Ana are diplome

Canta zeitza mania ce-aprinse pe Claude frantzuzeanu,
Diplome calpe arzand pe focul furiei drepte,
Cu vorbe amare jelind napasta ce cuprinse Europa,
Grea moshtenire de creiere fierte scarbavnica scoala de-i face

Deci cum sa va spun? Deci as putea sa va spun vorbe vremelnice purtate de vant despre restaurantul chinezesc take away de pe Pache, pe la jumatatea drumului dintre Pro TV si LeMeVe (Liceul Mihai Viteazu, pentru non-ploiesteni). Dar am luat din gresheala ceva cu morcov (yuk!) si cu tzelina fiarta (yuk! yuk yuk!) si vorba-nlemnita imi este, gandul'nghetzat de scarbavnica impreunare dintre betzisoare, castron si gatul meu cel nedus la tzelina shi morcov. Deci nu.

Deci.

Deci ash putea sa va povestesc frumoasa si infierbantata si inmiresmata poveste a Palatului Porcilor si a Castelului Sobolanilor, ambele repere de necontestat si neuitat de pe harta hermeneutico-fenomenologica a curtii noastre de la Telega. Despre felul spaimos si cumplit si infricoshat shi misterios shi transfigurat in care un cotetz de porci si de gaini s-a transformat, cu sudoare si cu scanduri si cu matura de nuiele si cu aspiratoru intors cu infrigurata ispita cu sensul de suflat pe de invers si cu vopsea roz intr-un mirific cotetz de copii. De copile, de fapt. Roz, evident.

Dar nu. Gandul se sparie limba se'ndoaie tastatura se'nmoaie miroase a ploaie. Asa ceva nu poate fi povestit, ci doar trait. Nu'i asa, Marta si Ant'a P'anta? Nu'i asha, Flo? Nu'i asha, Nenicule? Deci voi, bietzi bicisnici urbani de 40 de grade la umbra, nu meritatzi o asemenea poveste. Nu avetz organu de emisie-receptzie-conceptzie necesar pentru a rezona la asha ceva.

Deci. Kuuuuu.

Deci.

Ku.

Si atunci, in lipsa de epitete si comitete si sondaje si marcaje si tatuaje (ku), nu'mi ramane ceva mai bun de facut decat sa va trimit pe tarlaua de vorba si de hormoni de furie si de amaraciune a altuia (kuuu. KU!). A frantzuzului antropolog cu nume de creion Kohinoor (asha se scrie? who the frrrck cares? ku) care le zice din coasa cea grasa doina duioasa despre universitatea gomoasa alunecoasa firoscoasa si gaunoasa. Nu numai la noi. Si la ei.

Deci.

Am ajuns, iata, deopotriva in Est si in Vest, la o supraproductie de posesori de diplome (stralucite, de valoare mediocra sau nule de-a dreptul) cu care societatile noastre nu mai stiu ce sa faca. Acesti trogloditi ai criticii literare, ai sociologiei, ai antropologiei, ai psihosociologiei, acesti novici in „politologie”, acesti semianalfabeti ai „jurnalismului”, acesti neofiti ai gender studies, toti acesti pseudospecialisti in discipline marginite, alaturi de insi de valoare, castigati de filozofie sau de limbi clasice – toti inseamna un exces de diplome.

Deci in caz ca va apuca dorul sa va facetzi un master de doctorat de embiei, pe probleme de Riscurile si oportunitatile de securitate ale Romaniei in contextul post-modernitatzii autoreferentziale tarzii, va invit la mine la perfectzionare, pe dealurile pline de jugastri si de cicoare si de urzici si de coada-soricelului si de limba-boului si de carpen si frasin si fag, sa va golitzi mintea de zadarnicii si de desertaciuni, si sa priviti cum rasare luna. Sau sa facetzi palate de copii din cotetze de porci.

Ku.

Of of mai mai. Mai diplomatzilor mai. Mai spiruharetzenilor mai. Mai intzeleptzilor la norma shi la kil shi la patrafir mai.

KU!

:blink: :wink: :plink: :link: :sink: