vineri, 9 noiembrie 2012

Fǎrǎ interes pentru educație, deci o țarǎ mediocrǎ

România este o țarǎ mediocrǎ, populatǎ de oameni mediocri, care fac o treabǎ mediocrǎ, trǎiesc o viațǎ mediocrǎ, sînt guvernați de legi mediocre, legi apǎrate de paznici mediocri.

De la asta plecǎm. Ǎsta este universul analizei, cum ar zice metodologul.

Deși ne doare rǎu de tot aceastǎ afirmație, ditamai rana narcisicǎ într-un ego pe care ne chinuim sǎ-l ținem umflat precum broasca cea gureșǎ, deși facem eforturi colosale pentru a ne preface cǎ nu e adevǎratǎ aceastǎ acuzǎ, pentru a ascunde gunoiul sub preș, totuși aceastǎ stare de lucruri este bine doveditǎ în variate feluri.

Avem mai întîi și mai întîi indicatorii cantitativi, “obiectivi”, cum ar spune oamenii de științǎ plictisitori și necruțǎtori.

Indicatori de calitate a vieții. La întîmplare, pe repede înainte, pe dicteu spontan: speranța de viațǎ, morbiditate, infrastructurǎ; indicatori de performanțǎ economicǎ: PIB / cap de locuitor, eficiențǎ energeticǎ.

Indicatori de plus valoare intelectualǎ. La întîmplare, pe repede înainte, pe dicteu spontan: premii științifice internaționale, poziția universitǎților în ierarhiile de valoare gen topul Shanghai

Indicatori instituționali: La întîmplare, pe repede înainte, pe dicteu spontan: transparențǎ, corupție, ușurința de deschidere a unei afaceri.

La toate aceste ierarhii stǎm prost. În cel mai bun caz mediocru spre jenant. În cel mai rǎu caz dureros de aproape de zona lumii a treia, de excepționalitatea în prost a țǎrilor bananiere. Tot apar prin presǎ sau prin mediile de socializare tot soiul de știri cum cǎ la criteriul X sîntem lîngǎ Ghana și la Y lîngǎ Jamaica și Haiti. Rînjim fasolea cinici și resemnați și mergem mai departe.

Pe lîngǎ scorțoșenia procedural-metodologicǎ cvasi-științificǎ a indicatorilor sociali de mai sus, avem tone de observații anecdotice, fie de-ale noastre, de-ale bǎștinoșilor cei mediocri, fie de-ale strǎinilor care duc jenați mîna la nas cînd intrǎ în contact cu realitatea româneascǎ.

Tot la întîmplare, tot pe repede înainte, pe dicteu spontan: semințe scuipate pe jos, experiențe cretine de viațǎ cu funcționǎrimea cea patibularǎ și / sau obositǎ, circulat rutier haotic, mîrlǎnisme publice ori private, grobianisme de gîndire, politicieni jenanți în comparație cu plictisitorii de la Bruxelles, producții culturale / mediatice patetice, sport din ce în ce mai vraiște, produse de consum de o calitate îndoielnicǎ, propensiune de consum spre eftineli și alte turcisme.

Lista poate continua ad nauseam. Nu e ǎsta scopul acestor rînduri. Vreau doar sǎ spun cǎ și cantitiv, și calitativ, și pe persoanǎ fizicǎ, și dinspre partea economicǎ, dupǎ cum ar zice unitatea noastrǎ de mǎsurǎ într-ale mediocritǎții, Gigi Becali, sîntem cam varzǎ. Vraiște. Pǎmînt de flori.

Nu totalmente, dar pe-acolo. Adicǎ mediocri. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Evident cǎ nu sîntem mediocri de azi, de ieri. Avem o istorie, o tradiție, o continuitate și perseverențǎ proceduralǎ demnǎ de o cauzǎ mai bunǎ într-ale acestei priceperi de mermelealǎ. Și pe vremea comunismului. Și pe vremea fanarioților. Și post-comuniști. Chiar și pe vremea interbelicǎ într-atît de clamatǎ de iubitorii de protocronisme și de fantasme pompieristico-laudative.

