S-a întîmplat un watershed

Zilele astea multă lume simte și clamează, unii cu fiori de speranță, alții cu fiori de teamă, că s-a întîmplat un watershed, cum ar spune românul verde care nu știe să se exprime decît în engleza de Cambridge cînd discută politică la masă cu soția.

Watershedul respectiv ar fi, evident, declanșarea campaniei de toamnă de dosare la hectar.

Mamă, ce le face! Mamă, ce efect devastator! Mamă, vezi Băsescu ce se pricepe? Mamă, ăștia încă mai ascultă de el! Mamă, ce măcel! Mamă, ce watershed!

Ia uite, nevastă, watershedul cum lovește. Ia uite cum rotește DNA-ul paloșul pe deasupra capului și cum cad căpățînile de dujmani ai poporului, de corupți care evident că doar acum, în campanie electorală, era cazul să fie dintr-o dată dezvăluiți și puși sub acuzare.

Ia uite, nevastă, cum taie paloșul sfoara la dosar și ia uite cum se duc pe apa sîmbetei căpățînile și voturile.

Adică, în cuvinte complicate, de consultant politic: efectele electorale prezumate în aceste exclamații cvasi-expletice sînt evident considerate a fi hotărîtoare, răspîntioase, watershedice.

(Dumnezeule! Mai am un pic și chiar scriu precum Pleșu! Nu-mi vine să cred în ce hal estetico-retoric am ajuns! Nici eu nu mai mă recunosc. E clar: de la campanie și de la cafea mi se trage. Adică ECDCC: efect campanic detrimental catalizat cofeinic).

Femeie, tu muiere tu, mai pune o cafea, mai toarnă o pălincă. Sună-l pe Pleșu, spune-i că-l iubim! Acum e atunci. Ăsta este momentul de cumpănă al acestor alegeri,

Ăsta este paiul care va rupe spinarea cămilei, la fel cum a fost spa-ul lui Vîntu în 2009.

Mă rog, unii mai avizați ar spune că nu spa-ul ar fi contat hotărîtor, ci filmulețul. Dar nu te poți pune cu stereotipul popular. Dacă le-a intrat oamenilor în cap că spa-ul l-a făcut pe Geoană să piardă alegerile, nu ai cum să le arăți cifre că nu-i așa.

Că oamenii nu cred în cifre. Neah. Oamenii pe aici nu cunosc înțelepciunea Mosfilm: "Moscova nu crede în lacrimi". Din contră, oamenii noștri cred în lacrimi și în emoții și mai ales și mai ales în preconcepțiile din capul lor cel înțelept și plin de preconcepții adînc înrădăcinate.

La fel și acum. Degeaba v-aș povesti eu că sondajele care nu minte și nu greșește spun că prezumatul efect apocaliptic al campaniei de toamnă de secerat dosare la hectar este de fapt un fîs. Nu e scris în stele, e scris în SPSS. Se vede în sondaje.

Dar voi oricum nu credeți în sondaje și veți fi ferm convinși că Palada vă manipulește. Că așa știți voi, a scris și la gazetă. Așa v-a spus Turcescu și Pora în emisiuni și Tapalagă în cuvinte: Palada vă păcălește, doar noi vă spunem adevărul. Ce zicem noi, aia e. Ce zice Palada e doar campanie electorală, că el e omul lui Ponta, noi sîntem liberi și independenți și nu sîntem oamenii nimănui.

Deci, așadar și prin urmare, probabil că n-o să mă credeți cînd vă spun că strategia băsesciană de dat drumul din lanț la dulăii războiului dosaristic are o eficiență limitată, că să mă exprim eufemistic.

N-o să mă credeți, dar așa este. A încercat, dar nu prea i-a ieșit. Cum la fel a încercat, dar nu prea i-a ieșit nici mațocăria cealaltă, aia cu ofițerul acoperit. Nici aia nu a produs efect electoral.

Nu-i nimic că nu mă credeți. Mai e un pic, mai sînt trei săptămîni, și vom vedea cine a avut dreptate și cine doar a făcut zgomot de campanie: eu, sau independenții lu' pește prăjit care citesc de pe punctajele lui Băsescu.

La fel și în privința watershedului. Nu e ăsta care îl credeți voi, cu dosariada apocaliptico-dna-electorală. E un altul. E unul care s-a întîmplat foarte recent. Un watershed mai discret, fără mare tam-tam.

Adevăratul watershed s-a întîmplat ieri, cînd vicepreședintele SUA Joseph Biden l-a sunat pe Ponta și au discutat subiecte ce definesc fișa postului de președinte: politică internațională, armată, situația regională, Parteneriatul Strategic.

Repet: Biden l-a sunat pe Ponta, nu pe Băsescu, să discute subiecte militare și de politică internațională și de securitate națională.

Înțelegeți semnificația acestei discuții?

Este un gest simbolic de o încărcătură mult mai mare decît tindeți Dvs pe persoană fizică să credeți.

Este, de fapt, momentul în care ducele de Orleans iese în balcon și strigă "Le roi est mort! Vive le roi!".

Este momentul în care apa începe să curgă în partea cealaltă. Adică watershed, cum ar spune consultantul politic de bucătărie cînd discută alegeri cu soția, dimineața la cafea.

* * *

PS: pentru minoritatea de 0,71% dintre Dvs care nu știți ce înseamnă watershed.

În primul rînd, în sensul propriu al cuvîntului, înseamnă cumpănă de ape. Adică, pentru cei geografically challenged, muchia aia de deal unde într-o parte apa se duce într-un rîu, în partea cealaltă apa se duce în alt rîu. Iară nu cumpăna de lemn de la fîntînile din picturile lui Grigorescu, căci altă fîntînă cu cumpănă n-ați văzut în viața voastră, pufoșilor urbani ce sînteți :) E un loc înalt care separă bazine hidrografice, nu un simplu lemn.

În al doilea rînd, făcînd trecerea spre cele sfinte, spre simbol, spre idee, înseamnă cumpănă de situații, răspîntie de moment important. (Chiar, cine mai folosește azi acest fabulos cuvînt desuet? cine mai știe cum arată o răspîntie de uliți?).

Adică un eveniment hotărîtor, cînd începe să se schimbe soarta lucrurilor.

Un moment apoteotic de-ăla de se întîmplă cînd vedeți voi prin filme că Gandalf țîpă cu toiagul în cheatră și dă mare glas de vorbă înțeleaptă: the tide has turned, ficior!

Deci să nu ziceți că nu v-am spus: the tide has turned, pufoșilor :)

.