Nu uitati!

Nu uitati! Daca vretzi sa invatzatzi meserie, apai lasatzi bloggareala si invatzatzi sa facetzi analiza si planificare (pacea intre popoare. ratza are cinci picioare. la munte si la mare, in orice'mprejurare, un pic de soare prin laminare)

Deci Media School. Deci grafice si optimizare. Deci ratinguri si sudoare. Deci radio si televizoare. Deci ziare pline de unsoare. Deci publicitare.

Deci mai multe detalii aici.

Deci sa nu zicetzi ca nu v'am spus. Din nou.

:)

Citeste tot...

1474 de megapixeli

Mda. Asta da rezolutie.

Courtesy of taica'meu.

Aceasta este o fotografie de la investirea lui Obama, in care se poate vedea in detaliu fiecare chip din multime. Folosind cursoarele din partea stanga sus (sau dublu click ) se poate accesa si mari fiecare zona din imagine (asteptati cateva momente si imaginea se va clarifica). Fiecare persoana putea fi identificata dupa eveniment in cazul unui eveniment nedorit.

Fotografia a fost facuta cu o camera robotizata de 1474 megapixel (o rezolutie 295 de ori mai mare decat a unei camere obisnuite).

Auzitzi voi, cinstitzi romani de rit ortodox? 1474 de megapixeli. Vorba bancului: asta da precizie...

Click aici sa vedetzi minunili tehnologiei moderne.

Citeste tot...

Youball

Waleu! In contextul crizei asteia economice si al vremii reci, sa moara pisica epuizata ca de mult n'am mai ras asha cu pofta si cu plaminii plini...

Courtesy of Sorin. Care e din Calarashi. Ca sa nu mai spun de mine, care sunt de pe langa Baicoi.

:rofl:

# Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
# Afumati - Neversober
# Baicoi - Youball
# Buhusi - Boo
# Buzau - Really Fat Lip
# Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
# Ciorogarla - Nigger-River
# Constanta - The Steadiness
# Dor Marunt - Miniature Melancholy
# Husi - Shoo
# Navodari - Networkers
# Onesti - The Sincere
# Pitesti - Youdohide
# Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
# Slatina - Slut Tina
# Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
# Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
# Urlati - Gimme Some Noise
# Voluntari - Town of Unpaid Assistants
Citeste tot...

O sa vina, o sa vina...

Dies irae, dies illa
Solvet saeclum in favilla,
Teste David cum Sibylla.
Quantus tremor est futurus
Quando judex est venturus
Cuncta stricte discussurus.
Tuba mirum spargens sonum
Per sepulcra regionum
Coget omnes ante thronum.

Mors slopebit et natora
Cum resurget creatura
Judicanti responsura.
Liber scriptus proferetur
In quo totum continetur,
Unde mundus judicetur.
Judex ergo cum sedebit
Quidquid latet apparebit,
Nil inultum remanebit.
Quid sum miser tunc dicturus,
Quem patronum togaturus,
Cum vix justus sit securus?
Rex tremendae majestatis,
Qui salvandos salvas gratis,
Salve me, fons pietatis.



Dar si nebunul de Verdi. Cu un nebun de dirijor, care le canta de trei ori mai tumultuos decat un italian in transa:



:)
Citeste tot...

Asa imi doresc sa ajungem cu totii

Batrani, si priceputzi, si senini, si limpezi la cap si la trup si la degete si la ochi.

Ca hoashca asta batrana de spaniol genial.

Ole...

:)



:)
Citeste tot...

Yummie

Gelu ne provoaca bucurii la drum de seara. Nu, nu de'alea la care va ganditzi voi, opsedatzilor. Ci bucurii vizualo-cinefilo-bedeiste seara, cand primesc mail de la el.

It is based upon the Citizen Kane of graphic novels, and early reviews of Watchmen, Zack Snyder's adaptation of Alan Moore's classic tale of costumed adventurers in an alternative 1980s, are - so far at least - treating the film with a level of reverence generally reserved for Orson Welles's 1941 film.

Pundits have been impressed by the film's detailed canvas, its adherence to the storyline followed by the original comic - which centres on a world threatened with imminent nuclear apocalypse - and its refusal to stint on scenes of a sexual or violent nature. This is an 18-rated superhero movie which makes last year's famously brooding Batman sequel The Dark Knight look like Alvin and the Chipmunks.

Restul cronicii il cititi aici.

Banda desenata pe care, daca nu o stiti, sa va fie rusine, daca nu atzi citit'o, sa va mai fie inca o data rusine, iar daca nu o avetzi, sa va tavalitzi pe jos de durere vinovata, o gasiti aici. .cbz e o extensie specifica vizionarii benzilor desenate pe calculator (o arhiva zip impachetata altfel). Se poate vedea cu un programel usor de obtinut si instalat: CDisplay. Nu mushca, nu e mare, n'are virusi, e testat si re-testat de milioane de ochi si de calculatoare. Luatz cu incredere.

Deci care va sa zica asha: nu stiti Watchmen. Deci suntetzi intr'o culpa epocala. Inseamna ca... Ba nu. Nu mai zic nimic, ca nu ma apuc acum sa va fac educatzie artistica.

Deci gata. Deci basta. Deci acum o descarcatzi si o cititzi. Did you hear me? Now! Sa nu va prind ca va prinde premiera filmului fara sa o stiti.

The end is nigh! Ozimandias! Engage Earth destruction countdown! We deeply deserve it.





:)

Citeste tot...

Kim

Intr'o discutie recenta plina de pricepere reciproca, un distins anonim (distinsa anonima? neaaah. prea le stie despre geostrategie si despre petrol si gaze. n'au femeile preocupari de'astea generatoare de razboi si funingine), deci repet inca o data din nou, un distins anonim priceput ne pomeneste despre Kim.

Ei bine, ca sa faci referire la Kim si sa nu te gandesti la Kim Bassinger, iti trebe oareshce shcoala de moda veche. Si atunci, apreciind suptilitatea referentziala a distinsului anonim necunoscut, (si ca sa'mi verific naibii memoria failibila, ca stiam ca e de Kipling, dar nu eram sigur), m'am gandit sa caut.

Unde cauta romanul? Ori pe Wiki, ori pe Google. Curat lenevie intelectuala, coane Fanica... Am ales Google. Vroiam sa fiu sigur ca e de Kipling.

Si fratzi si surori de sorginte literar-ortodoxa, numai de Kipling n'am dat pe distinsul nostru Google. Ia uite aici: e plin de Kim'e cu tzatze si pricepere dermica, dar nu de Kipling. Cel putzin in prima pagina.

Si atunci, dat fiind ca mi'a sarit tzatza in ochi, ce mi'am zis? E un semn de la Dumnezeu. E un mesaj de la Allah. E o telegrama fatidica si celesta de la Marele Monstru cu 37 de Tentacule Sacre. E clar: trebuie sa pun nishte tzatze pe blog.

Shtitzi cum zicea John Malkovitch in filmul aia cu batai, sex, peruci si cu mortzi in zapada, in Dangerous Liaisons? It was beyond my control.

Auzitzi, bai literatzilor bai? Beyond my control. Asta se numeshte soarta shi predestinare, bai ateilor bai... Sa caut eu Kipling si cultura inalta si literatura si zone rarefiate ale creerului, si tot in tzatze sa mi se innamoleasca ochii.

Apai atunci, dragii moshului radioactiv, sa vi se innamoleasca shi voo ochii si sa vi se intareasca cugetul optic, mama voastra de opsedatzi carele numai la tzatze va ganditzi cand va povesteshte cineva ceva deshtept si inteligent shi cu mortzi in zapada :p



:)
Citeste tot...

Andaa Internetului

Mda. Dupa lupte seculare, care au durat chiar decenii, adica un an si ceva, Andaa, curva internetului, zaltata blogosferei, priceputa limbii romane cu sex si lichide, trece pe aici. Si citeste ce am scris despre ea. Si ii place. Si se cere la blogroll.

Ceea ce, sa moara pisica electrocutata in chinurile pasiunii safice, nu pot sa'i refu... refu... refuZ.

z. Z. z. Nu t. Z.

Mama ma'sii de ztzt, ca atunci tant il tautti, tu't tateshti teloc...

:)
Citeste tot...

Xinjiang

Aproape 20 de milioane de locuitori. Cam cat Romania, nu?

Aproape 1,7 mil. km2. Adica, dupa cum spun oamenii astia destepti de pe Internet, cam cat toata suprafata
Europei de la Germania inspre vest, pana in Spania. Sau o sesime din China, daca vreti o alta masura a lucrurilor.

Are granita cu India, cu Rusia, cu Pakistanul si cu aproape toate din celelalte -stane din zona (Tadjichistan, Khirghistan, Khazastan, Afghanistan). Si, daca e sa fim rai, are granita si cu Tibetul :) Un sfert din granita Chinei e in Xinjiang. Si un sfert al naibii de sensibil si de important. (Si) pe aici vor intra, incetul cu incetul, chinezii in Europa, o data ce diferentialul demografic de la granita rusa va fi din ce in ce mai greu de tinut in frau.