Nici nu sîntem singurii, evident. Nu sîntem singura țarǎ mediocrǎ de pe fața acestei lumi nedrepte. În Europa, sîntem printre guberniile mediocre. Creierele, pricepuții, sîrguincioșii, creatorii de plus valoare pleacǎ dinspre periferia cea mîrlǎneascǎ și aproximativǎ cǎtre metropole, cǎtre centrele care sug elita continentului: Paris, Londra, Barcelona, Roma.

La fel se întîmplǎ și în Statele Unite ale Americii, continent pe care noi tot timpul facem prostia sǎ-l confundǎm cu o simplǎ țarǎ. Nu! Și la nivel de populație, și de teritoriu, și de resurse, și de putere, este un întreg continent, compus din tot soiul de țǎri și țǎrișoare, e drept unite întru aceeași limbǎ și armatǎ: Arkansas, New Hampshire, Michigan, Ohio, California, Oklahoma...

Uitați-vǎ la aceastǎ imagine, de la care a plecat de fapt tot acest articol:



Ai o așa de bine definitǎ structurǎ de vot în funcție de nivelul de educație, încît îți vine sǎ dai cu cǎciula de pǎmînt și sǎ-ți cumperi bilete de avion spre Londra. State mediocre și state care exceleazǎ. Și totul pleacǎ de la educație, de la plus valoarea creatǎ de substanța cenușie, de creier.

De la maniera în care un anumit teritoriu, fie cǎ se numește Arkansas sau România sau Mississippi sau Bulgaria sau Telega, reușește sǎ-și pregǎteascǎ și sǎ-și pǎstreze cea mai importantǎ resursǎ: resursa umanǎ. Sǎ neutralizeze curentul puternic de scurgere a creierelor, brain drainul dispre periferie spre metropolǎ, dinspre teritoriile centrale și sudice ale Americii spre cele douǎ coaste și spre nord, dinspre gubernia aproximativǎ România spre metropolele acaparatoare de creiere Londra, Paris, Frankfurt, New York, aceste imperii clǎdite pe secǎtuirea de creier a altor pǎrți ale lumii.

Cum îi pregǎtești?

Cum îi pǎstrezi?

Ce faci dacǎ îți pleacǎ?

Noi sîntem aproximativi la toate cele trei întrebǎri.

Cum îi pregǎtești? Calitatea educației în România scade în mod constant. Sistem lǎsat de izbeliște, în care selecția cadrelor didactice, a resursei umane, se face de manierǎ rezidualǎ: cine nu e în stare sǎ își gǎseascǎ în altǎ parte ajunge profesor, vai de mama lui și a salariului lui, de rîsul tuturor curcilor. Motivația vocaționalǎ care umplea cancelariile școlilor și liceelor generațiilor trecute, ale pǎrinților noștri, mîndria de a fi profesor a fost înlocuitǎ de disperarea de a fi profesor, de rușinea de a fi profesor.

Și, în consecințǎ, ai profesori din ce în ce mai slab pregǎtiți, mai ales generațiile tinere, care pregǎtesc din ce în ce mai slab generații de copii care disprețuiesc din ce în ce mai mult învǎțǎtura.

Cǎ așa e modelul social predominant: fǎrǎ numǎr, fǎrǎ numǎr, cîștigul facil și nemeritat, rolul de reproducǎtoare docilǎ și cu țîțe siliconate al femeii, banii aruncați în silǎ pe fereastra Merțanului de cǎtre potentații aproximativi care își cumpǎrǎ imunitatea parlamentarǎ.

Cum îi pǎstrezi?

Nu îi pǎstrezi. Mirajul metropolei occidentale, a normalitǎții texturii vieții de zi cu zi, a asfaltului pus cum trebuie și a funcționarului politicos și eficient și a salariului pe mǎsura priceperii tale, nu a relației de rudenie cu directorul, face inutil orice efort de pǎstrare a elitei intelectuale nou create.

