Ascultati cu atentie ce spune si bagati la cap. Nu se stie niciodata cind va poate fi de folos. Daca nu intelegeti, mai ascultati inca o data. Si inca o data. Si inca o data, pina pricepeti.
PS: Dezechilibrul. Totul consta in dezechilibrare. Dezechilibrarea celuilalt si pastrarea echilibrului tau. Restul e curgere.
.
Citeste tot...
duminică, 4 martie 2012
Aceste contacte care ne doare: Kaite Nage
sâmbătă, 3 martie 2012
Gropare, hai la cumparaturi!
Gropare, scoala bre ungure bre! Nu dormi! Nu te ascunde dupe fustele muierii! Avem treaba! Oamenii de marketing au inventat cum sa ne atraga in cele din urma la cumparaturi.
Tu aduci berea. Eu aduc nevasta...
:)
.
Citeste tot...
Urîte vorbe, dom’ poet!
De 1 spre 8 martie, tuturor femeilor de pe lumea asta care au uitat sǎ mai fie fete.
Sǎ-ți fie rușine, Geo Dumitrescu!
* * *
Madrigal răsturnat
Ai să te faci urîtă, fată tristă, fată de piatră!...
Tot ce mi-ai dăruit sporește, urcă -
piere încet ce ți-am dat, așa cum seacă
bălțile neadînci uscate de vînt.
Mi-ai dat puțin – ți-am luat tot,
ochii mei te păstrează întreagă
și-n cana de lut a inimii mele
murmură sîngele tău.
Ai să te faci urîtă, fată tristă, fată de fum!...
Tot ce era frumos, tot ce era de preț
pe piept am luat, pe frunte, comori uriașe -
ce-a mai rămas e aproape nimic
și mai puțin încă, ce-a mai rămas,
încet, încet, tot mie-mi rămîne,
căci strîng după tine harnic, avar, bob cu bob,
ca vrabia în urma sacului rupt.
Ai rămas puțină, fată tristă, creangă desfrunzită!...
Ca un tâlhar sălbatic te-am prădat:
te-am jefuit de taine, de idoli,
de flori şi de lacrimi,
iar fluturele tău viu, luminos și năstrușnic,
ți l-am furat, dezgropîndu-l din inima ta
și lăsîndu-te stinsă, deșartă,
ca o veștedă crisalidă pustie.
Ai să te faci urîtă, fată tristă, fată amară,
ca o grădină bătută de grindină!...
Lacom, înfrigurat, te-am spălat în apele mele,
te-am ales, strecurîndu-te ca pe un nisip aurifer -
nimic n-am scăpat printre degete:
toată pulberea ta strălucitoare
e-n mine.
Chiar umbra ta, să n-o cauți zadarnic,
ți-am oprit-o pe zid, la plecare,
atunci cînd inima mea, explodînd,
te-a spulberat.
Și iată mîinile mele, privește-le:
în palma lor a rămas încrustată
urma genunchilor tăi, așa cum rămîne
pe cojile nucii urma miezului dulce…
Săracă ai rămas, fată tristă, fată proastă
în mine sunt toate comorile tale,
tot ce mi-ai dăruit urcă, sporește -
piere încet ce ți-am dat, așa cum seacă
bălţile neadînci uscate de vînturi...
Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,
deschizînd fereastra spre luna ce scapătă,
îți strig mereu cu mîhnire adîncă și teamă:
ai să te faci urîtă, ai să te faci puțină,
fată tristă, fată de gheață.
Ai să te faci urîtă, fată amară!...
.
Citeste tot...
Cine ridicǎ gǎina, de gǎinǎ va pieri
În viața oricǎrui om se întîmplǎ chestii. Tot soiul de chestii. Chestii maro, chestii albastre. Chestii nasoale, chestii gustoase.