Capitala sa, Ürümqi, are 2,7 milioane de locuitori. Adica mai mare decat Bucuresti, nu? Cum sa nu. Si mai mare, si mai intens. Ia uite cum arata Ürümqi:



Are vreo trei din marile deserturi ale lumii, dintre care cel mai cunoscut Taklamakan, vreo trei sau patru din marile lanturi muntoase ale lumii, dintre care cel mai cunoscut Tian Shan, o istorie de 3 mii de ani, cu multe suisuri, coborasuri, mutari de populatii si de trupe si schimbari de stapani. A, era sa uit: si are si partea de nord a Drumului Matasii.

Doamnelor si domnilor: una din provinciile Chinei: Xinjiang. Una mica, periferica, plina de barbari, pe care stau cu ochii ca pe butelie cancelariile lumii si militarii si spionii, dar si oamenii de afaceri. Butoi de pulbere si punga de amestecaturi etnice. Zona de pericol si oportunitate. Geografie maiestuoasa si intensa si arida si salbatica si frumoasa. Istorie densa, zbuciumata. Prezent si viitor.



Doamnelor si domnilor: tare provinciali mai suntem. Dar nu ne dam seama si ne place sa ne admiram buricul si sa ne simtim buricul pamantului.

Tz tz tz. Ce iluzii. Ce amagiri. Si ce resentimente. Balcani, frate, Balcani...


:/

Citeste tot...

Ati fost careva acolo, bre?

Eu am fost. De'al dracului, m'am dus. Si, sa moara mama ecologistului din sufletul meu verde cu iarba in par care uraste copacii taiati si nemernicia oamenilor care fut natura, repet, sa moara mama ecologistului din mine, mai bine fac dracului exploatarea aia de acolo si get over with it.

Stiti care e marea nemernicie? Nu ca se fute natura. Nu ca se distrug niste vestigii istorice si niste dealuri si munti. Neeeah. Alea sunt deja bushite iremediabil. Duceti'va sa vedeti. Adevarata nemernicie este ca se vinde un munte de aur pe presque nimic. Aici sunt saboteurii. Nu ca taie un deal deja taiat. Nu ca da cu cianura prin Ungaria si prin Austria si prin codrii si vai. Ci ca, precum Petrom'ul si Alro Slatina si Sidex si COS si altele si altele, vrem sa'l dam si pe asta tot pe gratis.

Alo, se aude? Pe gratis. Astia sunt nemernicii adevarati. Restul e campanie de presa si perdele de fum.

Zoso m'a starnit pe tema asta, ca a adus in treacat subiectul in discutie. Si pentru ca m'am infierbantat acolo si pentru ca am comentat, m'am gandit sa va pun sa ganditi si aici.

Inainte sa dati cu gura: da, am fost. Da, stiu cum stau lucrurile. Nu, nu tin nici cu Gabriel Resources, nici cu Soros. Amandoi sunt la fel de talhari, in felul lor.

========
Primul comentariu la zoso:

Aia cu Rosia Montana o stiu de cinci ani de zile, de cand am fost acolo sa vad si eu cu ochii mei ce este cu adevarat. Amaratii aia sunt saraci, orasul e o pocnitoare de fantoma, muntii frumosi sunt niste dealuri care deja sunt rashchetate de zeci de ani de catre romanasii nostri comunisti, doua dealuri sunt deja facute zdrentze, dar ecologistii pe alea nu le vad. tz tz tz. ce oameni. ce caractere. ce bani primiti. stiam tot de atunci ca soros are interes in zona si ca nu vrea sa intre aia, sa cumpere el. atunci credeam ca e teoria conspiratiei si dorinta unora sa puna in carca ungurilor si evreilor toate bubele pamantului. intre timp insa, a iesit la iveala ca, de fapt, chiar asa este: soros vrea el exploatarea de aur. si atunci a pus haitele de ecologisti sa faca tararaie, sa indemne oamenii sa traiasca din cules afine si din festivaluri ecologice. repet: ce oameni. ce caractere.
:(
=======
Al doilea comentariul la zoso:

Ma bucur ca mai sunt si altii care vad dincolo de frunza verde a codrului. Copii, cu tot respectul de rigoare pentru atitudinea ecologista, wake up. Ce se intampla acolo, la Rosia Montana, are o motivatie exclusiv economica. Punct. Romanii, care au babardit la daci si au facut galerii frumos istorice, ca sa ia aur. Ungurii si habsburgii, sau cum naiba se numeau ei, au babardit la motzi si la codru verde, ca sa ia aur. Statul roman, care a scurmat cu meticulozitate, constiinciozitate si mare pricepere caineasca (duceti’va sa vedeti, copii. duceti’va sa vedeti ce hal de jale e acolo), tot pentru aur. Romanasii nostri, care au lucrat la exploatare, pentru bani: sa traiasca si sa mananca si gura lor ceva la copilashi. Gabriel Resources si aventurierul Timis, tot pentru aur si bani. Dar, hopa! Si ecologistii tot pentru bani, nu pentru codru verde. Si Soros tot pentru aur si bani. Tot ce se intampla acolo de 10 ani de zile, taberele pro si contra, campania furioasa mediatica si oengista si trairista si verde, este pentru aur. Cine exploateaza aurul? Soros sau Gabriel Resources? Iar acum, ca a revenit PD-ul la guvernare, o sa’l exploateze GR, pentru ca PD-ul, pentru cine isi mai aduce aminte si si’a dat jos rucsacul din spinare, e de partea unei anumite grupari de talhari. Copii, nu uitati! Totzi e talhari si totzi vrea aur. Inclusiv ONG’istii si ecologistii si habarnmishtii. Deci cool off. Deci mai uitati’va un pic si dincolo de retorica trairista. A, era sa uit: doar unii nu vor bani. Aia naivi, pe care ii ia valul si pun botul pe degeaba. Mai carne de manevra. Mai feciori frumosi cu iarba in par…. :/



:(

Citeste tot...

Mormintele razboinicilor de'odinioara

The summer's grass!
all that's left
of ancient warriors' dreams.
Matsuo BASHO

Iarba verii!
Tot ce'a mai ramas
Din visele razboinicilor de'odinioara.

Vor fi candidaţi care vor spune votaţi cu celălalt care e adversarul lui Blaga. Oricum va fi candidatul PSD în turul doi, aici n-am nici un dubiu. Care dintre cei doi nu ştiu, dar unul dintre ei sigur. Înclin să cred totuşi că va fi Diaconescu, pentru că el reprezintă aripa reformatoare din PSD şi bucureşetenii, între Iliescu şi Geoană, l-ar prefera pe Geoană. De aia cred că Diaconescu are şanse mai mari să intre în turul doi.

Nu spui de unde. Nu spui cine. Cautati si voi, ca de'aia au inventat capitalistii rusi si evrei Google'ul.

Totul pleaca, de fapt, de la e-mailul asta peste care am dat azi, curatand un pic din e-mailurile vechi:

Subject: alegeri my ass

colportor mic, ia de citeste:
http://www.sorinoprescu.ro/cevoiface.htm

oprescu castiga alegerile..... da, cand o sa ia si PC 15% la parlamentare iar Iliescu va sustine cota unica...

cand iesim la o bere sa te mistocarim, nostradam mic de telega

Si raspunsul meu, acum deja aproape un an de zile:

Am fost plecat cateva zile. Acum am vazut e-mailurile voastre.

Bere: zilele astea. Sunt in Bucuresti. Teoretic sunt available, cu exceptia momentelor cand poate interveni ceva neprevazut. Ca de obicei. Ar fi fain daca am putea sa ne vedem in timpul zilei, in pauza de pranz. Seara de regula intervin intalniri.

Oprescu: nu e clientul meu. Nu tin cu el. Nici eu nu ma simt incantat ca un fiu de securist si un demn reprezentant al taberei iliesciene va castiga. G., nu confunda atitudinea cu masurarea. Eu sunt metrul. In momentul de fata, metrul spune ca bucvurestenii se lasa pacaliti si pun botul la spectacol. Nu impuscati mesagerul. Nu tin nici cu ursul, nici cu persanii.

Clienti: G., D.: puneti va rog mana pe cravata de pionier si jurati-va cu limba incrucisata ca nu ati avut niciodata clienti care sa va repugne, dar cu care ati lucrat, fie din motive de deontologie si profesionalism, fie din motive de bani, fie dintr-o combinatie placuta de amandoua. Si pe urma aruncatzi cu piatra.

Bere. Astept sa propuneti un loc si un spatiu de consum moderat si responsabil.

Mama voastra de moralisti...

Ce vremuri. Cata patima. Ce sondaje. Ce alegeri. Cate injuraturi si atacuri publice cu lichide seminale.

Si din toate a mai ramas doar iarba pe mormintele razboinicilor cazuti. Si un pasaj neterminat... Nu'i asha, Sebastiene?



:(

Citeste tot...

L'Esperance

Are 53 de ani, este de profesie strungar, este din Bacau. Toate acestea, tot atatea cuie in cosciugul unei vieti obisnuite. Anoste. De baut bere cu baietii in spatele blocului, in timp ce repari Dacia familiei.

Sau nu'i asa? Sau acesti blestemati de determinanti socio-demografici, geografici si atitudinali mai dau si rasol?

