De noroi și sînge-uscat

Astăzi s-a întîmplat un lucru fain. Un lucru de piatră de hotar, de linie trasă în nisip între viitor și trecut.

Azi, la genericul de sfîrșit, după 25 de ani de Tolkien, am simțit că s-a încheiat o etapă în viața mea.

Din 1989 pînă acum se cam împlinesc 25 de ani. Cam prin 1989, grație bunului meu prieten Florin Pâtea, care mi-a fost sfătuitor și îndrumător și mentor, citeam Hobbitul în traducerea Catincăi Ralea, în colecția Biblioteca pentru Toți Copiii. Era cartea de suflet a lui Florin. Între timp a devenit și una din cărțile mele de suflet.

Pe vremea aceea, Florin, deja ajuns la București, student în anul 1 și proaspăt membru la British Council, îmi povestea despre cartea mult mai faină și mult mai mare și mult mai în engleză The Lord Of The Rings. O scotea din teșchereaua sa pe care o purta pe post de ghiozdan și mi-o arăta ca pe un mare premiu. "Cînd o să înveți mai bine engleză o să o citești. Stai să ajungi la București".

Și am învățat engleză (mai) bine, și am ajuns și la București, în anul de grație 1991, în plină bezmeticeală democratică. Dar ironia sorții face ca The Lord Of The Rings să-l citesc prima dată în franceză, alături de Silmarillion. Niște ediții pe care cred că le mai am și acum pe undeva pe la Telega, aduse cu mare sacrificiu (nu aveam bani) din excursia în Belgia în care fusesem invitați elevii de liceu imediat după Revoluție, cînd occidentalii încă nu se săturaseră de români.

Le-am citit și eu, pînă la tocire, și Florin, și doamna Hănciulescu, Dumnezeu s-o odihnească, cea care ne stîrnea și ne alimenta pofta de carte în acei tîmpiți ani 80, cînd era o crimă să citești 1984 - și totuși o făceam.

Apoi, la București, am mai citit din nou LOTR în engleză, de la British Council. Apoi și Silmarillion – o bijuterie dificilă, complicată. Apoi și Letters, și Unfinished Tales. Devenisem, alături de Florin și de încă vreo doi-trei – Mihai Dan Pavelescu, bunăoară – niște iluștri și inutil necunoscuți specialiști în Tolkien.

Apoi au venit anii 2000 și am așteptat cu sufletul la gură, an după an, fiecare din cele trei filme ale trilogiei. Tot cu Florin și cu MDP și cu mai noul prieten pe atunci Liviu Moldovan – o altă comoară de cărți. Era vremea cînd descopeream Game of Thrones pe hîrtie și ne bucuram de The Lord of The Rings pe ecran.

Apoi am arătat și copiilor mei The Lord Of The Rings. Și le-a plăcut și lor. Am și scris o pastișă minoră prin JSF pe tema asta – din punctul de vedere al orcilor, căci și orcii e oameni, prefiguram asta cu 10 ani înainte să intru în politică.

Și a venit și rîndul Hobbitului să-l vedem pe micile ecrane, spart în trei, să fie povestea mai lungă și să iasă bani mai mulți.

Și ajungem astfel în după-amiaza asta, cînd, la genericul de sfîrșit al celui de-al treilea film din trilogie, mi s-au umezit un pic ochii. Pentru că s-a terminat. Pentru că simt că o bucată din viața mea a luat sfîrșit. Pentru că, așa cum cînta Bilbo:

“The Road goes ever on and on
Down from the door where it began.
Now far ahead the Road has gone,
And I must follow, if I can,
Pursuing it with eager feet,
Until it joins some larger way
Where many paths and errands meet.
And whither then? I cannot say”


Filmul, oricît de mult ar cîrcoti cîrcotașii, a fost decent. Neașteptat de tolkienesc acolo unde mulți vedeau doar urechi ascuțite și marketing eftin. Dincolo de inevitabilele lungiri epice, a reușit să păstreze viu spiritul lui Tolkien. Da, a fost cu bătăi. Și cartea e cu bătăi. Da, a fost cu vulturi. Și cartea e cu vulturi. Dincolo de toate astea, Bilbo e chiar Bilbo ăla de-l știm din copilărie, iar scenariul este fidel gustului de normalitate pe care Tolkien a ținut cu orice preț să-l dea neamului hobbițesc.

Să vărsăm deci, prieteni și frați și oameni, o picătură de vin roșu pe covorul tinereții noastre și să aducem laudă lui Tolkien, că ne-a bucurat cu această bucată de Lumină. Să-i aducem laudă lui Peter Jackson că s-a achitat onorabil de greaua povară estetică și narativă pe care și-a asumat-o. Să-i aducem laudă lui Galadriel că există

A Elbereth Gilthoniel O selevra penna miriel A menel aglar ellenath

Să-i mulțumim lui Florin și lui MDP și lui Liviu pentru toate vremurile faine cînd am tolkienat împreună.

Să-i mulțumim lui Ionuț Bănuță că și-a amintit de nuveleta mea șchioapă și naivă cu orcușorul care vrea și el să scrie.

Și să ne aducem aminte că sîntem oameni, deși ne-am dori să fim iele, nemuritoare și aspre și reci, că sîntem sortiți pieirii, mortal Men doomed to die. Și să ne sîrguim să nu ajungem orci.

La mulți ani, prieteni, dușmani, indiferenți, cititori, cîrcotași, entuziaști, frați, surori, oameni care nu putem fi iele.

*****

... Aici se termină, dintr-o dată, rândurile așternute de gnom. Urmează, scrise după cum se vede de cineva mult mai deprins cu mânuitul penei decît gnomul, cîteva versuri în graiul nostru – fără îndoială născocite de căpitanul de ceată spre a nu-i da uitării pe oștenii săi căzuți în acea luptă:

Pletele le sînt mînjite
De noroi și sînge-uscat
Unde-i soarele aprins
Care-n plete le-a jucat?




. Citeste tot...

Din îndepărtatul București, de unde nici măcar...

Din îndepărtatul București, de unde nici măcar zăpadă, nici întristare nici suspin încă nu e,

de unde nici la Telega n-am mai ajuns anul acesta, așa de departe e Bucureștiul de București,

de pe aceste meleaguri pustiite de sindromul post-traumatic și de încheierea unei ere și începerea alteia, le roi est mort, es lebe der König,

de aici de unde a crescut dintr-o dată cel mai fain și elegant brad de Crăciun pe care l-am avut vreodată (vi l-am arătat într-o poză ieri pe Facebook, deci e la liber, în spațiul public, și Curtea Constituțională a spus că presa poate să-l folosească în scopuri nobile, deci inchizitorii, senzațional! click aici să vedeți ce face consilierul de stat Palada în intimitatea sufrageriei sale!!)

de aici de unde se simte un iz de Mediterana de pe Dîmbovița, insectele se trezesc din amorțeală, păsărelele dau să intre în ritualul de curtare, porumbeii gunguresc, mama lor de șobolani zburători, smochinii mai au un pic și înfloresc,

ce mai! e o primăvară mai ceva ca în Chaucer, April is the cruellest month, breeding lilacs out of the dead land, mixing memory and desire, stirring, pardon, ăsta nu e Chaucer, ăsta e măcel, TS Elliot, anii 20, decadenți și plini de dorințe psihanalizabile,

deci de aici de unde primăvara stă să explodeze în inimi, în simțiri, în trotuare și – sper eu – și în lungimea fustelor, că așa e corect, de Crăciun să se întîmple chestii cu fustele fetelor care merg la mall, că prea e soare afară, Micul Paris trebuie să facă ceva cu fustele primăverii în toiul iernii,

de aici de lîngă familia care încă nu s-a dezmeticit din dezpachetat cadourile de Moș Crăciun, unde hîrtii zboară, exclamații străpung pereții, iar liniștea șobolanilor zburători este sfîșiată de strigătele de fericire ale copiilor care și-au primit cadourile mult dorite,

inclusiv o sticlă de coniac pentru copilul cel mare, ho ho ho, mine, all mine, nevasta de Flo deja i-a pus gînd rău, să-l pună la tiramisu, mine, all mine, my preciousss, stai să-mi torn un gînd de pace în pahar, să găsesc puterea de a termina acest text pavlovian,

de aici din jungla urbană (mama lor de șobolani zburători!) vă urez ce-mi doresc și mie: liniște, pace, iubire, somn, mult somn, to sleep, perchance to dream, clipe fericite alături de cei dragi, un pic de plimbare să stîrniți monstrul digestiei, că pun pariu că veți mînca precum de Apocalipsă,

și în rest multă normalitate.

La cap, în cuvinte, în atitudini, în talk showuri, pe trotuare, în fustele fetelor primăvăratice, în politețea celor care nu se suferă unii cu alții, dar totuși găsesc puterea să-și dea mîna și să vorbească normal, precum și în toate gesturile mărunte care fac viața cea mare.

Deci simplu. Deci iubire. Deci cum spunea un intens într-o scriere intensă, de care poate unii dintre voi, nostalgicilor, pufoșilor, comuniștilor, vă mai amintiți:

"Şi la naiba, că nimic nu pot să-ţi mai spun în afară de aceste cuvinte copilăreşti: «Fericire pentru toţi, pe gratis, şi hai să nu plece nimeni supărat!»".

Hai, să înceapă Zilele Alea! Ho ho ho și un Merry Crăciun la toți, pufoșilor, dragilor, bestiilor, frumoșilor, politicilor, zvăpăiaților, fainilor, înțelepților, oameni, frați și surori.

:hugs:



Citeste tot...

Trăim în greșală

Trăim în greșală.

Popii ne învață cu strădanie, smerenie și cinstită perseverență lucrativă că trăim în păcat. În vină. Că trebuie să ne spălăm toată viața asta sufletul pentru vina lui Adam și a Evei. Doar aici, că în China și în India sînt alte legitimări ale păcatului originar.

Eu, mai prozaic, vă spun că trăim doar în greșală. Într-o continuă greșală.

E vorba despre greșala narativă.

De mici, din burta mamei, ne formatăm creierul în liniaritate și în omnisciență.

De cînd deschidem ochii de durere că ne intră aer care arde în plămîni și că ne taie un nene rău cordonul ombilical, însemnîndu-ne cu rana păcatului originar, cu pecetea buricului, de atunci tot avem fantasme.

Mama atotputernică. Părintele zeu. Lucrurile care se întîmplă dintr-o dată. Imediat. Fără cauzalitate. Fără inerție. Magie. Deus ex machina.

Aceste fantasme s-au sedimentat pe parcursul erelor uman-geologice în religie, pe partea aia, și în basme, mituri și alte povești, pe partea ailaltă.

Dumnezeu atotputernicul. Atotvăzătorul. Atotștiutorul. Făt-Frumos. Tinerețe fără Bătrînețe și Viață fără de Moarte. Ileana Cosînzeana.

Frici dorințe. Tendința spre simplitate. Adică spre perfecțiune. Stăpînirea timpului și spațiului, dorința oricărui Icar care iese din pîntec de carne.

După aia, toată viața, ne întărim aceste structuri cognitive totalmente diferite de realitate.

Poveștile și basmele sînt cu happy end. "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrîneți"

Autorii de romane sînt omniscienți. Ei le știu pe toate. Nenea cu Baltagul știe cine a omorît pe cine și grație bunătății sale de cerneală, o să ne spună și nouă.

Scriitorul de polițiste, de whoddunituri ne bagă în mister inițial, în ceață și hăbăuceală, dar noi, ca niște copii cuminți și ascultători și predictibili ce sîntem, știm că el în marea lui bunătate narativă la sfîrșit ne va explica tot tot tot, pînă la ultimul fir, pînă la ultimul detaliu.