Așa mi s-a întîmplat și mie ieri, cînd am fost invitat la Realitatea TV seara tîrziu sǎ discutǎm despre subiectele zilei. Și cum chestia asta cu “subiectele zilei” este de fapt întotdeauna doar o chestie de decupaj, se cheamǎ cǎ de fapt vorbim despre “subiectele zilei, așa cum sînt ele selectate de cǎtre producǎtor pe baza filtrului propriu depedeve a fi semnificative / gustoase / sǎ facǎ rating / sǎ se potriveascǎ perfect cu clima și ambientu”.
Iar asearǎ clima și ambientu au decretat: azi vom vorbi despre gǎini. Via ouǎ, via declarațiile mai mult decît foarte perfecte ale ministrului agriculturii. Dar tot despre gǎini a fost de fapt vorba.
Asta ar fi fost cum ar fi fost. În fond și la urma urmei, sociologii se pricepe la toate, nu-i așa? Ei este ca soldatul sovietic, dragii de sociologi multilateral dezvoltați, acești oameni plenari ai noii ordini mondial-simbolice, ei se descurcǎ cu ce are la îndemînǎ.
Avem o gǎinǎ? Discutǎm despre gǎinǎ. Avem un deficit bugetar? Discutǎm despre deficitul bugetar. Avem un monstru verde care mǎnîncǎ oamenii în platou și se îndreaptǎ amenințǎtor spre noi? Nu-i nimic, comentǎm evenimentul în direct. În general, sociologul e oportunist, vede structuri și teorii și esplicații peste tot. Sociologi sǎ fie, cǎ are balta pește și emisiunea cuvinte.
Partea nasoalǎ este însǎ cǎ la emisiunile astea chiar se mai și uitǎ cineva. Dacǎ se uitǎ doar rudele, e bine. Rating mic, jena pe mǎsurǎ. Dacǎ se uitǎ doar rudele și necunoscuții, e la fel de bine. Despre necunoscuți numa’ de bine, mai ales atunci cînd nu-i cunoaștem.
Cu adevǎrat nasol este cînd se uitǎ și prietenii. Atunci chiar ai pus-o. Mai ales dacǎ nu sînt prieteni de rugby sau de liceu, ci prieteni de Facebook. Dezastrul e garantat. Tu ești la televizor și vorbești despre gǎini, doct și științific și semi-tîmp și cvasi-penibil. Ei în timpul ǎsta se uitǎ la emisiune și se distreazǎ de minune. The fun of their lives, mama lor de prieteni, stai sǎ pun eu mîna pe ei...
Mai ales dacǎ regizorul are inițiativa regretabilǎ de a împǎrți ecranul în douǎ, în stînga sociologul, în dreapta gǎina, care deja știm cǎ este un organism viu care este chiar și în viațǎ, catastrofa comicǎ este deja comisǎ.
Asta s-a întîmplat, dragilor, asearǎ.
Eu eram la emisiunea cu gǎina, fǎrǎ sǎ știu cǎ împart ecranul cu colega de platou, Gallus gallus domesticus. Ei stǎteau și bǎgau bere și floricele în ei și rînjeau fasolea en-gros despre interacțiunea simbolic-semnificativǎ dintre SMP (ǎsta mi-s eu: Sociologul MP, cu S mare de la Fraer – așa cred cǎ o sǎ-mi rǎmînǎ numele de aici încolo) și Ggd (asta e ea, mama ei de fiarǎ de coteț).
Adicǎ, pe scurt, se cǎcau pe ei de rîs.
Și mai nasol este cǎ o fǎceau în mod organizat, într-un spațiu public virtual special constituit în acest scop. Mîncau floricele, beau bere, bestiile naibii, și chetuiau despre SMP și Ggd.
Cînd am ajuns asearǎ tîrziu, la miezul nopții, dupǎ emisiune, dezastrul se produsese deja. Pagina era plinǎ de mișto-uri criminale la adresa lu’ moi. Era plin de gǎini peste tot. Gǎini și sociologi.