Din fericire, dau si rasol. Adica, in termeni de lemn, actioneaza probabilistic :)

Atat de probabilistic incat strungarul nostru bacauan nostru de 53 de ani este singurul de pana acum care s'a hotarat sa mearga pe urmele lui Anton Lupan.

Cuum? Nu stiti cine este Anton Lupan? V'atzi trait tineretzea degeaba, mai goilor si mohoratzilor. Anton Lupan este capitanul din Toate panzele sus!. Cartea aia comunista care ne'a incantat noua tineretile si visurile. Iar Marius Albu, strungarul bacauan de 53 de ani, pleaca pe urmele lui Radu Tudoran, ale lui Anton Lupan, Pierre Vaillant, Andrada, Ismail, Gherasim, Mihu, Ieremia si toti ceilalti Corto Maltese romanesti.

Aferim, zaltatule! Aferim, frumosule! Aferim, zadarnicule...

:)

Courtesy of Cotidianul.



:)

Citeste tot...

LOL

Curat blasfemie, coane Fanica. Sa vina jandarmii celeshti, sa dea cu fulgerul in mine.

Si in zoso, buintzeles, mama lui de blogger care ne da crap food for empty morning thoughts. Including tits, Internet theft and Rosia Montana.

And tits, of course.

:rofl:



:)
Citeste tot...

Mamma mia... :(

Ai nostri sunt mici copii, bietzi bicisnici contabili balcanici, pe langa ce fac distinstii italieni cu viatza lor publica si politica. Iata cum se face zdrentze o societate, cum se poate bate joc de La bella paese. Coruptie, ineficienta, privilegii, ostentatzie a acelor cetateni imbuibatzi care sunt si mai egali decat restul. Splendoare in iarba, langa un hoit in putrefactzie. Cam ce ni se intampla si noua, ciobanashilor mioritici. Doar ca la ei, manca'i'ar mama de imperialisthi ruptzi in cur, e vorba de acea pompa gomoasa cu care ne'au invatzat cardinalii de'a lungul vremurilor.

Deci, ashadar si prin urmare: Uite ca mai sunt si altii care pot sa exclame, plini de fiere: ce tzara frumoasa! Pacat ca'i locuita.

La bella paese, bre. La bella paese. Tu'i paesa mamii sale de viatza...


:(

Courtesy of Constantin Gheorghe.

Tot articolul despre Italia aici, in The London Review Of Books (tot courtesy of Constantin Gheorghe).

==================
Where the state has led, society has followed. The years since 1993 have, in one area of life after another, been the most calamitous since the fall of Fascism. Of late, they have produced probably the two most scalding inventories of avarice, injustice, dereliction and failure to appear in any European country since the war. The works of a pair of crusading journalists for Corriere della Sera, Gian Antonio Stella and Sergio Rizzo, La Casta and La Deriva, have both been bestsellers – the first ran through 23 editions in six months – and they deserve to be. What do they reveal? To begin with, the greed of the political class running the country. In the Assembly, deputies have raised their salaries virtually six-fold in real terms since 1948, with the result that in the European Parliament an Italian deputy gets some 150,000 euros a year, about double what a German or British member receives, or four times a Spaniard. In Rome, the Chamber of Deputies, Senate and prime minister occupy altogether at least 46 buildings. The Quirinale, where the president of the Republic – currently Giorgio Napolitano, until yesterday a prominent Communist, as impervious as his predecessors – resides, puts at his disposal more than 900 servitors of one kind or another, at the last count. Cost of the presidential establishment, which has tripled since 1986? Twice that of the Elysée, four times that of Buckingham Palace, eight times that of the German president. Takings of its inmates? In 1993 Gaetano Gifuni, the Father Joseph of the palace, at the centre of then President Scalfaro’s operations to protect himself from justice, received 557,000 euros at current values for his services – well above the salary of an American president. Transport? In 2007, Italy had no fewer than 574,215 auto blu – official limousines – for a governing class of 180,000 elected representatives; France has 65,000. Security? Berlusconi set an example: 81 bodyguards, at public expense. By some reckonings, expenditure on political representation in Italy, all found, is equivalent to that of France, Germany, Britain and Spain combined.

Beneath this crust of privilege, one in four Italians lives in poverty. Spending on education, falling in the budget since 1990, accounts for a mere 4.6 per cent of GDP (Denmark: 8.4 per cent). Only half of the population has any kind of post-compulsory schooling, nearly 20 points below the European average. No more than a fifth of 20-year-olds enter higher education, and three-fifths of those drop out. The number of hospital beds per inhabitant has dwindled by a third under the new republic, and is now about half that in Germany or France. In the courts, criminal cases take an average of four years to reach a final verdict, time that is taken into account in the statute of limitations, voiding up to a fifth of cases. In civil suits, the average completion time for a bankruptcy hearing is eight years and eight months. In late 2007 two septuagenarian pensioners, trying to bring a case against the Social Security Institute, were told they could get an audience in 2020. As for equality before the law, an Albanian immigrant charged with trying to steal a cow in his homeland spent more days in an Italian prison than one of the mega-crooks of the food industry, Sergio Cragnotti, who destroyed the savings of thousands of his fellow citizens. Politicians were treated still better than tycoons: Berlusconi’s right-hand man, Cesare Previti, convicted of corrupting judges after hearings that lasted nine years, and sentenced to six years’ imprisonment, spent all of five days in jail before being released to perform community service.

The material infrastructure of the country is in no better shape than its public institutions. Harbours: the seven major ports of Italy, put together, handle less container traffic than Rotterdam. Motorways: half the mileage in Spain. High-speed trains: less than a third of the tracks in France. Overall rail network: 13 kilometres longer than in 1920. Airlines: Alitalia has 23 long-range passenger jets compared to Lufthansa’s 134. All contributing to the dismal economic record of the last decade, when GDP has grown at the slowest pace anywhere in the EU, and labour productivity has barely improved: just 1 per cent between 2001 and 2006. Per capita income – still increasing at a modest 2 per cent a year between 1980 and 1995 – has been virtually stationary since 2000.

Meanwhile, the gap in living standards between North and South has widened. Criminal organisations are active in more than 400 communes of the Mezzogiorno, inhabited by some 13 million Italians, where one in three local businessmen reports widespread rackets. Labour-force participation is the lowest in Western Europe, and that of women rock-bottom; 30 points below Denmark, 20 below the US, ten below the Czech Republic. Nor does exclusion from production mean high levels of reproduction: just 1.3 births per woman, projecting a fall in the population from 58 to 47 million by mid-century. Already the elderly above the age of 60 outnumber the young between 18 and 24 by nearly three to one. The average voter is now 47.



:(

Citeste tot...

Stiu cum o cheama

Gata! Am descoperit! Stiu cum o cheama.

O cheama V.

Once upon the time, when the giants roamed the world, I used to be deeply emotionally entangled with somebody called V.

Tz tz tz. Viatza asta...



:p
Citeste tot...

The Haunted Knight

See how they run.



Batman: The Haunted Knight (Jeff Loeb & Tim Sale)

Citeste tot...

La multi ani, Violeta!

Sutu are dreptate: sa'i dam Cezarului ce'i al Cezarului si Violetei ce'i al nostru, al intregii clase muncitoare: paine de casa, calda si gustoasa, o ambiantza plina de caldura si prietenie, supa crema de ciuperci, sau de usturoi, muzica buna si multe cartzi.

Si mancare. Plenty of good food. Chiar ca la mama acasa.



Doamnelor si domnilor, dar mai ales gurmanzil... Ba nu! Mai ales gurmetzilor. Astazi Violeta's Kitchen face un an. Drept pentru care altzii nu stiu cum sunt, dar eu imi voi lua familia si ne vom duce sa o pupam si imbratzisham si felicitam. Jean Louis Calderon coltz cu Batishtei, in spate la Inter si la Ambasada Americana, langa biserica aia alba si langa Fundatzia Pro, loc dulce amintirii mele lucrativ-profesionale.

Si sa'l alerg un pic pe Shutzu prin bucatarie, mama lui de jurnalist. Violeta! Sa'mi pui un facaletz deoparte, ca am ceva de discutat in seara asta cu presa...

:rofl:

Citeste tot...

Un act sexual literar

lol. ce inseamna o furie sincera, dezinteresata, dezinhibata si plina de hormoni bine directionati. ce poate sa faca un pic de shukar din om, atunci cand scapa presiunea printre ochi. pe nas. pe urechi.

I'auzitzi voi aici, stimati romani de rit ortodox, ce duios ne canta Nea Cosmos doina fierii din caval:

Sînt absolut convins că meritaţi drepturi de autor dacă eu cumpăr un volum de poezii, dar să vă fut în gură de distruşi, dobitocilor care sînteţi, că prezenţa unor poezii moştenite de voi în manualele şcolare reprezintă exact reclama gratuită pe baza căreia moştenirile voastre sînt celebre şi apoi căutate a fi cumpărate complet în volumele ălea pizdoase care vă bagă vouă bani în buzunar. (Cititi si restul: e ubercool.)