Nu-i așa tovar'șa învățătoare și doamna Agatha Cristie că ne veți spune cine a omorît pe cine, cine e vinovat și cum se termină toate frumos și bine?

Mai apoi, mai recent, acum în zilele noastre de după ce s-a inventat curentul electric pe sîrmă în casă, am trecut de la vorbă la imagine. Și totul a devenit și mai narativ, și mai predictibil, și mai repede și iute.

Videoclipurile de la MTV și filmele de la Hollywood spun aceeași poveste. Predictibilitatea și omnisciența narativă. Ba, mai mult, o spun repede repede repede, într-un montaj impecabil.

Tare repede și iute, să nu stea imaginea netăiată mai mult de 8 secunde. Ba nu, se plictisesc pufoșii chiar și așa! Tai-o la patru secunde, repede repede repede fast fast fast, se plictisește audiența, faceți ceva!

Filmele cu supereroi sînt continuarea firească, într-o altă tehnologie, a basmelor din copilăria puiului de Neandhertal care sîntem cu toții.

Și aceste povești otrăvit de dulci și de dezirabile ne structurează iremediabil creierul într-o simplitate și predictibilitate falsă.

Maimuța din noi, care vrea să vadă patternuri peste tot și structuri și înțelesuri și semnificații, pentru că toată jungla e o semnificație cu încărcătură valorică.

Uite, acolo e un fruct, dacă mă țin ochii și creierul meu cel mai foarte perfect de primată învingătoare îl poate procesa și îl pot deosebi de zgomotul vizual dimprejur. Și fructul e bun. Îl putem păpa.

Dincolo nu cumva e un șarpe? Dincolo nu cumva e un tigru? Trebuie neapărat să mă uit necontenit după tigru și după șarpe, să îi pot deosebi de zgomotul vizual dimprejur. Căci șarpele și tigrul sînt răi. Ei ne papă.

Creiere perfect și ochi stereoscopici, ajutați-mă să nu mă pape tigrul cel rău și șarpele cel viclean și să găsesc fructul cel dulce, să-l pap eu pe el, să bag la burtică.

Și uite așa, de la tigru și de la fruct și șarpe, care șarpe e și în Biblie, într-atît de rău ne e frică de el, o frică moștenită din noaptea minții noastre de primate care erau mici și mîncate de șerpi prin sufocare, de atunci încoace tot căutăm sens și semnificație și structură și explicație.

Și narațiune.

Și de atunci tot avem creierele iremediabil varză. Ca un hard disc formatat într-un sistem de operare greșit, avem creierul formatat întru ubicuitate, omnisciență, imediabilitate și alte fantasme de-astea de omnipotență.

Și atunci Superman țîșnește dintr-o cabină de telefon și ajunge să salveze victimele repede repede repede, în ultima clipă, in the nick of the time.

Și atunci Iron Man face imposibilul și salvează victimele în suferință de oamenii cei răi.

Și atunci Moise despică apele și salvează poporul ales, pardon, Poporul Ales, trebuie să-l scriem cu litere mari, că așa e politic corect și de-aia fac ăștia filme la Hollywood cu Batman în rolul lui Moise.

Și atunci Harap Alb îl bate pe Spîn și salvează situația imposibilă și o mai și fupă pe Ileana Cosînzeana drept premiu pentru premianții cei mai foarte perfecți.

Și atunci Vishna îl bate pe Shiva și toate sînt bune și frumoase. Și Krishna îl consiliază pe Arjuna și Sfîntul Petru pe Dumnezeu și toate se întîmplă imediat.

Imediat. Cucerirea timpului și spațiului. Imediat, am zis! Acum! Acum! Să batem din picior, precum copilul de 2 ani, aflat în stadiul imperial, și să se întîmple toate acum, fără efort, fără durere, fără suferință, fără inerție, fără ceață. Imediat.

Și nu mai moare nimeni sufocat în apele tulburi și reci, în chinuri, la 200 de metri de mal.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei morți și să le dea mintea cea de pe urmă și dreaptă și bună și justă și potrivită celor vii, și să ne lepede de păcatul omniscienței narative și a haiducelii televizuale :(

. Citeste tot...

Ce-ți doresc eu ție...

La mulți ani, țară frumoasă cu oameni frumoși!

Legal disclaimer / Fine print: Persoanele și atributele folosite în acest material promoțional sînt cu titlu de prezentare. Sensul de "frumos" poate diferi de cel utilizat în mod obișnuit, în vorbirea curentă. Produsele din magazin pot diferi de cele din imagine. Nici un animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor. Nici un sondaj de opinie nu a fost realizat în cursul ședinței fotografice. Nici un sondaj de opinie nu a fost folosit pentru prelucrarea acestor imagini.



Citeste tot...

Au trecut alegerile

. Citeste tot...

Au trecut alegerile

. Citeste tot...

Au trecut alegerile

. Citeste tot...

Au trecut alegerile

. Citeste tot...

Hotnews, bucură-te! Mîndruță, fii mîndru!

Dintre sutele de mesaje de ura pe care le-am primit in ultimul timp, asta mi se pare definitioriu, paradigmatic, chintesentza urii pe care Basescu si acolitii lor au reusit s-o semene in rindul poporului roman.

Cititi mai jos, avertizindu-va ca e un limbaj extrem de virulent, cum nici in crisme, bodegi, bordeluri, nici in cele mai joase straturi ale societatii nu intilnesti asa usor. Stiti voi, avertizarile alea: NSFW. Sa nu dati la copii sa citeasca asa ceva.

Deci...

"Ia cu verde de Paris, pufosu pulii. Futu-ti mortii si dumnezeii ma-tii de pesedist jegos imputit, baga-mi-as cacatu in gura ma-tii, caca-m-as pe neamu' tau de trogloditi si pe hotul de sef al tau."

Evident ca o semneaza anonim. Are curaj, evident. Am primit - si primesc inca - de-astea cu sutele. Fac parte din cafeaua mea de dimineata. Unii ma ameninta ca stiu unde stau. Altii ma indeamna la lichide. Altii imi doresc, onest si cinstit, numa moartea. Altii imi vor si suferinta.

Priceperea retorica variaza. Mesajul e cam acelasi. La inceput ma deranjau. Acum le privesc cu un ochi clinic, cum se uita chirurgul la tumori.

Vreau sa intelegeti, dragi pufosi anti-guvernamentali si intensi de rit basescian, iohannesian, penelian si pedelian, ca astia sint oamenii de linga voi. Astia sint cei care v-au ajutat sa claditi speranta si sa va recapatati tara.

Ura, dezbinare, incrincenare, paroxism. Care, iata, nu se termina nici dupa alegeri.

Sper din tot sufletul sa invatati si voi, distinsi pufosi anti-guvernamentali, ceva din victoria asta, cum si noi invatam din aceasta infringere.

Sint curios Hotnews, Lucian Mandruta, Mediafax, Digi 24, B1 TV si celelalte publicatii obiective, deci independente, ce spin profesionist vor da si de data asta in asa fel incit sa ma scoata un nemernic si din aceasta postare.

Cu siguranta nu vor pastra si acest paragraf. Sint sigur ca au prin redactii oameni suficient de priceputi, cu periutza de dinti intr-o mina si cu punctajul in cealalta, care sa transforme acest mesaj al meu intr-o nemernicie guvernamentala. Uite ce oameni are Ponta! Uite ce limbaj grobian folosesc! Uite ce mirlan e Palada! Huooo! Puie Malada!

Asta sa fie problema.

Am pierdut o batalie. Una serioasa. Dar nu vom muri cind vreti voi, pufosilor. Sintem aici sa luptam pentru cei pe care ii reprezentam, pentru cei care cred in noi. Nu mor caii cind vor ciinii. Si mai ales nu murim atunci cind primim asemenea mesaje nemernice. Astfel de mesaje ne intaresc, pufosilor, nu ne inmoaie gleznele.

PS: Sint multi dintre voi probabil care veti considera deplasat acest post. Fie pentru ca expune un limbaj pe care unii nici nu stiati ca exista. Fie pentru ca ati considera ca astfel il incurajeaza. Nu sint de acord cu voi. Daca inchidem ochii la aceste nemernicii de fapt le incurajam. Ele trebuie expuse si arse cu fierul rosu in public. Oameni buni, chiar daca voi nu vorbiti astfel, sa stiti ca altii o fac.

PPS: si altele, poate nu v-a fost de ajuns ala

mireleeeeeeeee, sugi pula! iar. de data asta...solemn!
si cum era cu cacatul la cur....? jigodie!
game over! definitiv!

multa muie pufoasa. aratateo

Bai ordinarule ce esti !! JAVRE BOLSEVICE , CE SUNTETI !! SA-I SPUI LUI MATA " mars la vot ,,,!! "
IN PUSCARIE CU VOI TOTI JEFUITORII DE TARA SI TRADATORI DE NEAM !! ORDINARI CE SUNTETI !! VINO IN SPANIA SI SA NE VORBESTI ASA SI O SA VEZI CUM O SA TE RELAXEZI JAVRA ORDINARA !!

Pufosu dracului, vedeateas la racoare de mana cu ponta boule, daca ne intalnim vreodata iti jur ca iti fac ca in ucraina, ca atat meriti in tomberon sa ajungi, nu ai nici un drept sa-i insulti astfel la cat au stat la coada

iar ti-ai luat muie, cretinule

bai mirele ce ciuma sa abatut asupra voastra,,,vai cat de rau imi pare de voi,,,oricum ca sa sti ,mandria si aroganta sant cele mai mari pacate,,,,apropo inca ceva,,,,toate sondajele tale care le faci si manipulezi ar fi bine sa le faci sul si sa ti le bagi in cur,,,,sictir animal nenorocit

MUISTULE...

mai suge o data,fraiere care esti! esti perfect pt psd-PROST!

Ai cam luat o la Muie cu toate postarile tale, futu ti pe mata de cioban de la Telega

Retardatule, sa-ti bagi exit poll-ul in cur. Ati luat bataie ca magarul in panta. Hai sictir , tarane, dati-va demisia golanilor!

Bai Mirelus, te-a luat Dracu si pe tine! Electric! Jegule! Imputiciune!

Mirele, cârnatule, băga ne am mula n ma ta și n neamul tău. SUGI pula

Sa-ti fut io mortii de vierme guvernamental care, astazi, in mod public, ai luat in bascalie un popor intreg. Nu mai merge cu aroganta la romanii, ca se pisa pe tine cu jet de hidrofor. Ai simtit-o astaz, jeg mic si neinsemnat. Ati belit-o, pretenas!

Mamicuta ta stie cat retard esti ? Era sa uit...Pufosule!

Nu te caci in pantaloni pufosule? Scursura umana!

sociojegosolog e profesia ta. Sondajele mati de corupt coclit, plin de impresii si arogant ca cel caruia ii faci felatii verbale si manipulatoare. Dispari si inghiti-te-ar desertul (din poza)!

Fututi mortii matii de muist
Ia de aici de o ciucalata

MARS MA IN PULA MEA DE IMPUTIT ORDINAR SI INFECT ! HOMOSEXUAL RETARDAT SI LINGATOR DE CUR !

Băi jegosule, ați luat-o peste bot cum nici eu nu speram. Bășcălia găunoasă nu v-a ajutat. Să muriți în chinuri!

Ba comunistule imputit si ordinar , esti un maimutoi , un circ de om.

Cacatule....ai luat-o in dos ! Nu mai esti smecher ? Nu mai postezi gunoiule?

