-și facǎ jucǎria pe care și-o doresc de 100 de ani. Va fi monumentalǎ, va fi urîtǎ, va fi ca o mireasǎ din Mizil. So what? Dacǎ stai bine sǎ te uiți, dintr-un anumit unghi și catedrala din Koln este urîtǎ și stearpǎ și arogantǎ.

Lǎsați-i, bre, sǎ-și facǎ monumentul, Catedrala. Pe bune. N-am nici o umbrǎ de resentiment, de șucǎr la adresa acestei construcții. Dacǎ asta îi face pe ortodocși fericiți, de ce vǎ bǎgați voi în fericirea omului, a nației, a poporului?

Pe bune. Prea multǎ patimǎ pentru aceste vremi în care ar trebui sǎ ne lingem rǎnile și sǎ trǎim unul lîngǎ altul, nu unul peste altul, unul în altul, unul împotriva altuia.

Hajime! :)