Ma rog: stiu ca vetzi zice ca registrul lingvistic este de deplans. Ca romanii astia nu mai stiu sa vorbeasca decat in injuraturi. Ca generatia noastra este depravata, declasata si decimata la creer.

Dar, distinsi academicieni: cata gratie felina si cata autenticitate in acel "vă fut în gură de distruşi, dobitocilor care sînteţi" atunci cand este vorba despre poezie. Va rog sa apreciatzi acest mise an abyme, acest catharsis de cap in gura, acest strigat de cor antic beat cu palinca de pufoaica. Asha vorbeau profetzii si shamanii pe vremuri, doar ca nimeni nu a avut curajul sa ia steno de pe discursurile lor.

Ah, de'aia iubesc eu blogurile... :)

Citeste tot...

Le mec au pistolet

Un pistol. O gagica. Un afis. Un film. O seara.

Ou sont les Delons d'antan...

:|



:)

Citeste tot...

Quote of the day

How do you tell a communist? Well, it’s someone who reads Marx and Lenin. And how do you tell an anti-Communist? It’s someone who understands Marx and Lenin.
Ronald Reagan

Courtesy of Bleen.



Dar shi harta asta este faina:



Lucrurile e complecse shi necesita ecsplicatzii. Nu'i asha, socialistule de dre...? Aaa, I mean, liberalule de stanga?

:)
Citeste tot...

Media School

Stiti ce e zilele astea pe'aici pe la noi? Criza, fratzioare, criza.

Stiti ce face omul cand e criza? Nu prea are de treaba. Stiti ce se intampla cand nu are de treaba? Are timp liber.

Stiti ce zic intzeleptzii evrei sa facem cand avem timp liber, sau cand lucrurile merg prost? Sa investim in educatie.

Deci educatzie, bibicule. Deci criza, Fanica. Deci publicitate, Zoe. Deci oportunitate, plannere. Auzi, bre plannere, bre? Criza educatzie timp liber oportunitate. Scoala, bre research executive bre, bre sales agent bre, lasa Quake'ul si blogareala si facutul unghiilor si mess'ul si pune mana pe carte, bre...

De ce spun asta? Pentru ca, fiind pe undeva pe acolo cu un picior in ratinguri si in masurarea de audienta si in sherpishorii aia nesuferitzi de ratinguri (au fost vremuri in care am fost bagat cu toate trei picioarele in business-ul asta; those were the days), stiu cum stau lucrurile prin industrie. Si am prieteni din industrie. Si stiu ca sunt oameni si oamene din industrie care ma iubeshte si ma citeshte si ma reseseshte si ma urmareshte. Ceea ce ma onoreshte si ma face sa ma simt cu musca responsabilitatzii pe caciula si sa va povestesc therefore si in consecintza ce putetzi sa facetzi cu mintea voastra in creerul vostru, daca nu shtiatzi cumva.

Iata de aceea mare strigat mare dau si adevarat va graiesc voo, lucratorilor cu sapa din Excel si cu tarnacopul din Infosys si cu tesla din BRAT si SNA si SATI si cu hoardele cele veninoase de sherpishori si de post buy-uri si de analiza a concurentzei. O voi cei care va scaldatzi in Rtng(000) si va bucuratzi la Rch%, ascultatzi cuvintele mele fatidice si rele si adevarate si true: investitzi in educatzie, ca zilele astea cam bag eu de seama ca avetzi timp liber.

De ce? Pai mai trebuie eu sa va spun cum stau lucrurile in publicitate? Prost, Bibicule, prost. Catastrofal, coane Fanica. Dezastruos, Mitzo. Da' rapitza, atz vazut rapitza cat s'a facut? Ei, cam asha si cu GiaRPiurile si cu GeRePeurile si cu CePePe-urile si cu RateCardurile si cu breakurile de publicitate si cu clutterul si cu termenii ashtia funky cu care prietenii mei se joaca in fiecare zi. Luna ianuarie a fost varza, nici cu luna februarie nu ne e rushine, si atunci...

Si atunci, pentru ca avem timp liber la dispozitzie si pentru ca se ascute lupta de clasa si competitzia si bataia pe pricepere, va propun sa trecetzi la nivelul urmator al jocului si sa va ugradatzi creerul si cunostintzele si priceperile si deprinderile si sa dati un ochi pe aici, pe la Scoala de Media. Pardon: Media School. Unde niste oameni si niste oamene, cu mare pricepere si intreit talent, va propun sa va imbunatatzi constintzele si sa va expandatzi creerul si sa va ajute sa va pricepetzi mai bine la munca si la grafice si la analiza si post buy si la planning si la CV si la viatza. Fie de la inceputul inceputurilor, de la cursul de Basics, pentru cei care suntetzi un pic pe langa, sau vretzi sa va structuratzi mai bine priceperile elementare, sau sa intzelegetzi mai bine, sau sa fitz la curent cu cele mai tendintze din domeniu, sau sa va largitzi vederea ochiului creierului si inspre alte medii, fie print, fie Internet, fie TV, depinde unde lucratzi fiecare. Fie, shi mai shi inspre foarte foarte, sa facetzi cursul de avansatzi, Towards Excellence, ca sa fitz pregatitzi sa indraznitzi pasul spre zona aia stralucitoare si misterioasa si tenebroasa si plina de draci si de succesuri si de riscuri si de bucurii si de ore de miez de noapte si de viata: spre management. Sau si mai spre management decat suntetzi acum, manca'v'ar mama pe voi de premiantzi.

Deci sa nu zicetzi ca nu v'am spus. Deci e liber la inscrieri. Deci o sa avetzi profesori si din mediul academic, cum ar fi Mihai Coman, rectorul Facultatii de Jurnalistica, dar mai ales si mai ales oameni si oamene din mediul lucrativ, din aia care chiar fac si lucreaza si conduc afaceri in domeniul asta al agentiilor de publicitate si al masurarii media: Arina Ureche, de la BRAT si SATI, care stie sa masoare print si Internet, si Paul Markovits, de la Time 2 Talk (ex marketing Vodafone), un tatic al marketingului din Romania, si Liliana Mihailescu, de la TNS/AGB, care stie al naibii de bine sa masoare TV, si Andrei Musetescu, tot de la TNS / CSOP, care stie sa faca cercetare de piata, si Mihail Vartosu, unul din taticii industriei, cel care a pus pe picioare ARMA, si Octavian Popescu, alt tatic din agentiile de publicitate, si Alexandra Gatej (Unilever), Mihai Ghyka (consultant, anterior InBev), Alin Teodorescu (IMAS), Dana Negoescu (Cosmote),
Debbie Hurley (Marea Britanie), Giorgio Licastro (Italia), Brian Jacobs (Marea Britanie), si ... si... Si altzii, ca n'o sa stau sa'i scriu aici pe totzi.

Ce e scoala asta? E un proiect initiat de ARMA, prietenii si fostii mei colegi de la masurarea audientei TV, in colaborare cu UAPR, cu IAA, cu BRAT si cu ARA. Adica mai tot ce misca rau ramu in Romanica asta in industrie. Si partea si mai faina este ca nu este TV-centric, cum v'atzi inchipui ca ar fi un proiect pornit indeosebi de ARMA. Nu: e si print, si radio, si Internet. (Nu stiu daca si Outdoor)

De ce? Simplu. Care sunt principalele chestii pe care le face o agentie, daca vrea sa fie full service? Strategiuieshte si creie(re)shte si produceshte si ... opa! si planificeshte. Adica, vorba ceea: toata lumea isi pune problema "De ce strig?" "Ce strig?" "Cum strig?". Dar mai putzini se intreaba "Cat de tare strig? Unde strig? Cu cat folos strig?". Ei bine, asta isi propune aceasta scoala. Sa va invete unde sa strigati: masurare si planificare.

Ia uite ce zice Paul:

De ce si de ce? Pentru ca e vorba de cel de'al treilea pilon al industriei. Care sunt cei trei piloni tactici? Account, Creative, Media. Si acesta [din urma] era cel mai slab, cel mai subdezvoltat. Toata lumea pana acum era pe Client si pe Content, dar pe Strenght of Crying nu se ocupau atat de mult. Cat de tare si unde strigi, ca sa strigi cat mai eficient. De'asta mi s'a parut fundamental sa se faca aceasta scoala. Iar miza e fenomenala. E echivalentul unui brocker de Wall Street, te joci cu milioanele clientului. E un post de responsabilitate. Nu e doar Media Buying, e Media Planning. Media Buying-ul se face pe baza analizei si planificarii. Fundamentarea buying orderului e in planning, job pentru care nu te pregateste nici o facultate. Si daca asta nu se invatza in scoala, atunci cei mai multi isi fac ucenicia la locul de munca. Si asta ia timp si de multe ori se petrece in sistem Trial & Error. Greseli care, uneori, pot fi scumpe. De aceea ne'am dorit sa facem aceasta scoala. Asta a fost scopul scolii: un loc unde plannerii si researcherii si media buyerii sa invetze cum se fac lucrurile. In plus, este important sa se creeze un statut aparte pt Plannerul / Buyerul de media.