Ba jegosulei tie ta futut pana acum cineva morti in gura? dute-n morti lui ma-ta si lasa-ne zdreanta otropa marsi in morti tai de aurolac inputut mars in morti lui mata.

Citeste tot...

Generației mele, cu drag

Fac parte din acea generație care a deschis ochii întru tinerețe și maturitate imediat după 1990.

Am terminat liceul în 1991, la Cîmpina. Tot în acel an, toamna, am sosit în București, la facultate, taman la timp pentru mineriada de toamnă.

Sînt dintre cei care s-au socializat civic și politic în acei ani zbuciumați. Am făcut parte din organizațiile studențești, evident anti-comuniste pe vremea aceea. Am fost la mitinguri. Am protestat.

Am fost mișcat pînă la lacrimi de moartea lui Coposu. Am stat cățărat pe zidurile Universității la procesiunea sa funerară. Și acum îl consider unul din cei mai mari oameni politici pe care i-a avut România în acești ani post-decembriști.

L-am votat pe Emil Constantinescu. Ca foarte mulți din generația noastră, mi-am pus speranța în el. Am suferit cînd acesta s-a declarat înfrînt în 2000. Am votat în 2004 cu Traian Băsescu, fiind încins de mașinăria de marketing politic a acestuia întru indignare tinerească anti-pesedistă.

Sînt ca mulți dintre voi. Pe mulți dintre voi vă știu, fie față în față, fie de pe Internet.

Sînteți mulți la fel ca mine, cei din generația decrețeilor, cei care acum încălecați vîrsta de 40 de ani: unii un pic sub, mulți un pic peste. Cei crescuți în valorile occidentale. Cei care ați învățat în anii 90 să vă temeți de revenirea influenței sovietice la noi în țară și să vă uitați cu un ochi chiorîș înspre PSD.

Nu știu rusă. Sunt fluent în franceză și mai ales în engleză. Cred cu tărie în modelul occidental de viață. Cred cu tărie că România trece acum printr-una din cele mai faste momente din istoria sa, de cînd este în UE și în NATO.

Am fost un an de zile în Statele Unite cu bursă, într-un orășel cu nume imposibil și tare fain: Kalamazoo. Vorbeam ziua doar în engleză și noaptea visam doar în română.

Puteam să rămîn acolo. Nu am rămas. M-am întors în țară. Am terminat studiile universitare aici. Am învățat o meserie și o cale de viață: sociologia. Am învățat să fac sondaje. Le fac destul de bine: și săptămînile trecute ați avut ocazia să vedeți acuratețea sondajelor noastre.

Am un doctorat în domeniul în care mă pricep: sociologie politică. Am un bagaj cultural destul de consistent. Un enciclopedism ușor superficial, dar larg acoperitoriu pe multe domenii, cum îi șade bine sociologului integrator.

Știu să mă exprim destul de bine – unul din elementele definitorii ale unui intelectual. Sînt una din vocile onlineului din România. Din 2000 încoace mă cheamă și Turambar pe Internet, după numele unuia din eroii lui Tolkien.

La ceva timp după întoarcerea în țară, m-am căsătorit. Îmi cerusem soția în căsătorie pe e-mail, cît timp eram în America și mi-era al dracului de dor de ea. Îmi pare rău că nu mai am discheta cu acel e-mail emoționant, probabil una din primele cereri în căsătorie pe Internet din țara noastră.

Avem doi copii frumoși și deștepți și faini ca părinții lor. Primul copil l-am făcut în cămin, cît încă mai eram student. Am stat în chirie, ca orice student provincial cînd termină facultatea și rămîne în București. Mai tîrziu, am reușit să ne luăm casă – fix la timp înainte să crească prețurile, altminteri ne-ar fi fost mult mai greu.

Am făcut mai multe firme, fie cu alții, fie singur. Încet-încet, mi-am făcut un nume în breasla mea, dovedind că mă pricep la ceea ce fac, într-un mediu profesional destul de complicat și destul de competitiv.

Mai ales și mai ales, am construit încet-încet o echipă de oameni profesioniști de care îmi e tare drag și de care sînt tare mîndru. Eu i-am crescut cu mîna mea pe toți. Și toți sînt buni și pricepuți.

Pînă și pomi am plantat grămadă la viața mea, ca să împlinesc acel stereotip privitor la făcut copii, înălțat casă, plantat pomi. Îmi plac pomii la nebunie, moștenire de la mama mea profesoară de biologie și de la înțelepciunea celtico-scandinavă a lui Tolkien. Cine îmi citește blogul știe că nu sînt vorbe goale.

Sînt liberal în gîndire și în comportament. Și sînt în echipa lui Victor Ponta. Și sînt mîndru că sînt în echipa lui Victor Ponta.

Sînt mîndru că am reușit să mă lepăd de marotele și de stereotipurile pe care le căpătasem în tinerețe la adresa PSD-ului și pesediștilor.

Și ei sînt oameni. Nici mai buni, nici mai răi decît alții. Și ei sînt români. Și ei doresc bunăstarea acestei țări.

Încet-încet, am reușit să ies din cușca de neîncredere și de reticență la adresa lor și astfel am devenit un om mai normal la cap, care nu gîndește în stereotipuri și nu etichetează oamenii după ce citește în ziar ori aude clamat de către alți politicieni.

De cîțiva ani, sînt din ce în ce mai alături de ei. În aceste zile în care ideologiile încet-încet converg spre un centrism pragmatic, nu mai contează ce etichetă porți, ci ce faci.

De mai bine de un an de zile, sînt alături de Victor Ponta, în echipa sa guvernamentală. Și nu mi-a părut rău nici o secundă, nici cînd mi-a fost bine, nici cînd mi-a fost rău.

De mai bine de un an de zile, sînt și eu în echipa PSD. Nu sînt membru de partid, sînt un tehnocrat. Dar aș fi ipocrit să spun că nu sînt alături de pesediști.

Și de aici, din interior, pot să depun mărturie că sîntem normali la cap. Oameni obișnuiți.

Nu mîncăm oameni. Nu vindem țara rușilor sau chinezilor. Nu sîntem kaghebiști. Nu scoatem țara din NATO sau din UE. Nu introducem impozite progresive. Nu protejăm corupții. Nu sîntem șerpilieni.

Sîntem oameni obișnuiți, o echipă tînără, dintre acei tineri care au deschis ochii în spațiul public după 1990.

Sîntem exact ca voi: filme muzică Internet familie sport în timpul liber, iar cînd e de treabă, e de treabă. Rîdem, glumim, dar cînd viața e serioasă, sîntem și noi serioși.

Mai toată echipa guvernamentală a lui Victor Ponta are mai puțin de 50 de ani. Sîntem ca voi. Sîntem de vîrsta voastră.

Am urmat aproximativ același curs în viață, ne-am construit niște cariere profesionale, am răzbit în viață, avem aceleași valori. Sîntem, de fapt, voi. Voi sînteți noi. Noi sîntem voi.

Noi toți sîntem noi. Și "noi", în sensul de recenți, de acum, din zilele astea. Dar și "noi" în sensul de noi toți, o comunitate, o generație, o țară.

Asta nu înțelegeți, unii dintre voi, temători să acceptați schimbarea. Viața s-a schimbat. PSD s-a schimbat. România s-a schimbat. Lumea s-a schimbat. Noi ne-am schimbat, pe dinăuntru.

Nu mai putem trăi cu marotele și cu fricile și cu stereotipurile anilor 90. Avem o țară de construit. Avem o viață de trăit. Avem niște uri de lepădat și niște frici de înfrînt și niște vise de visat.

Vă propun să faceți acest leap of faith – sînt sigur că știți engleză și înțelegeți ce înseamnnă – pe care l-am făcut și eu cu ceva ani în urmă și să vă dați seama că de fapt, vă uitați în oglindă.

Sîntem aceiași. Noi sîntem ca voi. Aceeași generație. Aceleași fire de viață. Aceleași destine. În aceeași țară.

Nu vă rog să-l votați pe Victor Ponta. Veți vota cu cine credeți voi de cuviință, nu vă voi convinge eu aici, în aceste rînduri.

Știm foarte bine că generația noastră e suficient de inteligentă și de autonomă și chiar de încăpățînată încît să nu voteze decît cum o taie capul. (Și cum o păcălește Băsescu, ar spune răutăcios Turambar – dar nu o spune, că nu-l las).

Doar atît vă rog: să nu uitați că sîntem la fel. Noi, dragilor, sîntem voi. Iar noi toți, împreună, sîntem cu toții români.

De luni încolo, după această patimă a votului, a demonizării, a urii și a vehemenței și a împărțirii în Us and Them, vă propun să ascultăm Pink Floyd, exact melodia Us and Them, și să ne aducem aminte că, deși ascultăm muzică în engleză, sîntem români.

Eu, unul, voi vota cu Victor Ponta. Pentru că e ca mine. Din generația mea. Și pentru că am încredere în el.

Sînt mîndru că sînt în echipa lui Ponta. Sînt mîndru că am învățat să nu mai împart lumea în noi și ei. Sînt mîndru că sînt din aceeași generație cu voi. Sînt mîndru că votez cu Victor Ponta. Și mai ales, sînt mîndru că sînt român.

Vă mulțumesc!



. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

O dezbatere necesară pentru România

Dezbaterile prezidențiale sunt importante. Nu doar pentru sociologi și strategi de campanie, care analizează dinamica electorală. Ci mai ales pentru cetățeni.

Ele creează un anumit tip de tensiune care se apropie de momentele pe care un Președinte la are de gestionat în timpul mandatului.

Prestația din dezbatere spune despre un candidat cât de stăpân este pe el, cât de tare poate face față stresului, cum își poate ține cumpătul și cum înțelege el să se pregătească pentru un moment important.

Această grilă de interpretare trebuie să o avem în vedere când discutăm despre dezbaterea de ieri.

La fel cum un candidat gestionează la televizor o situație conflictuală, fluctuantă, de criză, în condiții de adversitate și de reacție în direct, la fel și viitorul președinte al României se va descurca în toate cele neprevăzute pe care soarta i le va scoate în cale cînd va conduce țara, de la gestionări de luări de ostateci ori de accidente grave pînă la negocieri la nivel înalt, cu mize uriașe pe masa verde a diplomației internaționale.

Indiferent de cel pe care îl susțineți, vă invit să faceți un exercițiu de sinceritate și să vă gândiți cine a fost ieri mai pregătit să fie Președintele României. Ca prezentare, ca mesaje și cunoaștere a temelor de politică internă și externă.

Numai cine e iremediabil deluzional nu recunoaște că aseară Iohannis i-a fost clar inferior lui Ponta la toate aceste capitole.

Sub tăcerea sa teutonică nu a fost nimic.

România lucrului bine făcut s-a evaporat în câteva atacuri școlărești ratate, scufundate într-o mare de continuă defensivă în fața lui Victor Ponta.

Victor Ponta, în schimb, a replicat de fiecare dată documentat și și-a redus contracandidatul la tăcere.

Tocmai am văzut audiențele. Milioane de români cu drept de vot (Ind18+) au urmărit dezbaterea, pe toate cele cinci posturi de știri care au transmis-o, și îndeosebi pe postul TV gazdă, Realitatea TV.

În curând vor veni și sondajele. Vom vedea care a fost impactul electoral. Îl estimez semnificativ - asta pentru a nu folosi cuvinte și mai tari.

Dar astăzi nu vreau să ne concentrăm pe audiențe ori pe sondaje, ci mai degrabă pe chestiunile de substanță, pe propunerile candidaților.

În spatele tăcerii domnului Iohannis se ascunde vidul. O incapacitate de a articula răspunsuri la temele importante, de a le arăta românilor ce fel de Președinte vrea să fie.