Ce dracu’ sǎ fac? Ireparabilul se comisese. Le-am promis cǎ-i bat, cǎ le rup oasele, cǎ vor vedea ei ce se va întîmpla cînd vom schimba Internetul pe interacțiune 3D. Dar prea tîrziu: gǎina era acolo, collee de moi ca timbru de scrisoare. Nu mai aveam ce sǎ fac decît sǎ mǎ îmbǎt și sǎ mǎ culc. De supǎrare, nici nu m-am mai îmbǎtat. M-am culcat pe uscat, sperînd sǎ-mi gǎsesc uitarea în vise cu dinozauri și placaje.
Mai nasol a fost cǎ în dimineața asta gǎina s-a transformat în porumbel. În mulți mulți porumbei. Pentru cǎ Lucia, ca o fiarǎ de scriitoare ce este, n-a uitat subiectul, a fǎcut un follow up la el și a avut groaznica inițiativǎ de a face un colaj vizual cu SMP încununat de gǎini transubstanțializate. Uite aici ce a putut sǎ-i puiascǎ mintea aia de scriitoare sadicǎ:
Drept pentru care adevǎrat grǎesc voo: cine ridicǎ gǎina, de gǎinǎ va pieri. Uitați-vǎ și voi în ce hal am putut ajunge. Pușca și cureaua latǎ, Ce gǎinǎ am în ogradǎ.
Andreea, ai legǎtura...
:rofl:
.
LATER EDIT: Aaaargh! Chestia asta chiar devine serioasǎ. Începe sǎ aibǎ o viațǎ a ei proprie. Altǎ bestie de prieten de pe FB, de data asta Gǎleata cu Pixeli, a preluat ideea, punînd accentul pe riscul pe care orice sociolog care se respectǎ îl prezintǎ de a dezvolta un cult al personalitǎții, și a continuat dialogul vizual cu o imagine care atrage atenția de manierǎ vizionarǎ asupra consecințelor evenimentului de azi:
Deci e clar. Deci pe ǎsta îl bat de doo ori.
:rofl:
Citeste tot...
vineri, 2 martie 2012
Concurs de înjurǎturi antropologico-nostalgice
Cum spuneam și în dimineața asta, într-un dialog erotico-constructiv cu Matusalem, mǎ întristeazǎ decǎderea stilistico-lingvisticǎ ce o putem decela în comportamentul agresiv verbal la compatrioții noștri contemporani din ziua de azi adicǎ de acum.
Ce se întîmplǎ? Toatǎ lumea s-a cantonat în genital. Cînd vine vremea de înjurat, sîntem martorii unei nefericite sǎrǎciri lexicale. Pulǎ, pizdǎ, inevitabilul fut. În cel mai bun caz, se fac excursuri în zona tanaticǎ. Aia cu morți adicǎ, pentru cine a lipsit de la orele de greacǎ clasicǎ.
Indiferent de motiv, de mood, de intensitatea supǎrǎrii, toatǎ lumea își bagǎ și își scoate, fute chiar și dacǎ n-are cu ce, apǎsat, cu stropi de plǎcere cristalinǎ atunci cînd rostesc cuvintele alea neaoșe, pe care ni le-au lǎsat strǎmoșii noștri slavi și cumani, de la Decebal și Traian citire. Tare repede și iute, cum zice bancul. Tare și apǎsat, cum scria pe tatuajele interlopilor pe vremuri.
Ca și în alte domenii ale vieții, ruralul și tradiționalul își dau obștescul sfîrșit. Iia cea înfloratǎ, nǎframa, costumul popular, cîntatul din frunzǎ, hora în bǎtǎtura satului, obiceiurile tradiționale și înjuratul pe teme religioase sînt deja de domeniul trecutului.
Cred cǎ în ziua de azi doar pe la MȚR se mai înjurǎ ca pe vremuri, asta doar ca sǎ se pǎstreze ceva din parfumul acelor vremi trecute. Te trezești cǎ mîine-poimîine Vintilǎ Mihǎilescu, antropologul nostru de servici, se va simți obligat sǎ organizeze un workshop la care sǎ învețe studenții de la științe sociale sǎ învețe tradițional, autentic.