Am vrut sa facem diferentiere intre marketingul strategic si cel tactic. Strategia e unul din cuvintele cele mai demonetizate in industrie. Din cauza asta nivelul tactic e perceput ca fiind un soi de cah. Lumea fuge de nivelul tactic, pt ca are o conotatie negativa. Dar 90% din timp ni'l petrecem in tactic! Consumatorul nu vede strategia. El vede tacticul, executia. Iti trebuie un ochi format pentru a vedea strategicul din spatele tacticului. Ori tacticul e cel care iti cere viteza de reactie si acolo poti sa dai cele mai mari rateuri. Dude. Cate o chifla de cateva sute de mii, si pe urma te miri ca e suparat clientul.

In contextul asta, in care e criza, cu atat mai mult e neovie sa se profesionalizeze partea de media. E vazuta ca fiind scumpa, presiunea pe ROI e majora: ce obtin de banii pe care ii bag? Cumparatura de media nu e jocul de'a baba oarba. Sau nu ar trebui sa fie. Nu se face dupa ureche.

Gata. Sunt sigur ca v'am convins. Pentru detalii (Cum se face? Care sunt criteriile de selectie? La care curs sunt mai potrivit? Ce invat?) puteti sa va uitati fie pe site'ul ARMA, la sectiunea Stiri, cum ar fi de'un exemplu aici: Cursul Basic Knowledge, sau aici, Cursul Towards Excelence. Sau prin fisierele astea de prezentare (alegeti a doua optiune, in josul paginii, Try FileFactory's Basic service).

The rest is silence. Hai: la scoala cu voi... :)
Citeste tot...

Filibustering

Uite asta se intampla acum in Parlament, cu cele jde mii de amendamente propuse de PNL. Filibustereala. Filibustering. Nu ne bagatzi in seama? Lasa ca folosim procedura in asemenea hal incat sa va urcatzi pe peretzi de plictiseala. Bagam betze in rotzi pana tragetzi concluzia ca ceva-ceva trebuie sa ne datzi si noo.

Deci merge. Deci Hrebe am intzeles ca a negociat cu PNL si ca le'ar da ceva, numai sa se opreasca din filibustereala.

Deci politica. Si sa nu va aud ca alea alea. Ca nenorocitii, ca fac, ca dreg. Cititi din nou articolul de pe Wikipedia. Un instrument politic.

Un singur lucru ma intreb: cum de mama naibii nici un analizd politic nu a recunoscut tactica pana acum? Sa nu se priceapa, sau sa nu vrea sa spuna despre ea? Alo, talkshowishtilor! Wake up...



A, apropos: Vezi ce'nseamna sa ai consultantzi?

:wink:
Citeste tot...

There will be sange

Si cine spune sange spune Tarantino, nu? Si cine spune Tarantino spune genre movie, nu? Si cine spune genre movie spune Western si War si Horror si Sci Fi si Erotica si Film Noir si Historical si Comedy si...

Si War. Si fun. Si vavavoum. Dupa 30 de ani.

Courtesy of Gelu. Spasiba, mate :)

1978. Quel maledetto treno blindato aka The Inglorious Bastards. Enzo G. Castellari




2009. Inglorious Bastards. Quentin Tarantino


Citeste tot...

Sa nu va mai aud

Toata lumea se plange si se da de chinu' mortzii ca doi blambeci au facut si ei cursul 101 de Cum sa spargem bancile ca asha am vazut noi in filmili de la Hollywood. Sau ca serviciili sau cine naiba o fi fost stie sa traga cu pricepere drept in cap si drept in inima, atunci cand sparge case de schimb valutar. Vai, apocalipsa, maica! Vai, sfarshitul lumii asha cum il stim noi si cum am apucat de la moshii shi stramoshii noshtri. Vai, maica, ce ne facem? Vai, Doamne, ce ai cu noi de ne pedepseshti in halul asta? Vai, in ce hal a ajuns tzara asta. Tz tz tz.

Dar, mai electroshochishtilor si intenshilor si speriatzilor si mancatorilor pe paine de Stirile de la orele 17 spre 19 spre 21 spre infinit, mai infarctishtilor mai, mai babelor speriate, voi nu intzelegetzi ca
(inca) traim la gura Levantului, acolo unde toate lucrurile sunt luate a la legere. Pana si babardeala penalo-criminala este un soi de dolce vita far niente in comparatzie cu alte meleaguri. Suntem nishte bietzi Mitici bicisnici shi telii care dau mushtele afara din Cishmigiu cu AKM-ul, pe langa altzii.

Cum ar veni, bunaoara, pe langa ai ai ai Cielito lindo de mexicanezi. Ce Brazilia?? Ce slumuri?? Ce Nigeria sau Kenia sau Somalia sau Pakistan?? Ia uite aici, ce se intampla over the southern border: atacuri cu grenade, trafic de droguri grupa mare, seful politiei ucis, rapirile cele mai numeroase din lume, o stare de asediu si de razboi civil. Cititi mai jos articolul, ca il pun pe tot, in caz ca nu va merge linkul.



Cuvantul potrivit este petty. Petty life. Petty violence. Petty police. Petty country. Go south, young criminal, go south.

Asa ca statzi linishtitzi. Nici la crima nu ne pricepem cum trebuie. Nu va mai datzi de chinu mortzii shi nu mai ascultatzi la toate tembelismele isterice pe care vi le baga pe gat iezuitzii si robespierrenii si trairishtii de la distinsele televiziuni de mestecat rumegush. Stay cool. Traim intr'o lume relativ linishtita, relativ caldutza, relativ ashezata. Deocamdata... Domnilor politzishti, ridicati'va cureaua peste burta si mai betzi o bere, mai palmatzi un plic. Inca nu va impushca nimeni. Deci e bine.

Courtesy of Stratfor, manc'ai'ar mama de shpioni privatzi shi comerciali...

:/



=========

Mexico: The Third War

February 18, 2009

By Fred Burton and Scott Stewart
Mexico has pretty much always been a rough-and-tumble place. In recent years, however, the security environment has deteriorated rapidly, and parts of the country have become incredibly violent. It is now common to see military weaponry such as fragmentation grenades and assault rifles used almost daily in attacks.

In fact, just last week we noted two separate strings of grenade attacks directed against police in Durango and Michoacan states. In the Michoacan incident, police in Uruapan and Lazaro Cardenas were targeted by three grenade attacks during a 12-hour period. Then on Feb. 17, a major firefight occurred just across the border from the United States in Reynosa, when Mexican authorities attempted to apprehend several armed men seen riding in a vehicle. The men fled to a nearby residence and engaged the pursuing police with gunfire, hand grenades and rocket-propelled grenades (RPGs). After the incident, in which five cartel gunmen were killed and several gunmen, cops, soldiers and civilians were wounded, aut horities recovered a 60 mm mortar, five RPG rounds and two fragmentation grenades.

Make no mistake, considering the military weapons now being used in Mexico and the number of deaths involved, the country is in the middle of a war. In fact, there are actually three concurrent wars being waged in Mexico involving the Mexican drug cartels. The first is the battle being waged among the various Mexican drug cartels seeking control over lucrative smuggling corridors, called plazas. One such battleground is Ciudad Juarez, which provides access to the Interstate 10, Interstate 20 and Interstate 25 corridors inside the United States. The second battle is being fought between the various cartels and the Mexican government forces who are seeking to interrupt smuggling operations, curb violence and bring the cartel members to justice.

Then there is a third war being waged in Mexico, though because of its nature it is a bit more subdued. It does not get the same degree of international media attention generated by the running gun battles and grenade and RPG attacks. However, it is no less real, and in many ways it is more dangerous to innocent civilians (as well as foreign tourists and business travelers) than the pitched battles between the cartels and the Mexican government. This third war is the war being waged on the Mexican population by criminals who may or may not be involved with the cartels.

Unlike the other battles, where cartel members or government forces are the primary targets and civilians are only killed as collateral damage, on this battlefront, civilians are squarely in the crosshairs.

The Criminal Front
There are many different shapes and sizes of criminal gangs in Mexico. While many of them are in some way related to the drug cartels, others have various types of connections to law enforcement — indeed, some criminal groups are composed of active and retired cops. These various types of criminal gangs target civilians in a number of ways, including, robbery, burglary, carjacking, extortion, fraud and counterfeiting. But of all the crimes committed by these gangs, perhaps the one that creates the most widespread psychological and emotional damage is kidnapping, which also is one of the most underreported crimes. There is no accurate figure for the number of kidnappings that occur in Mexico each year. All of the data regarding kidnapping is based on partial crime statistics and anecdotal accounts and, in the end, can produce only best-guess estimates. Despite this lack of hard data, however, there is little doubt — based even on the low end of these estimates & #8212; that Mexico has become the kidnapping capital of the world.

One of the difficult things about studying kidnapping in Mexico is that the crime not only is widespread, affecting almost every corner of the country, but also is executed by a wide range of actors who possess varying levels of professionalism — and very different motives. At one end of the spectrum are the high-end kidnapping gangs that abduct high-net-worth individuals and demand ransoms in the millions of dollars. Such groups employ teams of operatives who carry out specialized tasks such as collecting intelligence, conducting surveillance, snatching the target, negotiating with the victim’s family and establishing and guarding the safe houses.