Îți pleacǎ medicii cu miile deja în Franța și Spania și Italia. Îți pleacǎ cei care ar fi fost în stare sǎ-ți aducǎ premiile alea Nobel dupǎ care bǎlim cu toții ca niște neputincioși resentimentari, de fiecare datǎ cînd ungurii sau evreii sau chinezii sau americanii sau nemții mai bifeazǎ cîte o bifǎ de excelențǎ pe panoplia lor de țǎri care acordǎ atenția cuvenitǎ educației.

Ce faci dacǎ îți pleacǎ?

Pǎi ai trei variante:

1. Pleci și tu. Scapǎ cine poate. Dați-vǎ dracu cu țara asta aproximativǎ și cu mîrlǎneala voastrǎ de mitici incurabili. Eu plec în Canada. În America. La Seattle. În Noua Zeelandǎ, sǎ mǎ fac taximetrist, deși am doctoratul în lasere. La Paris. La Roma, sǎ șterg bǎtrînii la fund pe de zece ori banii pe care i-aș cîștiga aici. Sǎ nu mai aud de voi. Sǎ mǎ chemați înapoi cînd o înțǎrca mutu iapa. Nici nu mai spun altora cǎ sînt român. Pînǎ și acasǎ, cu copiii mei, o sǎ vorbesc în limba țǎrii de adopție.

2. Te complaci în mediocritate. Îți rezolvi disonanța cognitivǎ și te convingi cǎ de fapt ești cel mai drept dintre traci și cel mai șmecher din toatǎ parcarea Balcanilor, a Europei, a Universului, doar cǎ ți-a fost soarta potrivnicǎ și te-ai aflat la întretǎierea a trei imperii și cînd ei construiau catedralele gotice noi îi apǎram cu pieptul dezgolit de diavolul musulman, ale dracu piepturi dezgolite, cǎ oricum ai trage linia aia între Istambul și Viena ea se încǎpǎțîneazǎ sǎ treacǎ prin Belgrad, pe la sîrbocii cei mîndri și bǎtǎioși, nu prin București.

Și atunci construiești elaborate strategii de acoperire a rǎnii narcisice, îl iei pe “Lasǎ mǎ cǎ merge și așa” în brațe drept stindard și imn și lege de viațǎ și nu-i mai dai drumul pînǎ la groapǎ, cînd vei fi înmormîntat într-un rit aproximativ de niște popi aproximativi într-o groapǎ aproximativǎ sǎpǎtǎ de bețivul satului care are și a doua slujbǎ de gropar. Și rudele îți vor da gǎina peste mormînt și mare jale și suspin va fi. Și-ți vor face pomanǎ de șapte zile, de 40 de zile, de șase luni, de an, de șapte ani, pe urmǎ îți vor zǎticni din nou oasele sǎ-ți dea cu vin peste ele, poate ți-era sete.

Și totul e bine și frumos și totul miroase a micșunele, și asfaltul e suficient de bun, lasǎ mǎ cǎ merge și așa. Și funcționarii sînt suficient de drǎguți, lasǎ mǎ cǎ e și ei oameni, uitǎ-te la ei cît muncește, sǎracii. O mitǎ micǎ și ai rezolvat-o. Și gramatica e suficient de îngǎduitoare cu toate aproximiviciunile la care o supui, cu toate succesurile și cu toate greșalile tale fǎrǎ de numǎr, prea multe ori prea puține iiiii-uri puse la coada cuvintelor. Și mîncarea e suficient de bunǎ, programele TV suficient de cele mai foarte calitative și sǎ fie bine sǎ nu fie rǎu.

3. Îți ții cumpǎtul și pui grumazul jos. Incremental și fǎrǎ de speranțǎ, știi cǎ drumul de o mie de kilometri începe cu primul pas, cum bine spunea marele tiran chinez care a omorît cu eficiențǎ necruțǎtoare și totalmente modernǎ milioane de oameni. Pui grumazul jos, știi cǎ n-ai mari speranțe, și totuși continui. Faci mici oaze de mediocritate mai puțin mediocrǎ în jurul tǎu. Ajuți. Zidești. Te strǎdui. Încerci sǎ fii în fiecare zi un om un pic mai bun, incremental mai bun. Și nu te mai plîngi. Nu te mai jelești.