Domnia sa a fost pînă ieri un candidat al mitului, al stereotipului steril, al neamțului ideal din capul nostru de balcanici complexați de rigoarea teutonă. Al celui care, nedefinindu-se singur, și-a lăsat suporterii să proiecteze asupra sa toate așteptările, evident emoționale și exagerate, pe care le pot pune într-un candidat.

Ieri am asistat la o desvrăjire. Am putea spune deconspirare, dar nu vreau să duc dezbaterea publică din nou în acest domeniu. Am putea spune chiar dezbrăcare, ca să folosim cuvîntul drag lui Băsescu.

Candidatul Iohannis s-a dovedit aseară gol de conținut. Contactul cu politica la vârf l-a pulverizat. Aseară, urmărind dezbaterea, am putut exclama cu toții – mulți dintre noi chiar au și făcut-o în direct, pe Facebook: Regele e în fundul gol! Iohannis nu are nimic pe el. E despuiat dezbrăcat desvrăjit.

Și bine că s-a întîmplat așa. Românii nu au nevoie de un asemenea președinte mediocru, mototol, lipsit de priceperea adaptării în situații de criză.

Nu poți ajunge Președinte al României refugiindu-te în sloganuri și, când ești pus să te explici, să te uiți la ceas și să te plângi.

Sunt mulți care au condamnat aseară stafful domnului Iohannis pentru cum a înțeles să-l pregătească pentru o astfel de dezbatere. Eu, din punct de vedere profesional, i-aș felicita că au reușit să ascundă până acum cine este cu adevărat Klaus Iohannis. Dacă nu era această dezbatere de care s-au ferit atât, probabil reușeau până la capăt.

Tot la vorba lui Lincoln ajungem: Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.

Pentru domnul Iohannis ieri a fost momentul adevărului, chiar dacă l-a trăit într-o finală prezidențială. Nu e pregătit să fie Președinte. Pentru arsul etapelor ai nevoie de mult mai mult decât un zâmbet înghețat pe față.

Pe de altă parte, Victor Ponta le-a arătat tuturor că este gata să îmbrace haina de Președinte. A fost pregătit și a punctat de fiecare dată.

După cum a și spus în direct, în timpul dezbaterii, dând dovadă de adecvare la situație și de grace unde fire atunci când Iohannis i-a reproșat că s-a pregătit, că prezintă cifre și citește din foi: "Da, m-am pregătit să fiu Președintele României! Dvs nu..."

A fost momentul definitoriu al dezbaterii de aseară. Un Victor Ponta pregătit să fie președintele României. Și un Klaus Iohannis hăbăuc, lent, mototol, rigid, lipsit de pricepere într-ale politicii și dezbaterii și discuției și reacției la situații dificile.

Concluzia e simplă. Dezbaterea de aseară a fost importantă și mai ales necesară. A reprezentat momentul adevărului, acea cumpănă din viața fiecăruia pe care nu o poți falsifica.

Iar Victor Ponta a demonstrat că poate. Că e pregătit.

Vin alegerile și astăzi suntem mai siguri decât ieri că România va avea un președinte pregătit și competent.

Citeste tot...

Cum s-a văzut dezbaterea de aseară pentru cei care mănîncă All Blacks pe pîine

. Citeste tot...

Dezbatere electorală privind resursele de sub luciul de apă

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Sa dam drumul la sondajul despre dezbatere

De-abia astept sa dam drumul la sondaj miine dimineata, sa introducem fix aceleasi intrebari care au fost puse dupa dezbaterea finala din 2009 dintre Geoana si Basescu.

Vom putea face comparatii atit in cadrul aceleiasi dezbateri (Cine a fost mai bun: Ponta sau Iohannis?), cit si comparatii intre 2009 si 2014: unde a fost diferentialul mai mare: in 2009 sau in 2014?

Sociologie. Adica tot un soi de macel. Si, culmea: tot cu cifre :)

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Concluzie de etapă. Sondajele au avut dreptate

Acum, că a trecut primul tur al alegerilor și că avem rezultatele oficiale BEC, putem trage niște prime concluzii, atât privind desfășurarea campaniei, cât și – mai punctual și mai personal – privind măsurările sociale cantitative, vestitele sondaje de opinie și exit polluri.

SONDAJELE ȘI EXIT POLLURILE NOASTRE AU FOST FOARTE EXACTE

Trebuie să începem cu începutul, să frazăm adevărul pe care cei din tabăra Băsescu - Iohannis îl contestă vehement și pe care multă lume influențabilă tinde să-l pună la îndoială, aplecând urechea la trompetele băsesciene.

Sondajele noastre au fost exacte și utile. Au fost făcute cu rigurozitate, profesionist, au fost comunicate corect și și-au dovedit puterea predictivă, explicativă și acțională.

Sondajele au avut din nou dreptate, iar tentativa disperată de decredibilizare din partea celor celor cărora nu le conveneau rezultatele a eșuat.

Atât sondajele de dinainte de turul 1, cât și Exit Pollurile au prezentat o acuratețe remarcabilă.

Sondajele dinainte de turul 1 au prefigurat corect tot ce era de importanță semnificativă. Ponta va lua marginal peste 40%. Iohannis va fi și el marginal peste 30%. Distanța dintre primii doi candidați va fi de aproximativ 10 puncte procentuale. Tăriceanu va ieși pe locul 3, în fața lui Macovei și a lui Udrea. Toți candidații secundari vor fi semnificativ sub 10%. Macovei nu va lua mai mult de 5. Udrea nu va lua mai mult de 5. Participarea la vot va fi în jur de 52-53%.

Toate acestea au fost comunicate de noi ÎNAINTE de turul 1.

Mai mult. Cele două exit polluri din ziua primului tur, Sociopol și IRES, s-au dovedit foarte exacte, prefigurând cu erori de sub jumătate de punct procentual scorurile candidaților. Rigoarea măsurătorii exit pollurilor a fost comparabilă cu cea a măsurătorii din farmacii sau din laboratoarele de chimie.

Pe lângă acuratețea exit pollurilor Sociopol și IRES, și sondajele telefonice realizate în timpul zilei de către IRES și CSCI / OR, sondaje realizate pe întreaga populație, deci o metodă de măsurare diferită față de exit polluri, adică de sondajele de la ieșirea de la urne, ce s-au focalizat doar pe cei care au mers la vot, s-au dovedit la fel de utile și de exacte, venind să valideze rezultatele exit pollurilor și ale sondajelor pre-electorale din săptămânile trecute.

Totul a mers strună. Farmacie. Felicitări, IRES! Felicitări, CSCI / OR! Dar mai ales și mai ales, felicitări, Sociopol! O echipă deosebită, profesionistă.



BĂSESCIENII AU ÎNCERCAT VEHEMENT SĂ CONTESTE SONDAJELE, DAR NU AU REUȘIT, DECREDIBILIZÂNDU-SE ÎN URMA ACESTUI EFORT

Totul a mers strună. Farmacie. Dar evident că asta nu le-a convenit băsescienilor.

Tabăra lui Băsescu / Iohannis a încercat cu disperare să pună la îndoială aceste sondaje. Pe rând, au luat fiecare din rezultatele prefigurate de sondaje și le-au contestat cu vehemență, acuzându-ne de manipulare.

Nu-i adevărat, Ponta nu va lua sub 40%! Hoților! Mințiți lumea cu sondajele voastre murdare! Nu-i adevărat! Iohannis nu are doar 30%! El va lua mult mai mult, 35%, poate chiar 37%, dacă ne opintim cum trebuie!

Diferența va fi mult mai mică de 10 puncte procentuale! Nu Tăriceanu va ieși pe locul 3, ci salvatoarea națiunii, jeanadarc de Dâmbovița, Monica Macovei. Iar aceasta nu va lua 4-5% cît zic sondajele cele mincinoase, ci 8, 9, poate chiar 10%! Hai, că putem! Hai, că luăm 10%! Am câștigat! Am câștigat!!

Cam așa a fost până după ziua primului tur. Formatorii lor de opinie, trompețelele băsiste, au făcut spume la gură pînă în al treisprezecelea ceas, pînă și în prag de finalizare a numărătorii oficiale BEC, că sondajele manipulează. Cînd, de fapt, ei erau cei care se zbăteau să păcălească lumea.

Un pic de istorie recentă. Vă mai aduceți aminte de 2012? Atunci, Sebastian Lăzăroiu se dădea de chinul morții să ne convingă că în nici un caz USL nu va obține în jur de 60%, cât prefigurau sondajele și cât a și luat de altfel. Nuuu! Lăzăroiu avea sondaje de-alea foarte adevărate, cum are Vadim de la adevărații patrioți, în care USL lua sub 50%, poate chiar 40% și ceva.

Rezultate oficiale, realitatea, viața, l-au prins din urmă și i-au dat peste mînă, peste vorbe, peste încercarea jalnică de manipulare. USL a luat 60%, cât prefigurau sondajele și exit pollul din ziua votului. Lăzăroiu s-a ascuns în păpușoi după aceea vreo jumătate de an, de n-a mai apărut nicăieri.

Dar atunci, în toiul focului, înainte de alegeri, mai erau totuși unii cu naturelul mai simțitor care parcă-parcă le-ar fi venit să-l creadă pe Lăzăroiu. Vai, să vezi că USL ia sub 50%! Vai, ce catastrofă! Vai, fetelor, ce ne facem? Să fugim! Ne mănîncă!

Asta este tactica. Să provoace îndoieli la adresa rezultatului. Poate-poate niște unii mai slabi de înger chiar îi cred.

Fix aceeași tactică de contestare a rezultatului nefavorabil care se contura din ce în ce mai puternic în sondaje a fost aplicată și zilele acestea de către trompetele băsisto-iohanniste. Pur și simplu au luat-o de la capăt, ca la manual.

Vestitul obiectiv Dan Tapalagă știa el sigur că sondajele mint, că sîntem puși să păcălim oamenii și că de fapt Iohannis va lua 33-34%, poate chiar 35% iar Ponta 38, doar 38, sigur sub 40, dacă stă să se gândească bine poate chiar 37, distanța dintre cei doi fiind de maxim șase puncte procentuale, prefigurând o victorie năpraznică a lui Iohannis.

"Aș îndrăzni să avansez o cifră: 37% - 33% sau chiar mai strâns", declara ritos obiectivul de servici Tapalagă în ceasul al treisprezecelea, în seara de duminică, 2 noiembrie 2014, orele 22:43, după anunțarea exit pollurilor și când deja numărătorile paralele începuseră. Duminică! După închiderea urnelor! Vă dați seama câtă disperare? Soldatul japonez în tranșee, clamând ca roboțelul stricat: noi am câștigat. Noi am câștigat. Noi am câștigat.

N-au câștigat. Doar s-au făcut de râs.

Exit Pollurile Sociopol și IRES s-au dovedit remarcabil de rapide și de precise în măsurare. Numărătorile paralele s-au dovedit și ele remarcabil de rapide și de precise, și cele din tabăra PSD, și cele din tabăra ACL. Doar în mintea domnului Tapalagă încă mai era 37 la 33. Soldățelul jalnic. Roboțelul trist.

Nu numai Tapalagă a contestat. Au fost și alții. Toate trompetele și trompețelele clamau la unison: sondajele nu e bune, manipulează. Exit pollurile vă păcălește. Stați așa, să vă spunem noi adevăratele cifre, alea cele mai foarte exacte. Adică inevitabil 37 la 33. Au curs cifre despre "adevăratele sondaje" și "adevăratele exit polluri". Toate au fost iremediabil false.