At the other end of the spectrum are gangs that roam the streets and randomly kidnap targets of opportunity. These gangs are generally less professional than the high-end gangs and often will hold a victim for only a short time. In many instances, these groups hold the victim just long enough to use the victim’s ATM card to drain his or her checking account, or to receive a small ransom of perhaps several hundred or a few thousand dollars from the family. This type of opportunistic kidnapping is often referred to as an “express kidnapping”. Sometimes express kidnapping victims are held in the trunk of a car for the duration of their ordeal, which can sometimes last for days if the victim has a large amount in a checking account and a small daily ATM withdrawal limit. Other times, if an express kidnapping gang dis covers it has grabbed a high-value target by accident, the gang will hold the victim longer and demand a much higher ransom. Occasionally, these express kidnapping groups will even “sell” a high-value victim to a more professional kidnapping gang.

Between these extremes there is a wide range of groups that fall somewhere in the middle. These are the groups that might target a bank vice president or branch manager rather than the bank’s CEO, or that might kidnap the owner of a restaurant or other small business rather than a wealthy industrialist. The presence of such a broad spectrum of kidnapping groups ensures that almost no segment of the population is immune from the kidnapping threat. In recent years, the sheer magnitude of the threat in Mexico and the fear it generates has led to a crime called virtual kidnapping. In a virtual kidnapping, the victim is not really kidnapped. Instead, the criminals seek to convince a target’s family that a kidnapping has occurred, and then use threats and psychological pressure to force the family to pay a quick ransom. Although virtua l kidnapping has been around for several years, unwitting families continue to fall for the scam, which is a source of easy money. Some virtual kidnappings have even been conducted by criminals using telephones inside prisons.

As noted above, the motives for kidnapping vary. Many of the kidnappings that occur in Mexico are not conducted for ransom. Often the drug cartels will kidnap members of rival gangs or government officials in order to torture and execute them. This torture is conducted to extract information, intimidate rivals and, apparently in some cases, just to have a little fun. The bodies of such victims are frequently found beheaded or otherwise mutilated. Other times, cartel gunmen will kidnap drug dealers who are tardy in payments or who refuse to pay the “tax” required to operate in the cartel’s area of control.

Of course, cartel gunmen do not kidnap only their rivals or cops. As the cartel wars have heated up, and as drug revenues have dropped due to interference from rival cartels or the government, many cartels have resorted to kidnapping for ransom to supplement their cash flow. Perhaps the most widely known group that is engaging in this is the Arellano Felix Organization (AFO), also known as the Tijuana Cartel. The AFO has been reduced to a shadow of its former self, its smuggling operations dramatically impacted by the efforts of the U.S. and Mexican governments, as well as by attacks from other cartels and from an internal power struggle. Because of a steep decrease in smuggling revenues, the group has turned to kidnapping and extortion in order to raise the funds necessary to keep itself alive and to return to prominence as a smuggling organization.

In the Line of Fire
There is very little chance the Mexican government will be able to establish integrity in its law enforcement agencies, or bring law and order to large portions of the country, any time soon. Official corruption and ineptitude are endemic in Mexico, which means that Mexican citizens and visiting foreigners will have to face the threat of kidnapping for the foreseeable future. We believe that for civilians and visiting foreigners, the threat of kidnapping exceeds the threat of being hit by a stray bullet from a cartel firefight. Indeed, things are deteriorating so badly that even professional kidnapping negotiators, once seen as the key to a guaranteed payout, are now being kidnapped themselves. In an even more incredible twist of irony, anti-kidnapping authorities are being abducted and executed.

This environment — and the concerns it has sparked — has provided huge financial opportunities for the private security industry in Mexico. Armored car sales have gone through the roof, as have the number of uniformed guards and executive protection personnel. In fact, the demand for personnel is so acute that security companies are scrambling to find candidates. Such a scramble presents a host of obvious problems, ranging from lack of qualifications to insufficient vetting. In addition to old-fashioned security services, new security-technology companies are also cashing in on the environment of fear, but even high-tech tracking devices can have significant drawbacks and shortcomings.

For many people, armored cars and armed bodyguards can provide a false sense of security, and technology can become a deadly crutch that promotes complacency and actually increases vulnerability. Physical security measures are not enough. The presence of armed bodyguards — or armed guards combined with armored vehicles — does not provide absolute security. This is especially true in Mexico, where large teams of gunmen regularly conduct crimes using military ordnance. Frankly, there are very few executive protection details in the world that have the training and armament to withstand an assault by dozens of attackers armed with assault rifles and RPGs.

Private security guards are frequently overwhelmed by Mexican crimi nals and either killed or forced to flee for their own safety. As we noted in May 2008 after the assassination of Edgar Millan Gomez, acting head of the Mexican Federal Police and the highest-ranking federal cop in Mexico, physical security measures must be supplemented by situational awareness, countersurveillance and protective intelligence.

Criminals look for and exploit vulnerabilities. Their chances for success increase greatly if they are allowed to conduct surveillance at will and are given the opportunity to thoroughly assess the protective security program. We have seen several cases in Mexico in which the criminals even chose to attack despite security measures. In such cases, criminals attack with adequate resources to overcome existing security. For example, if there are protective agents, the attackers will plan to neutralize them first. If there is an armored vehicle, they will find ways to defeat the armor or grab the target when he or she is outside the vehicle.

Because of this, criminals must not be allowed to conduct surveillance at will.
Like many crimes, kidnapping is a process. There are certain steps that must be taken to conduct a kidnapping and certain times during the process when those executing it are vulnerable to detection. While these steps may be condensed and accomplished quite quickly in an ad hoc express kidnapping, they are nonetheless followed. In fact, because of the particular steps involved in conducting a kidnapping, the process is not unlike that followed to execute a terrorist attack. The common steps are target selection, planning, deployment, attack, escape and exploitation.

Like the perpetrators of a terrorist attack, those conducting a kidnapping are most vulnerable to detection when they are conducting surveillance — before they are ready to deploy and conduct their attack. As we’ve noted several times in past analyses, one of the secrets of countersurveillance is that most criminals are not very good at conducting surveillance. The primary reason they succeed is that no one is looking for them.

Of course, kidnappers are also very obvious once they launch their attack, pull their weapons and perhaps even begin to shoot. By this time, however, it might very well be too late to escape their attack. They will have selected their attack site and employed the forces they believe they need to complete the operation. While the kidnappers could botch their operation and the target could escape unscathed, it is simply not practical to pin one’s hopes on that possibility. It is clearly better to spot the kidnappers early and avoid their trap before it is sprung and the guns come out.

We have seen many instances of people in Mexico with armed security being kidnapped, and we believe we will likely see more cases of this in the coming months. This trend is due not only to the presence of highly armed and aggressive criminals and the low quality of some security personnel, but also to people placing their trust solely in reactive physical security. Ignoring the very real value of critical, proactive measures such as situational awareness, countersurveillance and protective intelligence can be a fatal mistake.
Citeste tot...

Highway to starway

lol. Best picture in a while.

Da, mama, cu raiu'n mine si nu ma zvarli'n dracime.

Courtesy of Mordechai, care le shtie, le pricepe, le cunoashte, le vede, le intzelege, le intzeleptzeshte shi le vorbeshte. Shi chiar shi le bea. Mama lor de clujeni carele este shi carele face chestii de vasta conspiratzie lichida shi da telefoane la miezul noptzii de doishpe noaptea sa ne faca pe noi sa inghitzim in sec ca nu suntem acolo. Auzi tu: Conventzia Coniacului de Pruna. Tz tz tz. Ce oameni. Ce caractere. Ce palinca...

:rofl:


Citeste tot...

Those were the days

LONG before the beginning of the period known as the Middle Ages a tribe of barbarians called the Goths lived north of the River Danube in the country which is now known as Roumania. It was then a part of the great Roman Empire, which at that time had two capitals, Constantinople--the new city of Constantine--and Rome. The Goths had come from the shores of the Baltic Sea and settled on this Roman territory, and the Romans had not driven them back.


[...]

Then began the work of destruction. The Goths ran in crowds through the city, wrecked private houses and public buildings and seized everything of value they could find. Alaric gave orders that no injury should be done to the Christian churches, but other splendid buildings of the great city were stripped of the beautiful and costly articles that they contained, and all the gold and silver was carried away from the public treasury.

In the midst of the pillage Alaric dressed himself in splendid robes and sat upon the throne of the emperor, with a golden crown upon his head.

While Alaric was sitting on the throne thousands of Romans were compelled to kneel down on the ground before him and shout out his name as conqueror and emperor. Then the theaters and circuses were opened, and Roman athletes and gladiators had to give performances for the amusement of the conquerors. After six days of pillage and pleasure Alaric and his army marched through the gates, carrying with them the riches of Rome.

Alaric died on his way to Sicily, which he had thought to conquer also. He felt his death coming and ordered his men to bury him in the bed of the river Busento and to put into his grave the richest treasures that he had taken from Rome.

