Știți pilda de iluminare zen. Dacă n-o știți, e cazul să o aflați.
"La început, munții erau munți, apele erau ape, codrii codri și pietrele pietre.
Pe urmă, pe măsură ce am început să pătrund în esența lucrurilor, dintr-o dată munții n-au mai fost munți, apele n-au mai fost ape, copacii n-au mai fost la fel și nici pietrele nu semănau cu ce știam eu la început.
Dar la sfîrșit, cînd am cunoscut iluminarea și pacea interioară, munții au fost munți din nou, apele ape la loc, codrii codri și pietrele pietre."
Una din cele mai frumoase feluri în care poți vorbi despre necesitatea ca după inevitabilul act de complicare a cunoașterii să vină înapoi sinteza simplă, limpede, înțeleaptă, să coși la loc misterul sfîșiat, chiar dacă nu mai e mister. Și să-l faci mister la loc, chiar dacă i se văd cusăturile pe la colțuri.
Înțelegerea de dincolo de aspra tăietură analitică și limitativă a vorbelor. Înțelegerea cu hara, cu spiritul, cu inima, cu tot corpul. Și acceptarea simplității ce rezultă din prea multă complexitate. Acceptarea paradoxului. Acceptarea lumii. A vieții. A morții. A munților. A codrilor. A oamenilor.
La fel și cu zăpada în octombrie. Trei etape. Trei reprize, ca la rugby. Întîi te bați. Pe urmă te bați din nou. Pe urmă bei și te întrebi de ce te-ai bătut.
La început, oamenii știau că uneori ninge în octombrie. Cînd? Cum? Hmmm. Mai discutăm. Cînd o vrea Domnicu, maică. Munții erau munți, ninsoarea ninsoare, neprevăzutul era predictibil, era în firea lucrurilor. Cum o vrea Domnul. Și oamenii dădeau la lopată zăpada din fața casei fără prea multe fițe, că pe vremea aia nu erau nici blocuri, nici fițe.
Pe urmă, pe măsură ce ne-am făcut oameni mari și am inventat instrumente ascuțite și exacte de înfipt în zăpadă, în vînt, în curul de piatră al muntelui, să amușinăm viitorul, să fim cu trei minute mai deștepți, cu cinci zile mai timpul probabil, am început să emitem modificări de gîndire și pretenții de semizei pufoși, dar arțăgoși.
Stai să vezi că uneori, la momente bine stabilite de către experți, ninge în octombrie pentru că presiunea și celelalte ale fizicii. Pentru că frontul atmosferic. Pentru că anticiclonul. Pentru că uraganul Gigel din Caraibe n-a luat-o la stînga, spre Atlantic, a luat-o la dreapta, spre Europa. Pentru că Gulfstreamul a făcut guturai, dar o să-i treacă, să vă explicăm de fapt cum se compensează cu Marele Curent Austral. Pentru că jet-vînturile stratosferice au suferit modificări. Pentru că...
Pentru că. Superbia cunoașterii newtoniene în fața măreției monstruoase a sistemelor complexe. Adică să scoți apa cu degetarul din corabia pe timp de furtună. Dar nu-i nimic, noi încercăm, că de-aia vrem să fim oameni moderni și însetați de cunoaștere.
Din fericire, omul de știință probabilistică Turambar vă prezice că ne vom schimba încet-încet la cap. Nu mă întrebați cînd. În curînd. În curînd în cinci ani. În curînd în cinci secole. În curînd în cinci vieți. Orișicum, în curînd.
În curînd, pe măsură ce vom fi și mai inundați de informație, și mai căpiați de atîtea cele foarte importante și esențiale și SENZAȚIONAL! care ne împiedică să ne trăim senzaționala viață de zi cu zi, vom începe să dăm înțelepți din umeri. OK: ninge în octombrie. So what? Ia uite ce frumos ninge. Ia uite ce frumos atîrnă.
Și atunci să știți că ați făcut un pas însemnat pe calea spre propășirea multilateral-dezvoltată a omului nou, zen buddhist, care scrie la toate cărțile de religie serioase că-l va înlocui pe omul vechi, comunist, în așteptarea alegerilor, a unei vieți mai bune, a Armageddonului viking de rit păgîn și mai ales și mai ales a predictibilei, așteptatei, normalei zăpezi de Crăciun.
Care evident că nu va veni. Încălzirea globală, maică.
Hai, ho ho HO! Merry Christmas de Halloween. Fiți frumoși, fiți fericiți și bucurați-vă de zăpada cea pufoasă, o voi pufoșilor și triștilor și arțăgoșilor.
.
Unde ajung hainele uzate?
Acum 4 ore
3 comentarii:
Before the white chrysanthemum
the scissors hesitate
a moment.
Yosa Buson
Before these words, white and pure,
My eyes hesitate
for a while.
Turin Turambar
A New Theory of Reality
Their new idea is called constructor theory and it is both simpler and deeper than quantum mechanics, or indeed any other laws of physics. In fact, Deutsch claims that constructor theory forms a kind of bedrock of reality from which all the laws of physics emerge.
Constructor theory is a radically different way of thinking about the universe that Deutsch has been developing for some time. He points out that physicists currently ply their trade by explaining the world in terms of initial conditions and laws of motion. This leads to a distinction between what happens and what does not happen.
Constructor theory turns this approach on its head. Deutsch’s new fundamental principle is that all laws of physics are expressible entirely in terms of the physical transformations that are possible and those that are impossible.
In other words, the laws of physics do not tell you what is possible and impossible, they are the result of what is possible and impossible. So reasoning about the physical transformations that are possible and impossible leads to the laws of physics.
That’s why constructor theory is deeper than anything that has gone before it. In fact, Deutsch does not think about it as a law of physics but as a principle, or set of principles, that the laws of physics must obey.
The analogy that he draws is with conservation laws such as the conservation of energy. This is not a law of physics like quantum mechanics or relativity but a principle that all other laws must follow. As energy is converted from chemical to electrical to kinetic to potential energy and so on, its behaviour is governed by all kinds of different laws of physics. But they must all obey the principle that energy is conserved.
“Thus the conservation law, though not an a priori mathematical truth, provides an explanation of aspects of motion that is deeper than laws of motion,” say Deutsch and Marletto.
Constructor theory plays a similar role. “It is a principle, namely a law of physics that expresses and explains constraints on other laws rather than on the behaviour of physical objects directly,” they say. It is the one law to rule them all, (as…errr…Tolkien might have put it).
Vezi Mirel? Uite la asta m-am referit in comentariul meu pus pe articolul tau din Adevarul - cel cu nevoia de normalitate, pe care nu l-ai citit - cand am zis de Ferdinand von Lindemann, primul care a demonstrat ca "pi" un numar ne-algebric, deci ne-constructibil, prin urmare transcendent. Cum e si Realitatea. Intr-un e ca in meditatiile zen cand zici ca "la început, munții erau munți, apele erau ape, codrii codri și pietrele pietre, apoi n-au mai fost, si abia dupa ce a cunoscut pacea interioară, munții au fost munți din nou, apele ape la loc, codrii codri și pietrele pietre."
Fix asa e si aici.
Trimiteți un comentariu