Efortul de decredibilizare s-a întins dinspre activiștii de partid și dinspre jurnaliștii lui Băsescu din păcate și spre tabăra academică.

Deontologi obiectivi și principiali, care până recent jurau cu mâna pe sondaje și le foloseau de câte ori aveau nevoie, dintr-o dată în zilele dinainte de turul întîi s-au apucat să conteste prin emisiuni TV, cu o față tristă, dar înțeleaptă, valididatea măsurătorii cantitative în general ("nuu, sondajele nu mai pot să mai surprindă adevărul, a trecut vremea sondajelor") și a sondajelor din zilele acestea în particular.

A fost un dezmăț de contestare a măsurătorii. Simplu: pentru că nu le convenea. Dar nu le-a ieșit.

BĂNUIALĂ PUTERNICĂ DE EXIT POLL FICTIV LA BĂSESCIENI Din păcate, nu s-au rezumat doar la atît.

Duminica trecută, pe un post de știri urmărit de sute de mii de oameni, s-a prezentat un exit poll cu rezultate puternic diferite de realitate și asupra căruia planează puternic bănuiala de exit poll fictiv. Repet: FICTIV. Nu s-a făcut. Nu este. Nu există.

Sînt discuții în cadrul comunității de sociologi din care rezultă că vestitul exit poll făcut pentru Realitatea TV nu s-a întîmplat. Doar a fost scris din pix. Pentru că aveau nevoie de un exit poll care să contracareze rezultatul oficial al votului și să anunțe Ponta sub 40% și Iohannis mult peste 30%, să fie diferența dintre ei mică, de șase puncte procentuale, în continuarea liniei de comunicare pe care o urmaseră în tot timpul campaniei.

Și au făcut-o. Au comunicat că e un exit poll făcut de CSOP împreună cu o firmă obscură, ARP. Nu a fost adevărat. CSOP va face exit poll doar pentru turul 2, ca și CURS / Avangarde.

Nu a fost exit poll CSOP. A fost un exit poll comunicat în mod convenabil, realizat de către o firmă obscură, care evident că a anunțat – unde altundeva decît la Realitatea TV, acest bastion de obiectivitate? – că Ponta are doar 38% și că Iohannis are 32% și că scumpa de Monica Macovei și cu scumpa de Elena Udrea sînt la egalitate cu Tăriceanu, poate-poate ies totuși pe locul 3.

Acțiuni meschine pentru mize meschine.

Din păcate, nici CSOP nu a ieșit să spună: minciună!, nu e făcut de noi. Prin tăcerea lor complice CSOP a dat credit unui act de manipulare. CSOP, care știm cu toții că este apropiat de PDL și de tabăra băsesciană.

O firmă care a mai făcut exit polluri pentru tabăra băsesciano-pedelistă și în alte dăți. Firma cu singurul exit poll în 2012 care a fost puternic diferit de realitate, comunicând că USL are doar 54%, în continuarea eforturilor lui Lăzăroiu de a spune că USL nu va lua nici măcar 50%.

Începeți să înțelegeți? Se leagă punctele și se conturează desenul?

Comunitatea științifică a sociologilor trebuie să ia act de această situație neplăcută și să... Și să... Și să ce? Asta e problema. Și să ce? Nu există sancțiuni pentru asemenea fapte reprobabile, care clatină credibilitatea comunității noastre profesionale.

CONCLUZII

Să tragem concluziile.

Sondajele și exit pollurile SOCIOPOL, IRES și CSCI / OR au fost foarte exacte. Încercările de decredibilizare a acestor măsurători au eșuat.

Realitatea TV a transmis un exit poll puternic diferit de realitate și care este foarte probabil să fi fost fictiv, făcut din pix, asemănător cu efortul de exit poll CSOP din 2012.

Eforturile taberei Băsescu – Iohannis de a îl duce pe Ponta sub 40% și de a strînge ecartul sub 10% au eșuat. Atât la nivel de comunicare, cât și de mobilizare de vot.

Marea salvatoare Macovei a eșuat și ea lamentabil, obținând la fel de mult ca și Dan Diaconescu. Intensitățile online s-au dovedit și ele un mare fâs. Prefigurarea unui scor de 8-9% pentru Macovei pe baza tacticilor de tip #unițisalvăm a fost doar wishful thinking.

Încercările de campanie negativă ale băsescienilor au eșuat și ele. Ofițerul acoperit a făcut fâs. Arestările direcționate spre liderii PSD au făcut și acestea fâs, ba mai mult, mai rău au întărâtat activiștii și votanții din zonele respective. Bau-baul cu Rusia și cu China și cu "să fugim! vin comuniștii!" a făcut și el fâs.

Toate încercările disperate ale taberei băsesciene au dat rasol. Simplu: pentru că 2014 nu mai este nici 2004, nici 2009, și pentru că lucrurile s-au schimbat între timp. Băsescu pe vremuri știa că iarna nu-i ca vara. Uite că acum n-a mai știut că 2014 nu-i nici ca 2004, nici ca 2009.

Dar mai ales și mai ales, știrea cea mai importantă este că profilul votanților PSD / Ponta este unul schimbat, acoperind de manieră mai echilibrată toate categoriile socio-demografice.

Pariul cu modernitatea începe să fie câștigat. Ponta a schimbat partidul, iar românii au simțit asta și au venit în mai mare măsură spre el. S-a văzut în turul 1: în 2014, Ponta a obținut în volume absolute mai multe voturi decât Geoană în 2009 ÎN TOATE categoriile socio-demografice analizate.

Asta este un rezultat absolut semnificativ, cel mai important rezultat al acestor alegeri, vorbind atât despre schimbarea incrementală a PSD-ului, dar mai ales despre schimbarea incrementală a României.

Unii dintre voi poate vă amintiți ce vă spuneam acum cîteva luni: încet-încet, profilul PSD nu mai este atât de ideologizat / dezechilibrat pe cât era în urmă cu 10 ani sau cu 5 ani și pe cât și-ar dori adversarii săi.

Ei bine, zilele acestea s-a adeverit și această predicție. Încet-încet, cu PSD votează în mai mare măsură și categorii care până relativ recent votau mai puțin: tinerii, transilvănenii, cei din urban, cei cu studii superioare.

Asta este concluzia cea mai puternică a acestor zile de foc. Faptul că avem de-a face cu un partid și cu un candidat care s-au mutat încet-încet spre zona de centru, zona unde se câștigă alegerile. Și, pe cale de consecință, faptul că în curând vom avea un președinte al României care unește, nu dezbină, care este acceptat de toți românii.

O necesară normalizare după 10 ani de ură și dezbinare.

Mai e un pic. Mai sînt doar 11 zile.

. Citeste tot...

Comparatii Exit Poll-uri. Rezultate vs numaratoarea paralela (85%)

In momentul de fata, s-au numarat in paralel 85% din sectiile de votare.

In urma numaratorii paralele, rezulta - pentru a cita oara? - ca

- exit pollul nostru Sociopol este cel mai exact. in ciuda detractorilor nostri, care fac spume la gura la adresa masuratorilor realizate de noi, pentru ca nu le convin rezultatele, ne-am facut treaba profesionist, surprinzind si inainte de alegeri in mod realist evolutiile prin intermediul sondajelor, cit si astazi, pe parcursul zilei, in cadrul exit poll-ului

- ca si cel al lui Vasile Sebastian Dancu este aproape la fel de exact, diferentele fiind minuscule, academice

- ca, last but certainly not the least, cel realizat de CSOP / ARP si difuzat de obiectivii de la Realitatea TV este din nou aiurea in tramvai, way off the grid, mai mult manipulare decit masurare.

Felicitari Sociopol! Felicitari IRES! Rushinica CSOP :(

Evident ca asteptam rezultatele finale, oficiale, de la BEC. Dar acestea nu pot diferi cu mult. Mai sint doar 15% din sectii de introdus. Facem analiza finala miine dimineata.

Pina atunci, binemeritata odihna.

PS: Azi a fost mare discutie, bag de seama, ca nu s-au aflat pe parcursul zilei datele Sociopol. Doar pentru premianti, dragilor. Doar pentru premianti.



. Citeste tot...

Alegerile prezidentiale 2014, turul 1. Comportamente de vot. Evolutii in timp

Cum arata distributia de densitate a mersului la vot, cel putin pina acum, la penultimul val, la 18:30? Uite asa arata



Cum arata virsta medie a votantilor, in functie de ora la care au iesit de la vot? Uite asa arata



. Citeste tot...

Evolutia prezentei la vot, turul 1: 2014 comparat cu 2009

. Citeste tot...

Turul 1 - Cum a fost in 2009

. Citeste tot...

Alegerile încep poimîine de fapt

Pentru că înainte de fiecare rînd de alegeri v-am învățat să vă fac o predicție privind participarea la vot, hai să păstrăm tradiția turambariană.

Participarea la vot va fi asemănătoare cu cea de la turul 1 al alegerilor prezidențiale anterioare, cele din 2009. Cifrele din globul de cristal spun că va fi undeva în jur de 52% - 53%. Între 9,5 și 9,7 milioane de votanți în total. Plus minus un pic, mai ales dacă ținem cont și de voturile din străinătate, pe care nu le surprindem în sondaje, doar în simulările de rezultat de vot.

Dacă estimarea de participare la vot este relativ asemănătoare, identificăm în schimb deja o scădere a interesului de vot, lucru diferit față de alegerile anterioare. Pentru pufoșii catastrofici, încă un indiciu că nici iarna nu-i ca vara, nici 2014 nu-i ca 2009, și că se bazează pe whishful thinkingerii de pe vremea cînd cîștigau ei alegerile cu candidați intenși. Visați, băieți, visați.

Mîine vom fi de asemenea martorii unor confruntări simbolice, la nivel de scoruri ale candidaților.

În primul rînd, confruntarea noastră simbolică ce ne place să o avem cu cifrele exacte.

Fiind ființe pe persoană fizică, adică primate cu zece degete și, de cînd nu mai sîntem mesopotamieni, adepții sistemului zecimal, punem preț deosebit pe pragurile din jurul multiplilor de 10. De parcă ar însemna ceva diferit, deosebit față de multiplii de 7, de 12, de 13 sau de 17. Nu înseamnă, dar în mintea noastră înseamnă. Deci înseamnă.

Mîine cei doi candidați principali, care se știe de cînd lumea și pămîntul că vor intra în turul 2, Victor Ponta și Klaus Iohannis, se vor lupta cu multiplii lui 10. Ponta cu palierul de 40. Iohannis cu palierul de 30.

S-a scris deja atît de mult pe tema asta încît a ajuns aproape un loc comun, sursa de speranță, respectiv îngrijorare a tone de hoarde de oameni care cred în horoscop, în șerpilieni, în ghicitul în cafea, în teoria conspirației și în semnificația ascunsă a numerelor.

În momentul de față VP este ușor peste 40 în sondaje. KI este ușor sub 30. De ceva timp amîndoi hoveresc prin plutire în jurul acestor paliere – vorbim de rezultatele la turul 1.Cum le vor concretiza, atinge ori rata, va fi telenovela zilei de mîine. Multă cerneală virtuală se va prăpădi mîine, multă patimă va fi pătimită.

Degeaba, de fapt, căci alegerile încep cu adevărat poimîine. Dar în capul multora dintre cei care pun suflet mîine în alegeri va fi ceva de importanță capitală, abisală, chiar șerpiliană.

Altă confruntare va fi cea referitoare la locul 3.

Pe el se bat Tăriceanu cu Udrea și, mai recent, dă semne că ar vrea și Macovei – deși n-o să-l obțină: alt whisful thinking. Va fi o competiție la juniori care de asemenea este creditată cu mult mai multă semnificație decît de fapt reprezintă. Altă patimă, altă trăire. La sfîrșitul zilei vor fi, de fapt, nefericiți cu toții. Mai ales votanții lor.