This order was carried out. A large number of Roman slaves were set to work to dig a channel and turn the water of the Busento into it. They made the grave in the bed of the river, put Alaric's body into and closed it up. Then the river was turned back to its old channel. As soon as the grave was covered up, and the water flowed over it, the slaves who had done the work were put to death by the Visigoth chiefs.


Citeste tot...

Those teeth

Courtesy of Lucky Luciano. Care stie... :)

Citeste tot...

Lorans

LAURENCE

Whiskey Laurence i se spunea lui Laurentiu Stoian, care era din Buzau si fiu al unui membru marcant PRM. Laurentiu era un artist adevarat si canta la muzicuta de blues asa cum nimeni n-a mai facut-o la noi in tara - nimeni de care sa stiu eu. Nu il vazusem prin 2 Mai, a aparut abia tarziu, in Vama Veche, dupa ce lumea se mutase din 2 Mai din cauza taraniei care avea sa infesteze si Vama cat de curand. Se imprietenise cu Vali Racila, un moldovean cu barba de tip Ion Creanga care era tare la country blues, si amandoi cantau la ghertoiul de Bibi. Se imprietenise si cu noi si chiar ne-a sunat intr-o seara in Bucuresti ca trece pe la noi. I-am spus sa vina, eram cu totii adunati la un pahar, i-am zis si interfonul. Asta se intampla cu 5 minute inainte sa se arunce de pe un bloc.

Lorans. Laurentiu. Lawrence. Muzicutza.

Anuntz in Grozavesti, prin '93 sau '94: "Vand discuri". Discuri de'alea de vinil, mari si rotunde si vetuste. De'alea de care voi ashtia nu prea mai stiti cu ce se mananca. De'alea de pus pe pick-up, sa prajesti cartofi prajitzi.

"Vand discuri". In B, pe la etajul 2, daca nu ma inshel. Ma duc. Imi deschide usa unul cu o fatza sictirita si cu un inceput de barba si cu o cutie de discuri pe care le vindea. Fac cu deshtele asha prin ele, cum il stiti pe Alex din Clockwork Orange ca facea, inainte sa schilodeasca boshorogi si sa babardeasca bagaboante ieftine. Gasesc unul, parca un King Crimson. Cred ca il mai am si acum. Sau parca un Bod Dylan. Who the fuck knows, memoria nefiindu-mi unul din atuuri in viatza.

Mai fac din deshte inca ceva, dau peste un disc: Bob Pegg & Nick Strutt: The Shipbuilder (1974). Il rog sa o puna, sa aud cum suna. "Nu, asta nu e de vanzare". Il pune totushi. Un nene constructor de drakkare, care merge la stapanul inelelor feudale sa'i faca o barca, si i se pune pata pe doamna casei, si da'i iubire. Dar asta nu stiam atunci. Asta stiu acum, dupa 15 ani, cand stiu albumul pe de rost si dupa ce l'am cautat cu cerul si pamantul pe Internet (stati linistiti: il am in calculator). De jale scandinava. De onoare celtica. De ciocan si de sabie si de fulger. Nu pentru manelisti. Ci pentru cei tristi.

Mai dau din degete. Mai gasesc un album. "Pune'l si pe asta". "Nici asta nu e de vanzare". Il pune, totusi. Dr. John: Babylon (1969). Uite'l aici, pentru cei care nu stiu cu ce se mananca.

Si uite asha, intreband de una, de alta, si ascultand muzica, le'am dat dracului de relatzii comerciale si ne'am imprietenit. Pe urma am si stat vreo doua saptamani la el in camera. Am ascultat muzica si ne'am hippiotzit, in masura in care puteai sa te hippiotzeshti in 1993, toamna tarziu.

Pe urma a inceput sa cante in metrou, cu o trupa. Cantau blues. Pe urma s'a dus in Ungaria, de unde a venit tare mandru cu o muzicutza Hohner. Pe vremea aia de'abia invatza sa cante la muzicutza cu adevarat.

Pe urma s'a dus in muzica cu totul. Si'a bagat picioarele in ea de facultate de Geologie (deja era pe inventarul facultatzii, student etern). Si a cantat cu cei de la Rosu si Negru, sau de la Stendhal, sau de unde mama naibii mai erau aia. Si a devenit din ce in ce mai cunoscut. Si lua din ce in ce mai Diazepam cu bere.

Si pe urma s'a dus cu totul.

Doamnelor si domnilor: pentru Lorans, sa inchinam aceasta cupa cu miere shi fiere.

Doamnelor si domnilor: Dr. John. Sa'i priasca lui Lorans acolo, in pamantul rece si ud.

Doamnelor si domnilor: Dumnezeu sa'l odihneasca.




Citeste tot...

Evolutia preturilor apartamentelor

Totul a plecat de la analiza lui Kris: Cat de mult pot scadea preturile la apartamente? (vezi si partea a IIa)

Am fost destul de activ in zona comentariilor, discutand despre validitatea analizei, in situatia in care punctul de pornire al comparatiei, 2003, face parte dintr'o alta poveste, economics-wise, decat anii 2008 sau 2009:

Comentariul 25:
Analiza nu prea sta in picioare pt ca momentul zero, 2003, este dintr’o alta logica, din alta lume. Nu poti sa ai un pret de casa egal cu un pret de masina medie, nici prea prea, nici foarte foarte. Valoarea de intrebuintare a unei case este total diferita de cea a unei masini. O casa, cu minime investitii, o poti folosi o viata si este mult mai necesara decat o masina pe care dupa max. 10 ani o dai la cosul de gunoi.

In consecinta, reperul initial, momentul zero, e shubred. Comparatzi mere cu shuruburi: Romania, care in 2003 de’abia incepea sa isi coreleze economia cu restul lumii capitaliste, si SUA sau UK, care fac sportul asta de zeci de ani. O economie in convergenta cu unele mature. Alte mecanisme de piata.

Comentariul 69:
Acum cativa ani, lumea gandea in doua colturi de minte: intr’o parte, preturile de masini, cf cu preturile occidentale (convergenta preturilor la un produs facut ailleurs, la ei in Nemtzia sau in Cehia: cam tot atat costa sa’l iei de nou si acolo, si aici, in jur de 15-20 mii euro). In alt colt al mintzii, lumea gandea la apartamentele comunisto-ceausiste ca la ceva primit pe aproape de’a moaca, la preturi subventionate (adu’ti aminte cum s’au vandut apartamentele catre locatari imediat dupa 1990). Intr’un colt al ringului, un pret facut la forja cererii si ofertei. In al coltz al ringului, un pret care inca (inca, la nivelul lui 2000… 2003, pentru doar catziva ani de zile) mai era gandit, conceput, cerut in urma unei distorsiuni masive a statului in economie.

Dar, incepand cu 2000 si mai ales cu 2003, mai intai incetul cu incetul, iar pe urma, in vara nebuneasca a lui 2003, la ritm de iuresh, preturile fantomatice comuniste la apartamente au trebuit sa se sincronizeze cu realitatea din restul Europei. In cazul masinilor, insa, preturile erau deja sincronizate, ca erau facute / produse la dujmanii capitalisti.

De aia spun ca masina din 2003 si cea din 2009 au pretzuri care rezulta in urma aceluiasi proces economic. In schimb, casa din 2003 si aia din 2009 au pretzuri concepute / construite in total alta paradigma. Mere cu shuruburi.

Pe langa asta, deplangeam si lipsa unor date de comparatie, ca sa ne dam seama cand se modifica panta graficului, pentru a identifica un eventual moment de schimbare de scufitza.

Comentariul 89
Momentul de referinta zero? Undeva 2004 - 2005. Poate mai degraba 2005. Parerea mea. As avea nevoie de un grafic al evolutiei preturilor, sa vad unde s’a terminat momentul de iures si unde panta a capatat un unghi mai uman.

Si ma gandeam la iuresul de date care zace neutilizat pe site-ul Anuntul.ro: o serie de date de, poate, 10 ani de zile.

Si, surprize surprize! Nu am fost singurul care s'a gandit la asta. Un alt forumist, al_core, ne arata ca entuziasmul si un pic de pricepere php-ista poate duce departe

Comentariile 95 / 96:
@turambar: arunca, te rog, un ochi aici. e statistica, aia care’ti place tie! :) crezi ca mijlocul lui 2004 e un moment mai bun pentru începutul balonului imobiliar?

"Aici" din comentariul lui al_core este un blog cu accent pe imobiliare: Index Imobiliar.

Iar graficele pot fi gasite aici:
Preturile imobiliarelor in Bucuresti, evolutia 1996 - prezent (1)

Preturile imobiliarelor in Bucuresti, evolutia 1996 - prezent (2)

Un blog excelent, unde, pe langa istoria pe termen mediu al preturilor, gasiti si evolutiile recente. Well done, mate!

Un exemplu de grafic, care arata munca de chinez batran depusa:
Apartamente cu doua camere (Evolutia in euro* [* ECU până la 31 dec 1998, EURO de la 1 ian.1999]. Pretzuri mediane:

Precizare 1: Atentie! Nu confundati mediana cu media.
Precizare 2: Txs mate for the Google Analytics script :)
Precizare 3: Chinezul batran care a facut toata munca asta de scris Biblia pe bobul de orez nu e al_core, ci R(enderman), Txs al_core pt precizare.
Precizare 4: Nu e Anuntul, e Anuntul de la A la Z.