Și-i bagi în pizda mamii lor de guvernanți, indiferent cine e la putere în momentul ǎla, și-i freci la cap pînǎ la exasperare, pînǎ la vomǎ, sǎ le spui și sǎ le amintești și sǎ le repeți: educație. Educație. Educație. Educație. Singura șansǎ a acestei țǎri este sǎ punǎ capul jos, sǎ împingǎ în grǎmadǎ și sǎ investeascǎ în poveștile de succes educaționale de peste 10 ani. De peste 20 de ani. Acum e prea tîrziu. Dar niciodatǎ nu e prea tîrziu.

Sîntem mediocri. Hai sǎ fim 0.005% mai puțin mediocri mîine, și de doo ori 0.005% mai puțin mediocri poimîine, și sǎ ne dǎm seama cînd se scrie corect “douǎ” și cînd post-modern incorect “doo”.

Și hai sǎ facem primul pas: sǎ recunoaștem cǎ sîntem mediocri. Sǎ nu ne mai dǎm cocoșii Europei și Universului. Nici sǎ nu ne prea flagelǎm pentru asta, cǎci altminteri bǎltim în propria neputințǎ și vomǎ de pesimism, cum o tot facem de atîta amar de timp, plîngîndu-ne de milǎ. Dar nici sǎ nu ne complacem în asta. Perseverent, cu cîte un pas de furnicǎ.

Și în fiecare zi sǎ ne aducem aminte, sǎ le aducem aminte: educație. Școli. Salarii la profesori. Criterii de evaluare. Performanțǎ. Strategii de pǎstrare a elitei în țarǎ.

La fel precum Cato cel Bǎtrîn își încheia orice discurs, chiar și dacǎ cerea permisiunea sǎ meargǎ la toaletǎ, cu obsesia sa: Carthago delenda est, la fel și noi trebuie sǎ ne înfigem în creier cu mare cui de fier înroșit în foc: singura cale de ieșire din mediocritate este sǎ avem un plan de educare. Al nostru personal. Al copiilor noștri. Al celor din jurul nostru. Al țiganilor care disprețuiesc educația și care încet-încet urmeazǎ sǎ ne înlocuiascǎ genetic pe aceste meleaguri mioritice pline de daci, traci, romani, cumani și alte neamuri moarte.

Educație. Educație. Educație.

Carthago delenda est.

PS:
Celǎlalt motiv pentru care am scris aceste rînduri a fost aceastǎ pozǎ de pe Facebook, citatul lui Brîncuși despre poporul sǎu de care n-a vrut sǎ mai audǎ, la cîte nemernicii a îndurat de la el:



Și comentariul dupǎ ce am postat citatul lui Brîncuși pe Internet, despre comuniștii care au tras cu tractorul de Coloana Infinitului. Ca sǎ vedeți cum ne tratǎm noi elita... :(

.. imediat dupa razboi, un primar comunist al targului-jiu a dat ordin ca sa se darame coloana infinitului...
... s-a tras indelung cu tractorul, dar opera nu a cedat... s-a incapatanat sa reziste...

dupa ani buni, la o intalnire a gorjenilor, cineva a evocat acea intamplare...

intr-o tacere de mormant, de pe un scaun s-a ridicat un batranel care a confirmat spasit:

– da, domnilor, eu am fost idiotul ala! 

21 comentarii:

văzul monstruos spunea...

Perfect. Acum vreun an sustineam (dar la bere, cu prietenii) acelasi lucru si imi propusesem sa-l scriu, sa se inteleaga mai bine (fireste ca ei au protestat vehement la declaratia "suntem mediocri", ba m-au mai si contrat cu ceva acuzatii de viscere, proiectie, standarde personale). Apoi, am uitat (mediocra, deh), m-am luat cu alte... dar iti multumesc fiindc-ai facut-o tu si cu evident mai mult talent. Banuiesc ca asta tine de libera habauceala a ideilor, nu?

Robert Reisz spunea...

Tare mi-a placut textul. O vreme. Eram pe cale sa ma apuc sa il distribui. Apoi la sfarsit nu inteleg absolut de ce a trebuit sa intre si o remarca rasista. Si uite cum textul despre mediocritate a devenit el insusi mediocru.