Altă confruntare, pe palierul trei de semnificație, de la juniori coborînd deja spre pitici, se va da între Vadim și Dan Diaconescu.

Reptilienii șerpilienii anti-sistem, deși mult mai puțini decît în anul de grație 2000 ori 2012, își vor face numărul lor și mîine. Spume chestii socoteli. Doar că mai puțini. Mult mai puțini decît și-ar dori. Altă dezamăgire de etapă pentru niște candidați secundari.

De fapt, dacă n-ați înțeles, alegerile încep cu adevărat de luni, după ce aflăm rezultatele exit pollurilor, apoi ale numărătorilor parțiale, apoi ale numărătorilor finale.

Evident că de luni veți începe să înjurați exit pollurile, no matter how close they'd be. Evident că veți face greșeala pe care ați mai făcut-o și la multe alte alegeri anterioare.

Vă veți repeziți să comparați rezultatele Exit Pollurilor de la 21:00, adică rezultatele parțiale, dar cele mai vizibile, că nu mai stă nici tata să se uite pînă seara tîrziu, la 23:00, cînd apar cele finale, cu primele rezultate parțiale ale numărătorii oficiale BEC. Care evident că și alea sunt la fel sînt diferite de numărătoarea finală, căci de regulă sosesc mai întîi sacii cu voturi din urban la numărare.

Ați mai făcut-o și alte dăți, ați sărit să trageți concluzii pripite, telenovelistice, părtinitoare și tabloide, pe baza comparației unor rezultate intermediare cu alte rezultate intermediare. Nu-i nimic. Sîntem vaccinați. Noi să fim sănătoși, căci metehnele nu se schimbă ușor. Sînt sociolog, deci sînt lipsit de iluzii.

În rest, țineți minte trei cuvinte: alegerile încep de fapt luni. Ups. Pardon. Sînt cinci cuvinte. Gaddemit, iar nu sînt exact la numărătoare. Ce nemernic sînt. Cum manipulez eu oamenii. Ce bestie. Ce guvernamental.

PS: să nu ziceți că nu v-am spus. Mîine sunați degeaba. Încercați la alții. Sînt alții mult mai obiectivi și mai pricepuți decît mine care sînt sigur că vă vor spune exact sondajele pe care doriți să le auziți. Aici deja s-a terminat găleata cu cifre. Doar pentru premianți. Iar voi în nici un caz nu sînteți premianți. Doar simpli cetățeni.

Hai, la somn. Mîine avem treabă.

Onegaeshimasu!



. Citeste tot...

La ăștia nu vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Vin alegerile!

. Citeste tot...

Grace under probabilistic fire

Pe frontul comunicațional de manipulare pufoasă, dar necesară, vedem deja zilele astea o intensificare a băgatului cărbuni în focul patimii obiective anti-guvernamentale pe tema scăderii lui Ponta în sondaje.

Absolut la întîmplare, voci foarte obiective precum Turcescu ori Lăzăroiu contestă rezultatele sondajelor, spunând că "de fapt", în "sondajele secrete", Ponta este "în prăbușire", iar Iohannis / Udrea / Macovei (în funcție de pentru cine bagă cărbuni respectivii) sînt într-o "creștere puternică".

O să vedeți cum persoane cît se poate de "respectabile" clamează că Ponta e "cel mult 32-33", iar Macovei "deja a ajuns la 15" și poate "repeta surpriza lui Vadim din 2000".

Pentru cei dintre voi care poate nu țineți minte, Lăzăroiu este fix același care în 2012, cînd sondajele prefigurau o victorie năpraznică a USL, mult peste 50%, poate chiar 60% - ceea ce s-a și întîmplat, a luat la Senat 60,03% iar la Cameră 58,63% – sociologul obiectiv de serviciu Lăzăroiu dădea "mai mult ca sigur" faptul că "USL va lua sub 50%, poate chiar sub 40%".

Înainte de alegeri, erau plini pereții mediilor sociale de predicțiile catastrofale pentru USL și salvatoare pt băsescieni. După alegeri, și după Exit Pollul care a prefigurat corect victoria răsunătoare a USL, Cassandra băsesciană a băgat capul la cutie vreo cîteva luni.

Acum a scos capul din nou. Iar spune că Ponta va lua "maxim 32-33". Evident că iar o să dispară după alegeri. Dar pînă atunci, își îndeplinește conștiincios sarcina de serviciu, ordinul pe unitate, poate-poate mai prinde niște fraieri să-i păcălească.

Oameni buni, stimați tovarăși: nu puneți botul la prostii, luați ciocolată la copii. Nu vă lăsați speriați de toate trompetele care încearcă să vă bage antigel în sînge.

Ponta va cîștiga detașat turul 1 al alegerilor. Ponta va cîștiga, ceva mai puțin detașat, dar fără mari bătăi de cap, și turul 2 al alegerilor. Ponta va ajunge președinte.

Important este să vă țineți firea, să vă faceți treaba și să arătați că în ultimul ceas, ați învățat și voi măcar un lucru de la Diktatoru Băsescu: să vă țineți cumpătul și să dați dovadă de ceea ce imperialiștii capitaliști anglo-saxoni denumesc, în limbaj de specialitate, grace under fire.



. Citeste tot...

Îndreptar concis de cunoaștere a opiniei publice

. Citeste tot...

În curînd, de-abia aștept

Știți pilda de iluminare zen. Dacă n-o știți, e cazul să o aflați.

"La început, munții erau munți, apele erau ape, codrii codri și pietrele pietre.

Pe urmă, pe măsură ce am început să pătrund în esența lucrurilor, dintr-o dată munții n-au mai fost munți, apele n-au mai fost ape, copacii n-au mai fost la fel și nici pietrele nu semănau cu ce știam eu la început.

Dar la sfîrșit, cînd am cunoscut iluminarea și pacea interioară, munții au fost munți din nou, apele ape la loc, codrii codri și pietrele pietre."

Una din cele mai frumoase feluri în care poți vorbi despre necesitatea ca după inevitabilul act de complicare a cunoașterii să vină înapoi sinteza simplă, limpede, înțeleaptă, să coși la loc misterul sfîșiat, chiar dacă nu mai e mister. Și să-l faci mister la loc, chiar dacă i se văd cusăturile pe la colțuri.

Înțelegerea de dincolo de aspra tăietură analitică și limitativă a vorbelor. Înțelegerea cu hara, cu spiritul, cu inima, cu tot corpul. Și acceptarea simplității ce rezultă din prea multă complexitate. Acceptarea paradoxului. Acceptarea lumii. A vieții. A morții. A munților. A codrilor. A oamenilor.

La fel și cu zăpada în octombrie. Trei etape. Trei reprize, ca la rugby. Întîi te bați. Pe urmă te bați din nou. Pe urmă bei și te întrebi de ce te-ai bătut.

La început, oamenii știau că uneori ninge în octombrie. Cînd? Cum? Hmmm. Mai discutăm. Cînd o vrea Domnicu, maică. Munții erau munți, ninsoarea ninsoare, neprevăzutul era predictibil, era în firea lucrurilor. Cum o vrea Domnul. Și oamenii dădeau la lopată zăpada din fața casei fără prea multe fițe, că pe vremea aia nu erau nici blocuri, nici fițe.

Pe urmă, pe măsură ce ne-am făcut oameni mari și am inventat instrumente ascuțite și exacte de înfipt în zăpadă, în vînt, în curul de piatră al muntelui, să amușinăm viitorul, să fim cu trei minute mai deștepți, cu cinci zile mai timpul probabil, am început să emitem modificări de gîndire și pretenții de semizei pufoși, dar arțăgoși.

Stai să vezi că uneori, la momente bine stabilite de către experți, ninge în octombrie pentru că presiunea și celelalte ale fizicii. Pentru că frontul atmosferic. Pentru că anticiclonul. Pentru că uraganul Gigel din Caraibe n-a luat-o la stînga, spre Atlantic, a luat-o la dreapta, spre Europa. Pentru că Gulfstreamul a făcut guturai, dar o să-i treacă, să vă explicăm de fapt cum se compensează cu Marele Curent Austral. Pentru că jet-vînturile stratosferice au suferit modificări. Pentru că...

Pentru că. Superbia cunoașterii newtoniene în fața măreției monstruoase a sistemelor complexe. Adică să scoți apa cu degetarul din corabia pe timp de furtună. Dar nu-i nimic, noi încercăm, că de-aia vrem să fim oameni moderni și însetați de cunoaștere.

Din fericire, omul de știință probabilistică Turambar vă prezice că ne vom schimba încet-încet la cap. Nu mă întrebați cînd. În curînd. În curînd în cinci ani. În curînd în cinci secole. În curînd în cinci vieți. Orișicum, în curînd.

În curînd, pe măsură ce vom fi și mai inundați de informație, și mai căpiați de atîtea cele foarte importante și esențiale și SENZAȚIONAL! care ne împiedică să ne trăim senzaționala viață de zi cu zi, vom începe să dăm înțelepți din umeri. OK: ninge în octombrie. So what? Ia uite ce frumos ninge. Ia uite ce frumos atîrnă.

Și atunci să știți că ați făcut un pas însemnat pe calea spre propășirea multilateral-dezvoltată a omului nou, zen buddhist, care scrie la toate cărțile de religie serioase că-l va înlocui pe omul vechi, comunist, în așteptarea alegerilor, a unei vieți mai bune, a Armageddonului viking de rit păgîn și mai ales și mai ales a predictibilei, așteptatei, normalei zăpezi de Crăciun.

Care evident că nu va veni. Încălzirea globală, maică.

Hai, ho ho HO! Merry Christmas de Halloween. Fiți frumoși, fiți fericiți și bucurați-vă de zăpada cea pufoasă, o voi pufoșilor și triștilor și arțăgoșilor.





. Citeste tot...

Zdrențuite fluturînde

În mod absolut democratic, ieri și azi vîntul a fost văr primar cu DNA și rubedenie cu DIICOT și a făcut prăpăd du colo colo, indiferent de programul ideologic ori de fățăul electoral.

A rupt tot.

A dat cu cracii în sus panourile electorale. A sfîșiat lateralele panourilor de campanie cu trei fețe. A rupt bannere și cu Ponta, și cu Iohannis, și cu Tăriceanu, și cu Meleșcanu, și cu Udrea, și cu Macovei. Cu Vadim n-a rupt, că Vadim n-are bani, deci n-are nici bannere prin intersecții.

În rest, însă, măcel de prăpăd. Bucureștiul azi este un potpuriu de ațe atîrnînde, de zdrențe în bătaia vîntului, un florilegiu de cadavre textile, cum ar spune textierul de campanie care nu găsește cuvinte, dar are de scris compuneri urgente.

Eu, neștiind priceperi de-astea retorico-electorale, spun mai simplu, după cum v-am învățat de secole, încă de prin 2008 încoace: Vin alegerile!

Run, you fools!



. Citeste tot...

Procente proaspete, calde, fierbinți

Perioadă: 18-20 octombrie
Volum: 1,003 persoane
Marjă: +/- 3.2%
Metodă: CATI

Turul 1


Turul 2


Percepția de învingător


Televiziunile de știri


. Citeste tot...

S-a întîmplat un watershed

Zilele astea multă lume simte și clamează, unii cu fiori de speranță, alții cu fiori de teamă, că s-a întîmplat un watershed, cum ar spune românul verde care nu știe să se exprime decît în engleza de Cambridge cînd discută politică la masă cu soția.