Citeste tot...

Despre sondaje, fara patima

Sondajul CCSB contine o interesanta sectiune dedicata alegerilor trecute. Prima constatare, care a starnit reactii violente din partea unor jurnalisti lipsiti de elementare cunostinte sociologice, este ca 73% din respondenti declara ca au votat in 30 noiembrie. Nu este nici o eroare de esantionare, nici o manipulare, ci un comportament normal, cunoscut drept conformare la norma sociala. Declararea abstentionismului contravine unui cliseu larg raspandit in societatea noastra – cel al datoriei cetatenesti de a vota. Prezumtia ca oamenii raspund cinstit la sondajele de opinie s-a dovedit in repetate randuri a fi falsa; in realitate, oamenii declara adesea ceea ce li se pare ca se asteapta de la ei. La fel se explica si faptul ca, fara exceptie, in toate sondajele preelectorale se inregistreaza un nivel declarat al participarii la vot mult superior celui constatat la urne cateva zile mai tarziu, ceea ce face extrem de dificila estimarea indicatorului respectiv. Datoria noastra nu este sa citim ad litteram cifrele din sondaje, ci sa le interpretam prin filtrul cunostintelor despre modul in care functioneaza opinia publica.


Pe aceeasi linie trebuie interpretate si raspunsurile la intrebarea "Cu cine ati votat?". De data aceasta, tendinta inregistrata uzual este ca respondentii sa se situeze de partea taberei castigatoare – efectul se numeste "bandwagon" si a fost semnalat inca de la mijlocul secolului al XIX-lea. Cu alte cuvinte, oamenii (mai ales cei care in realitate au ramas acasa) declara din oportunism ca au votat partidul perceput ca invingator. Din aceasta perspectiva, faptul ca 43% au declarat ca au votat PD-L inseamna de fapt ca, in perceptia publica, acest partid este acum considerat a fi invingatorul scrutinului din toamna trecuta.

Mircea Kivu: Situatia in perceptia publica (Romania Libera, 7 feb. 2009)


Citeste tot...

Ooops :/

Poate ca Nastase si-ar mai spala ceva din pacate dand fuga la Bruxelles pentru a le propune eurocratilor un deal: daca procurorii ii dau pace, s-ar putea dedica implementarii unui alt obiectiv major al UE – problema romilor. Date fiind incidentele din Italia si tensiunile din ultimele luni, aceasta minoritate etnica a ajuns sa dea, in prezent, mai multa bataie de cap Bruxelles-ului decat puzderia de politicieni corupti ai tarii. Daca Adrian Nastase ar promite ca in urmatorul deceniu se va dedica trup si suflet implementarii programelor de educare sociala a membrilor refractari ai acestei minoritati etnice in vederea integrarii lor in mainstream-ul societatii, eu unul ma declar multumit de un asemenea troc.

Tom Gallagher - Trocul, justitia si Nastase (Romania Libera, 16 feb 2009)

Cuuum? Purtatorul de cuvant al valorilor europene, spionul oficial care vegheaza la buna purtare a barbarilor, taiosul robespierrean din publicatia robespierreana spune asha ceva? Rosteste "membrii refractari ai acestei minoritati etnice"? Cuuum? Minoritate etnica ce da mai multa bataie de cap Bruxelles'ului decat Adita? Adica gandim en gros, la gramada, toata minoritatea? Adica UE a ajuns la mintea romanului cea de pe urma si s'a suparat pe tigani si vrea sa'i cilivizeze? Adica valorile grupului etnic tiganesc nu mai e bune, manca'tzi'ash, cand da cu lapte de tzatza pe parbriz in mall la Brucseles? Tz tz tz. S'a intors lumea cu curu in sus, maica. Maine poimaine te pomenesti ca vor sa'i si castr...

Oops. Am zis o rautate. Doar italienii pot spune asa ceva. Nu si noi, romanii, care suntem un popor primitor, blajin, ospitalier, degraba varsatoriu de sange nevinovat si dornic de pogromuri. Mama noastra de barbari, carele nu avem cilivizatzia in sange. Cu lapte de tzatza cu tot...

:/


Citeste tot...

The beast within

Pe vremea cand parintzii noshtri nu stiau inca ce e aia OTV. Si pe vremea cand aia din America inventau scorpioni flambe, vole de gloantze si tocanitza de falca zdrobita, cu ulei incins pe fatza. Toate, courtesy of Sam Peckinpah, violentul de servici al anilor '70, tata lu' Tarantino shi nashu' lu' Al Pacino.

Cum ar spune criticul de arta cu gura plina de cuvinte de lemn:

Upon its release (within a month of Stanley Kubrick's similar meditation on ultra-violence, A Clockwork Orange), Straw Dogs sharply divided critics and audiences over whether it exploited and glorified macho bloodshed or commented on the violence that had become a fact of 1960s American life. Peckinpah proclaimed his own distaste for violence, suggesting that Straw Dogs portrays how society fails to eradicate primitive drives, leading to territorial warfare.

Dar mai bine lasatzi barbologia, supa de cuvinte, si privitzi raul in fatza. 8 minute de film cat un curs de filosofie de 6 luni de zile: Viatza e grea, lumea e rea, nimeni nu te vrea, except la podea, sa tzi'o dea, sa tzi'o dea.

Doamnelor si domnilor, Straw Dogs (Sam Peckinpah, 1971). Cu un Dustin Hoffman de pe vremea cand era tanar si facea filme. Get it while it's hot.

De furie. Si de frica. Si de carne. Si de bata. Si de seara.

A, apropos: nu va uitati cu copiii. Doare...


Citeste tot...

Cu 5? Cu 6?

In urma calatoriei de la Cluj de acum trei saptamani, cand m'am vazut cu Groparu si cu Andrei Crivat, concluzia era clara. Dupa cum spuneam si distinsului meu auditoriu format din prieteni, chelneri si turturele, singura intrebare care conta era: incepe cu cinci sau cu sase?

Uite ca a inceput cu sase. La limita, dar tot cu sase: 60,48% (dupa Mediafax, 62%).

Cand am fost la Cluj, acum trei saptamani, Apostu avea 55%, iar Nicoara vreo 25%. Cifrele au ramas aproape neschimbate: Apostu 60%, Nicoara 27%. Mare lucru nu s'a intamplat in campanie. De fapt, sa ne ierte Dumnezeu: nici nu prea aveau cum sa se intample chestii. Prea din scurt si situatia prea bine definita. Cum spuneam turturelelor de atunci: Potzi sa vii si cu Avram Iancu, sa'l propteshti in fereastra, ca tot asha ramane. Pentru Apostu, succes era daca incepea cu 6; pentru Nicoara, succes era daca incepea cu 3. Pentru ceilaltzi, succes era daca bateam Croatzia la fotbal.

De altfel, impresia de rezultat dinainte cunoscut s'a vazut si la prezenta la vot. Daca la Apostu intrebarea era: cu cinci sau cu sase?, la prezentza intrebarea era: cu doi sau cu trei? Ei bine, a inceput cu doi. La rigoare cu doi, aproape trei (29,94), dar tot doi ramane. Cam putin pentru o comunitate care se mandreste cu civismul sau, nu'i asha? (Desi cand au votat 12 ani la rand cu Ghita tot civism a fost, nu?)

Gata. Ce'a fost, a fost. Finita la comedia. Hai, la europarlamentare cu voi! Gropare, unde ai pus sticla aia, sa'i frigem un vot peste dop? Adica un bot peste vop? Adica un dov septe to...

:)

LATER EDIT: Mediafax sucks. La dujmanii de la ziare.com am gasit adevaratele date oficiale ale lu' mama Omida: Apostu 60.48%; Nicoara 24.78%; Pop Puscas 7.39%, prezenta 30.19% (da, incepe cu 3)


Citeste tot...

YEEEESSS!

Gata! Sfarshitul lumii e aproape! S'a intors!

Taiatzi por... Aaa, pardon: vitzelul cel gras. Datzi foc la livezi. Spargetzi monitoarele cu mare bucurie si intreit dezmatz. Matil... Aaaa, PigBrother s'a intors din mortzi. Cu blogul pe lene calcand. Si lumii fapte groaznice spunand.

Bow, thy heathens! Fratele porc e din nou printre noi.

:D

Citeste tot...

O sa vina...

Citeste tot...

A search for community

Norman Swan: Is this why you think, and you often talk about the rise of religion in the world of science, there's the rise of religion. Is this why you think it's happening? The creation of a community?

Alvin Toffler: Yes, let me say that, that I think a good part of the resurgence of religion in the west is not based on theology or indeed on religion as such, but it reflects a search for community among millions of people who feel isolated, alone, alienated, anomic, and so on, and church frequently offers a place where they can be good people in a safe environment, and can develop social ties along with religion offering an explanation of the meaning of life, it offers community as well. And I think a lot of the people who are signing-up these days, are doing it for at least mixed motives, or are essentially signing-up for the communal reasons, and are willing to accept the particular theology that comes with it.

From here.
Citeste tot...

Stance: Arakure

Citeste tot...