Workshopul va fi organizat pe bani europeni, evident, cel mai probabil pe un fond POSDRU, și pe urmǎ vor fi dificultǎți în justificarea birocraticǎ a banilor cheltuiți. Alte motive de înjurǎturi. Alt workshop. Chiar happening, aș zice.
Unde sînt, oameni buni, înjurǎturile alea cu care am crescut în ograda pǎrinteascǎ? De cînd n-ați mai auzit un “Dumnezeii mǎ-tii” spus din inimǎ, cu foc, cu poftǎ haiduceascǎ și cu bîzdîc balcanic? Dar un “Crucea mǎ-tii”? Dar un “Da-r-ar dracii în capul tǎu sǎ dea”? “Anafura și cristoșii cui te-a fǎcut”? Dar un simplu “Du-te dracu’”, care pe vremuri era pur și simplu pîinea cea de toate zilele a relațiilor interumane pline de respect și prețuire reciprocǎ?
Oameni buni, ne moare tradiția, oameni buni! Sǎ facem ceva! Sǎ-l punem pe Vintilǎ sǎ scrie un proiect! Sǎ propunem o materie facultativ-obligatorie în clasa pregǎtitoare, sǎ învǎțǎm copiii sǎ înjure neaoș, de la curu’ vacii. Ah! Cristoșii mǎ-sii de viațǎ, de ce trebuie sǎ îndurǎm aceastǎ nedreptate ontologicǎ, aceastǎ viațǎ atomicǎ de rahat, în care toatǎ lumea vorbește ca-n Pantilimon și nimeni nu mai înjurǎ ca un cioban?
Dumnezeii mǎ-sii de viațǎ...
Deci, așadar și prin urmare, ținînd cont de faptul cǎ scǎunelul are doar trei picioare, pe cale de consecințǎ declar deschise lucrǎrile interactive pe aceastǎ temǎ. Aștept cu cel mai științific interes toate înjurǎturile rural-arhaice pe care vi le amintiți și care considerați cǎ trebuie sǎ rǎmînǎ în fondul de aur al înțelepciunii spiritului poporului român.
Ce mama dracu’! Pǎi ori sîntem antropologi, ori nu mai sîntem...
Citeste tot...
Ah, ce dureros...
Am fost asearǎ la lansarea lui Digi 24.
De cum am intrat, am avut un deja vu. Ah ce dureros. Am dat nas în nas fix cu englezii consultanți care acum vrei trei secole și ceva, prin 2003, pe vremea cînd îngîmfatul Albion cîștiga Cupa Mondialǎ, ei, îngîmfații de consultanți, fǎceau identitatea vizualǎ pentru Național TV. Ah, ce dureros.
Ne-am recunoscut, ne-am îmbrǎțișat, am evocat, ne-am tachinat. Am discutat despre banii de recuperat (ah, ce dureros!), despre viațǎ, rugby, București (ah, ce dureros!), televiziune, Cehia și femei. Nu, despre femei n-am discutat, am pus-o de la mine. Ah, ce dureros.
Pe urmǎ s-au deschis ușile și am intrat în sala cea mare, unde avea loc evenimentul propriu-zis de lansare. Chestii cu fum, cu obscuritate cyberpunk. Ce mai: plin secol 21. Multe efecte speciale. Din pǎcate însǎ, efectele speciale au fost anulate de un scenariu șchiop, tare șchiop. Naiv, ca la teatrul din Drǎgǎșani. În consecințǎ, distins onor participanții ne-am plictisit elegant și demn și sobru și cu oareșce aroganțǎ, cum îi șade bine participantului la asemenea sindrofii.
Trǎirile negative de jenǎ la adresa scenariului șchiop – sǎracii! uitǎ-te la ei cum se chinuie! vai, ce varzǎ sînt! cine a scris penibilitatea asta? – au fost parțial compensate de trǎirile pozitive la vederea unui comportament reprobabil drag sufletelor noastre amorale și imorale și cîinoase și reci. Am admirat inadecvarea cvasi-ilegalǎ a comportamentului participanților în trafic la eveniment: mai mult de jumǎtate din cei de acolo își aprinseserǎ tacticos țigǎrile și fumau like in the good old days, înainte de Potopul moral anti-tutun. Ce fum! Ce autenticitate! Ce nostalgie dupǎ vremurile cînd puteai fuma fǎrǎ sǎ se uite lumea la tine ca la ciumați.