Watershedul respectiv ar fi, evident, declanșarea campaniei de toamnă de dosare la hectar.

Mamă, ce le face! Mamă, ce efect devastator! Mamă, vezi Băsescu ce se pricepe? Mamă, ăștia încă mai ascultă de el! Mamă, ce măcel! Mamă, ce watershed!

Ia uite, nevastă, watershedul cum lovește. Ia uite cum rotește DNA-ul paloșul pe deasupra capului și cum cad căpățînile de dujmani ai poporului, de corupți care evident că doar acum, în campanie electorală, era cazul să fie dintr-o dată dezvăluiți și puși sub acuzare.

Ia uite, nevastă, cum taie paloșul sfoara la dosar și ia uite cum se duc pe apa sîmbetei căpățînile și voturile.

Adică, în cuvinte complicate, de consultant politic: efectele electorale prezumate în aceste exclamații cvasi-expletice sînt evident considerate a fi hotărîtoare, răspîntioase, watershedice.

(Dumnezeule! Mai am un pic și chiar scriu precum Pleșu! Nu-mi vine să cred în ce hal estetico-retoric am ajuns! Nici eu nu mai mă recunosc. E clar: de la campanie și de la cafea mi se trage. Adică ECDCC: efect campanic detrimental catalizat cofeinic).

Femeie, tu muiere tu, mai pune o cafea, mai toarnă o pălincă. Sună-l pe Pleșu, spune-i că-l iubim! Acum e atunci. Ăsta este momentul de cumpănă al acestor alegeri,

Ăsta este paiul care va rupe spinarea cămilei, la fel cum a fost spa-ul lui Vîntu în 2009.

Mă rog, unii mai avizați ar spune că nu spa-ul ar fi contat hotărîtor, ci filmulețul. Dar nu te poți pune cu stereotipul popular. Dacă le-a intrat oamenilor în cap că spa-ul l-a făcut pe Geoană să piardă alegerile, nu ai cum să le arăți cifre că nu-i așa.

Că oamenii nu cred în cifre. Neah. Oamenii pe aici nu cunosc înțelepciunea Mosfilm: "Moscova nu crede în lacrimi". Din contră, oamenii noștri cred în lacrimi și în emoții și mai ales și mai ales în preconcepțiile din capul lor cel înțelept și plin de preconcepții adînc înrădăcinate.

La fel și acum. Degeaba v-aș povesti eu că sondajele care nu minte și nu greșește spun că prezumatul efect apocaliptic al campaniei de toamnă de secerat dosare la hectar este de fapt un fîs. Nu e scris în stele, e scris în SPSS. Se vede în sondaje.

Dar voi oricum nu credeți în sondaje și veți fi ferm convinși că Palada vă manipulește. Că așa știți voi, a scris și la gazetă. Așa v-a spus Turcescu și Pora în emisiuni și Tapalagă în cuvinte: Palada vă păcălește, doar noi vă spunem adevărul. Ce zicem noi, aia e. Ce zice Palada e doar campanie electorală, că el e omul lui Ponta, noi sîntem liberi și independenți și nu sîntem oamenii nimănui.

Deci, așadar și prin urmare, probabil că n-o să mă credeți cînd vă spun că strategia băsesciană de dat drumul din lanț la dulăii războiului dosaristic are o eficiență limitată, că să mă exprim eufemistic.

N-o să mă credeți, dar așa este. A încercat, dar nu prea i-a ieșit. Cum la fel a încercat, dar nu prea i-a ieșit nici mațocăria cealaltă, aia cu ofițerul acoperit. Nici aia nu a produs efect electoral.

Nu-i nimic că nu mă credeți. Mai e un pic, mai sînt trei săptămîni, și vom vedea cine a avut dreptate și cine doar a făcut zgomot de campanie: eu, sau independenții lu' pește prăjit care citesc de pe punctajele lui Băsescu.

La fel și în privința watershedului. Nu e ăsta care îl credeți voi, cu dosariada apocaliptico-dna-electorală. E un altul. E unul care s-a întîmplat foarte recent. Un watershed mai discret, fără mare tam-tam.

Adevăratul watershed s-a întîmplat ieri, cînd vicepreședintele SUA Joseph Biden l-a sunat pe Ponta și au discutat subiecte ce definesc fișa postului de președinte: politică internațională, armată, situația regională, Parteneriatul Strategic.

Repet: Biden l-a sunat pe Ponta, nu pe Băsescu, să discute subiecte militare și de politică internațională și de securitate națională.

Înțelegeți semnificația acestei discuții?

Este un gest simbolic de o încărcătură mult mai mare decît tindeți Dvs pe persoană fizică să credeți.

Este, de fapt, momentul în care ducele de Orleans iese în balcon și strigă "Le roi est mort! Vive le roi!".

Este momentul în care apa începe să curgă în partea cealaltă. Adică watershed, cum ar spune consultantul politic de bucătărie cînd discută alegeri cu soția, dimineața la cafea.

* * *

PS: pentru minoritatea de 0,71% dintre Dvs care nu știți ce înseamnă watershed.

În primul rînd, în sensul propriu al cuvîntului, înseamnă cumpănă de ape. Adică, pentru cei geografically challenged, muchia aia de deal unde într-o parte apa se duce într-un rîu, în partea cealaltă apa se duce în alt rîu. Iară nu cumpăna de lemn de la fîntînile din picturile lui Grigorescu, căci altă fîntînă cu cumpănă n-ați văzut în viața voastră, pufoșilor urbani ce sînteți :) E un loc înalt care separă bazine hidrografice, nu un simplu lemn.

În al doilea rînd, făcînd trecerea spre cele sfinte, spre simbol, spre idee, înseamnă cumpănă de situații, răspîntie de moment important. (Chiar, cine mai folosește azi acest fabulos cuvînt desuet? cine mai știe cum arată o răspîntie de uliți?).

Adică un eveniment hotărîtor, cînd începe să se schimbe soarta lucrurilor.

Un moment apoteotic de-ăla de se întîmplă cînd vedeți voi prin filme că Gandalf țîpă cu toiagul în cheatră și dă mare glas de vorbă înțeleaptă: the tide has turned, ficior!

Deci să nu ziceți că nu v-am spus: the tide has turned, pufoșilor :)

. Citeste tot...

Uite tigrul! Uite tigrul!

Ce ți-e și cu nevoile astea emoționale.

Sîntem ființe programate genetic de milioane de ani să minimizăm riscul, să maximizăm supraviețuirea. În consecință, să acordăm atenție privilegiată subiectelor ce țin de risc, de primejdie.

Acum cîteva milioane de ani, acum cîteva sute de mii de ani, chiar și acum trei mii de ani pîndeam fiecare zvîcnire a frunzelor tufișului, să nu fie cumva tigrul acolo în spate. Acum, chiar dacă nu mai pîndesc tigrii pe stradă și trăim vremuri de bunăstare și siguranță, am rămas cu paleo-instinctele.

Acum nu ne mai uităm după tigri. Acum ne uităm la știri cu accidente, alea de la ora 5. Fac astea ratinguri fabuloase. Acum ne uităm la filme de groază. Vai, ce bine că nenea ăla rău nu ne taie pe noi cu drujba. Acum ne uităm la filme polițiste, cu șpioni, cu cowboy, la thrillere, la filme cu super-eroi.

Toate au un punct comun: preocuparea față de risc și de neprevăzut. Și neutralizarea fricii prin gestionarea controlată a expunerii la risc.

Traian Băsescu a călărit această reacție instinctivă pe care toți o avem înrădăcinată adînc în paleo-cortexul nostru, pînă jos spre bulbul rahidian, zvîrlindu-ne o ciosvîrtă și prăpădindu-se de plăcere uitîndu-se la noi cum am mușcat momeala.

Dacă Băsescu îl acuza pe Ponta că e ungur, sau homosexual, nu ar fi provocat aceeași reacție ca atunci cînd l-a acuzat că e șpion. Dacă însă a zis că e șpion, repede ne-am zvîrlit cu capul înainte să dezbatem subiectul.

Unii, naivi, pentru că așa le zice paleo-cortexul, că e pur și simplu chestie de instinct: "unde e tigrul?". Alții, cinici, pentru că știu că asemenea subiecte interesante fac ratinguri fabuloase. Alții, și mai cinici, pentru că știu că asemenea subiecte definesc campaniile electorale.

Spuneam la televizor cu ceva timp în urmă, cînd Băsescu lansase doar teaserul, înainte să înceapă genericul filmului, înainte se sinucidă în public șpionul de Turcescu, înainte să iasă Băsescu să acuze cu subiect și predicat, pe vremea cînd doar amenința cu despuierea, despre această aplecare spre subiectele ce țin de primejdie și cum păpușarii pot să valorifice această tendință firească, etologică.

Cînd m-a întrebat moderatoarea "Dom'le, dar de ce e lumea așa interesată de subiectul ăsta?", i-am spus: simplu, doamnă. Pentru că lumea se uită la filme și la știri cu accidente, cu polițiști, cu șpioni. Nu se uită nimeni la filme cu contabili, cu pompieri, cu unguri sau cu homosexuali. Oamenii vor emoții, thrills, gestionarea controlată, în siguranță, din cuibul confortabil al fotoliului din sufragerie, a emoțiilor negative, a fricilor, a angoaselor.

E o terapie continuă, neutralizarea controlată a fricii prin expunerea la stimuli primejdioși, dar dincolo de sticlă. E o vaccinare. E un catharsis de care oamenii au nevoie. Să se simtă eroi, să se simtă supraviețuitori, să aibă parte de happy end. Uite tigrul, ne e frică de el, dar nu are cum să sară dincolo de sticlă. Și atunci nu mai mi-e frică de el, sînt inundat de fiori pozitivi, creierul dă drumul la serotonină. Nu mi-e frică nu mi-e frică de Bau Bau. Rețeta simplă de la Hollywood, de la romanele lui Agatha Cristie, acum mai recent de la talk showuri.

De aceea discutăm despre subiectul ofițerului acoperit. Nu contează că Ponta n-a fost ofițer acoperit. Contează că Băsescu ne-a dat ceva de ronțăit, după tipicul cu care sîntem învățați zi de zi, seară de seară, să dăm de ronțăit creierului, să-l ținem în priză. Unde e tigrul? Fii pe fază, maimuțică! Uită-te după tigru!

Băsescu a călărit această nevoie, de atenție la adresa riscului. Uite ofițerul! Adică "uite tigrul". Dacă spunea "uite contabilul!" sau "uite ungurul!" sau "uite homosexualul!" nu ciuleam urechile cu atîta atenție.

Băsescu a aruncat bolovanul. Acum toți discutăm nu dacă Ponta este sau nu este ofițer acoperit, ci luăm de bună că de fapt este. Pentru că așa am învățat noi în filme, asta este logica narativă la care am fost expuși de atîtea ori încît ne-a devenit a doua natură.

Acum toți discutăm care sînt repercusiunile pe care le va suporta Băsescu pentru că a dezvăluit un ofițer acoperit. Deci deja am luat de bună gogorița lui Băsescu, am reacționat pavlovian la strigătul lui de primejdie "uite tigrul!". Și despicăm firul în patru dacă va fi judecat pentru dezvăluirea unui ofițer acoperit. Waw. Waw!

Mulți dintre cei cu mintea la purtător, văzînd circul care s-a dezlănțuit, dau zilele astea din mînă a lehamite și spun "nu ne mai lecuim odată. Sîntem nebuni. Sîntem vai de mama noastră". Ah, ce iremediabil balcanici sîntem, coane Fănică!

Eu n-o să spun așa ceva. Cunoscînd destul de bine natura umană, o să spun ceva mult mai prozaic.

N-o să-mi acuz semenii că sînt varză cu capul. Nu. O să spun doar că sîntem niște maimuțe.

Maimuțe în sensul prozaic, biologic, etologic al cuvîntului, nu în cel depreciativ pe care sîntem din păcate obișnuiți să-l folosim. Maimuțe, adică primate. Două mîini, două picioare, degete opozabile, ne hrănim puii cu lapte, vedere stereoscopică în culori, deplasare bipedă relativ recentă în termeni geologici, ce ne provoacă probleme la vertebre.

Niște maimuțe care, în milioanele noastre de ani de calificare la locul de muncă drept primate specializate în supraviețuire, am învățat să ne uităm după tigru, să ne ferim de el.

Iar acum dresorul cinic ne flutură frica pe la nas, strigă "uite tigrul", și toți o luăm de bună. Nu e nici un tigru, nu e nici un șpion, dar noi în mintea noastră știm deja că trebuie să ne uităm după tigru, după șpion. Better safe then sorry.

Și atunci evident că nici nu mai punem la îndoială adevărul strigătului de alarmă, ci ne apucăm să despicăm firul în patru ce culoare are la dungi, al cui e și ce ar trebui să pățească dresorul care i-a dat drumul din cușcă.

Ce oameni. Ce frici. Ce logică narativă, predictibilă, dar eficientă.

Ce campanie.



Citeste tot...

Cifre to the people!

În mod inevitabil, lumea e înfometată zilele astea după sondaje. Pe măsură ce se apropie alegerile, interesul oamenilor e din ce în ce mai mare. Dați-ne date! Vrem să știm! Ochii plînși vrea să vază cifre!

Din păcate pentru ochii plînși, sondajele sînt cam rare. Vorbesc de cele prezentate public, evident, nu de cele făcute pentru birourile pline de fum și cu multe, multe televizoare pe pereți, fiecare pe un alt post de știri.

Alea sînt multe, pe bandă rulantă, dar nu le știți voi. Căci dacă le-ați ști, pe urmă ar trebui să vă omor și pe urmă să mă predau autorităților. "Onorată instanță, am fost un dobitoc: am omorît oameni pentru un fleac, pentru niște sondaje."

INSCOP vine să călărească această nevoie, să dea lumină însetaților și apă orbilor. Sondajele lor prezentate public sînt o gură de oxigen într-o mare plină de hidrogen sulfurat.

Dincolo de rezultate, care sînt cît se poate de predictibile, cel puțin pentru ăștia dintre noi care zilele astea mîncăm sondaje pe pîine și eșantioane cu murături, am cîteva comentarii de făcut.

Nu la adresa acurateții sondajului, pentru că am încredere în profesionalismul colegilor noștri. Dacă sondajele lor seamănă cu ale noastre, e clar, indubitabil, n-au ce face, they are doomed: sînt niște profesioniști :).

Ci mai degrabă la adresa felului în care onorata instanță publică, acele hoarde imense, dar infinite de oameni care se pricep la fotbal, politică și deci și la sondaje, interpretează datele.

În primul și în primul rînd, există o tentație inevitabilă să trageți concluzii indubitabile privind turul 2 plecând de la socoteli simple cu procentele din turul 1 și să nu vă iasă socoteala.

Neeah. Nu e simplu. Vrong. Greșit. Fluxurile de vot dinspre turul 1 spre turul 2 sînt muuuult mai complicate decît simpla artimetică școlărească, adunăm procente, vedem ce iese.

Doar cine a privit felul în care dă mareea năvală peste plaja cea joasă, ori felul în care viermuie furnicile prin pădure, poate să înțeleagă complicăciunea complicată, cvasi-predictibilă, dar întorlocată prin care voturile se mișcă pe canalele minții multor multor oameni.

Dacă nu faceți exercițiul necesar de a converti totul în mii de voturi (sau în procente din total populație, dacă chiar vreți să vă jucați cu procente),

dacă nu țineți cont de cei care părăsesc jocul în turul 2, dezamăgiți de prestația celor cu care au votat (e vorba de votanții candidaților secundari, cei care nu intră în finală),

dar de asemenea să țineți cont și de votul celor care vin *doar* la finală, vestiții nehotărîți care sînt pentru echipele electorale un soi de El Dorado: la fel de strălucitori și la fel de inaccesibili, unde mama dracului e ei?, de ce nu-i convingem?, ce face ei?, părinții lor știe?,

dacă peste toate astea nu puneți și un strop de condiment extern, și anume voturile celor de peste graniță, iar aici chiar nu mai e știință și sondaj, e artă și guesstimation,

dacă după toate astea nu trageți linie și nu calculați din total votanți oficiali, nu din cei care sînt în țară și surprinși în eșantion (de aceea vă spuneam că e mai bine să calculați în voturi absolute, nu în procente),

deci dacă nu faceți toată această bucătărie internă aproape la fel de complicată și de discretă precum cea a recrutării și gestionării ofițerilor acoperiți de către SIE, MIE, ȚIE și alte acronime cu ochelari negri și cu pastila de cianură fecaloidă înfiptă în măsea, să nu-l prinză dușmanul,

atunci greșiți.

Și pe baza greșelii voastre vă apucați să emiteți judecăți de valoare și estimări și trăirisme apocaliptice, deci indubitabil obiective și arțăgoase și totalmente vocale, să vă audă lumea. Și păcăliți lumea cu calculele voastre simple, simpliste, primitive, de țață care nu știe sondaje dar care spune că știe sondaje.

Mai mult: lucrurile sînt în continuă schimbare. Trebuie să vă uitați la aceste curgeri de hoarde de oameni și să vă închipuiți unde se înfige fluxul, nu unde e el acum. Altă complicăciune suplimentară, pe care nu o poți gestiona dacă nu ai suficiente puncte de măsurare.

Mai mult, dacă faci calcule din total populație, iară nu din acel subset destul de greu de estimat al participanților la vot, iar greșiți. După cum văd că începe deja să se rostogolească discuțiile și comentariile la adresa votului de tur 2 calculat din total populație, nu doar din potențial votanți, un subset distinct și mai hotărît decît întreaga societate cu drept de vot.

Scorurile per total populație de regulă sînt ceva mai netezite, diferențele ceva mai atenuate decît cele obținute pe evaluarea din total populație. Și finale care ni se par coșmăresc de strînse prin prisma primei evaluări se dovedesc a fi ceva mai lejere prin prisma celui de-al doilea indicator.

Deci nu spun să nu comentați sondajele și să nu vă dați cu părerea pe marginea lor, căci e ca și cum m-aș chinui să împiedic balena să înoate, vițelul să zboare, monstrul din Loch Ness să mănînce scoțieni ori moderatorii de talk show să întrerupă invitații.

Neah, nu sînt atît de naiv. Doar că mă văd nevoit, în marea mea deontologie și în neprecupețitul meu profesionism de nemernic guvernamental, deci care ține cu Ponta și care vă minte cu sondajele, mama mea de nemernic, să vă atrag atenția asupra potențialelor greșeli pe care le puteți face înfingîndu-vă în cifre și în procente precum mireasa în dormitor, precum flankerul în uvertură, precum gladiola în mămăligă și narcisa în brînză, precum sinucigașul în asfalt.

Evident că vorbesc degeaba. Voi tot aia o să faceți.

Sondaje plăcute, pufoșilor! :)

. Citeste tot...

Ședință de cadre în rîndul PMT

Ședință de cadre în rîndul celulei de bază a societății, familia. Seara pe răcoare, înainte de culcare.

Ce pot discuta cei doi secretari generali ai partidului, adicătelea mama și cu tata, în această ordine nonaleatorie, deci ierarhică? Păi discutăm ce discută toți oamenii întregi la cap, dar un pic ciupiți la neuron zilele astea. Adică discutăm sondaje.

Discuția este evident catalizată și de faptul la fel de nealeatoriu că unul din cei doi secretari generali ai PMT (Partidul Mama și Tata) este preocupat de sondaje, ca să nu spun mai mult. În timpul liber. Doar în timpul liber, da?

Andra, culcușită la picioarele SGM (Secretarul General Mama). SGT (adică Secretarul General Tata), în picioare, între pat și șifonier, scărpinîndu-se încep prin tricou pe burtă.

Yuk. Nu trebuia să menționez asta. Să reformulăm.

... Deci în picioare între pat și șifonier, scărpinîndu-se pe antebrațe și povestind cele mai recente date de sondaj. (Nu, nu vi le spun. La familie da, la Facebook ba. Regula de bază în partid la noi).

Marta, în cameră la ea, deja băgată la dodo. O scoatem pe Marta din ecuație. Rămîne Andra, cu urechile ciulite la dezbaterile ședinței de cadre din rîndul celulei de bază din partidul nostru PMT.

Inevitabil, vine vorba despre doamna Udrea și despre mirobolantele sale procente din sondaje.

Andra, ca căprioara, cum ar zice Nicolae Labiș, ridică capul din pătură și

(Ah, ce fabulos e să poți face cacofonii de la înălțimea funcției de demnitar. Demnitar, demnitar, dar totuși în timpul liber, după 11 seara, cînd pînă și filme erotice ai voie să dai la televizor, dar să vorbești pe persoană fizică pe Facebook n-ai. Mama ei de rigoare demnitărească)

Unde rămăsesem? Aha. Căprioara. Ca căprioara.

Andra, ca căprioara, ridică capul din iarba savanei în formă de pătură și o emite masiv, ca un soi de 4NT deschidere la bridge:

- Udrea? Doamna aia de pe panourile roz?? -

Ups. Stai că știe și asta politică. Așa de fragedă și atît de precoce. Ne-am dat dracu, toți știm politică în familia asta. Gata. Mîine o plasez consilier de campanie, că am unde.

- Da, Andruța, spune Flo, făcînd eforturi să nu rîdă. Îți place de doamna Udrea? - Hainele ei sînt mai frumoase decît ea, emite grav Andruța noastră, aproape la fel de grav precum Radu Tudor cînd cere demisia președintelui Băsescu. Sau măcar suspendarea. -

Crash. Bang. Bum.

Tăcere perplexă de cîteva microsecunde în rîndul secretarilor generali din PMT.

Pe urmă, secretarul aproape-șef și desigur-tată izbucnește, nemaiputîndu-se abține:

- O pun pe Facebook! Gata! Nu mai pot! O PUN PE FACEBOOK! -

Rîsete. Aplauze. Ovații. Bodiguarzii inundă Sala Palatului, încercînd să controleze mulțimea dezlănțuită.

Andra, din iarba savanei de pătură, se fîstîcește de rușine. După cum vă spuneam: ca căprioara.

- Tata, da' s-o pui pe privat, să n-o citească toți. Să nu se supere domnu' Băsescu. -

7 trefle. Contra. Recontra. Bum! Adică BUM!

V-am spus că o fac consilier de imagine?

V-am spus că e trecut de 11 noaptea și am voie, conform precizărilor metodologice CNA, să postez chestii de-astea pe persoană fizică pe Facebook?

V-am spus că articolul ăsta o să fie mîine Breaking News cel puțin pe Realitatea TV, pe Mediafax, posibil chiar și pe Antena 3, dacă nu reușesc să-i trimit o sticlă de vin la timp lui Radu Tudor, să nu scrie nimic pe blogul lui? Și desigur, indubitabil și inexorabil, articol indignat în Gîndul și serie de 10 talk-showuri pe B1 TV? Totul plecînd evident de la o postare de pe DC News, "Ce-a mai scris consilierul de stat Palada pe Facebook"?

V-am spus că e viața frumoasă, pufoșilor?

:)

Citeste tot...