De bucurie – ah, ce dureros! – mi-am aprins și eu o țigarǎ, deși formal vorbind am trecut de partea bunǎ a Forței și m-am lǎsat de fumat, și am bîrfit naivitatea scenariului de eveniment de lansare cu cei din preajmǎ, cunoscuți din televiziuni.
Cum e aia sǎ stai de vorbǎ cu niște holograme? Ǎștia nu-și dau seama de frazbilitatea situației? Chiar ne iau de gubilactici? Hai, sǎ zicem cǎ pentru un copil de 6-7 ani parcǎ-parcǎ ar mai merge, dar pentru unul de 8-9 ani deja e fumat, e passee. Ce e aici: lansare de televiziune de știri sau de televiziune de desene animate?
Ah, ce dureros! Sǎ vezi ce cotǎ de piațǎ scǎzutǎ o sǎ aibǎ. Vlad, sǎ zicǎ mersi ǎștia dacǎ peste un an vor reuși sǎ stea în 1% market share.
Ce acoperire are RCS-RDS, Șerbane? Pǎi tu trebuie sǎ-mi spui, cǎ tu ești cu cifrele! Da, dar eu le știu în calculator, nu în mintea creierului meu. Am ajuns la concluzia cǎ undeva în jur de 40% din gospodǎrii. Aha! Și ǎștia vor sǎ facǎ rating? Ah, ce dureros... Doar dacǎ îi preia și UPC-ul, și dacǎ trec și pe DTH-urile celorlalți. Crezi cǎ Romtelecom o sǎ-i preia? Eu nu cred. Ah, ce dureros.
Ca sǎ nu mai vorbim de aglomerare. Cîte televiziuni de știri sînt pe lumea asta la noi, Vlad? Șapte, opt? Mai e loc de încǎ una? Pǎi hai sǎ le numǎrǎm: Antena 3, Realitatea TV, România TV, TVR Info, B1 TV, Giga TV, N24. Am uitat vreuna? Deci șapte. Dacǎ punem și TVR 3, deci opt. Asta ar fi a noua. Damn it: a noua! Ah, ce dureros.
Pǎi de ce mai pui N24?, mǎ întreabǎ Vlad pe bunǎ dreptate. Cǎ ǎia sînt morți deja de sute de ani. Bine, fie: îi scoatem din calcul. Deci cel puțin șase televiziuni de știri. Asta ar fi cel puțin a șaptea. Îți spun eu: sǎ zicǎ mersi dacǎ fac 1% cotǎ de piațǎ. Va fi foooarte cel mai perfect pentru ei. Mai mult decît foarte ideal.
Pe urmǎ s-a terminat penibilitatea cu holograma și evenimentul a continuat în partea cealaltǎ a sǎlii și pe scena doi s-a urcat un prezentator TV tînǎr și subțirel și dichisit, ca un sublocotenent de entuziast și de subțirel și de necopt, și a început sǎ vorbeascǎ și sǎ invite sus pe scenǎ vorbitorii. “Iar acum îl invit pe scenǎ pe premierul României, Mihai Rǎzvan Ungureanu”. Și pe scenǎ s-a urcat Mihai Rǎzvan Ungureanu.
Ups. Stai așa cǎ nu-i așa.
Vlad rînjește în colțul gurii: cît ziceai? 1%? Îți reconsideri estimarea de cotǎ de piațǎ?
Da, Vlade, mi-o reconsider.
Ah, ce dureros...
Citeste tot...
joi, 1 martie 2012
Vin alegerile!
Dintr-o serie Trinity pe care ne-a aratat-o Matusalem.
La multi ani, doamnelor care va rostogoliti prin viata asta ca un drum. Nebun. Scrum. Parfum. Tutun.
Citeste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