__Vali spunea...

Well done (again)! In USA "red states" = "fly over states".

Da, suntem (am fost si vom fi) mediocri, da' nu mai mult decat vecinii nostri. Din pacate pentru noi gradientul civilizatiei si excelentei in Europa e orientat de la NV -> SE (mama lor de unguri ca sunt mai la Vest de noi!).

In legatura cu remarca "rasista" ("țiganilor care disprețuiesc educația și care încet-încet urmeazǎ sǎ ne înlocuiascǎ genetic") as zice mai degraba ca este adevarata si, in contextul Romaniei de azi (printre altele tara nu este la nivelul de dezvoltare la care i-ar folosi acest "political correctness" crap!), cu cat mai repede intelegem, acceptam si studiem fenomenul cu atit mai bine pentru viitorul tarii.

Stopper spunea...

@Robert Reisz
Cam prea multe adevăruri incomode sunt ținute sub pres de dragul 'politically corectness'-ului, nu crezi?

Nu cred ca a fost promovată vreo 'soluție finala', ci doar etalata o stare de fapt: natia conlocuitare ne va urma pe aceste meleaguri si, cel mai probabil, ministerul de justiție va fi înlocuit cu staborul, iar doctoratele se vor da nu in finanțe, ci in evaziune, nu in știința materialelor, ci in transformarea lor cât mai eficiența in 'fiare vechi'!

Oh, wait, asta este Radiografia sistemului educational actual... Dar hai sa fim corecti politic si sa nu discriminam, ci sa permitem copierea din ce in ce mai intensa a unui comportament eminamente barbar...

Anonim spunea...

Daca ala s-a ridicat si a recunoscut ca a fost idiot tot e ceva. Pe mine ma deprima aia care pana in ceasul mortii cred ca au facut bine. In rest, complet de acord cu obsesia cu educatia. Ma intreb cati oameni citesc acest text.

Turambar spunea...

@ all: mersi pt comentariile voastre pertinente. din fericire, am cititori mai destepti decit mine :)

@ Robert Reisz: dupa cum observi, cititorii mei mai destepti decit mine sint la fel de preocupati de calitatea celor care urmeaza sa ne inlocuiasca :)

Bogdan spunea...

Si eu sunt de acord cu obsesia pentru educatie. Am avut noroc ca optiunea 3 de care vorbesti tu ne-a explicat-o proful de filosofie foarte elocvent inca din clasa a XII-a. Asa ca la munca, tovarasi.

Nu pot fi de acord insa cu bagarea picioarelor in politic (oricat de mult cinism ti-ar fi insuflat ocupatia ta de la CCSB :)). Nu ignorarea belelei de clase politice e solutia, ci tocmai confruntarea ei de catre cei mai informati si educati dintre noi.

atitudini spunea...

Varianta 3. Singura. Chiar daca doare si e probabil cea mai grea.
Noroc cu spiritul de supravietuire al doamnei Speranta :)

Anonim spunea...

Am depus acum 25 de ani bani pentru cumpararea unui autovehicul Dacia. Nu am primit valoarea reactualizata a depozitului meu bancar, nu am primit masina, nu am primit nimic. In aceeasi situatie mai sunt 2000 de oameni. Exista un proiect de lege, PLx 226/2011 care inlatura consecintele acestei privari de proprietate/ sanse in viata. De ce nu este adoptata ? Mi-am propus sa dau acest mesaj de 1000 de ori. Sper ca acest guvern sa fie … altfel. (NR.535)

Anonim spunea...

Amen la comentariu. Eu am ales varianta 1 (cea mai usoara), sper ca varianta 3 sa aiba din ce in ce mai multi adepti, poate cine stie, ma determina si pe mine sa adopt varianta 1 in viitor. Pina atunci, toate cele bune de aici din State (si va plang de mila la alegeri, astept reciprocitate, ca nici aici alegerile nu au adus nimic nou :( ).

Anonim spunea...

Eu nu cred ca traim intr-o tara mediocra si nici ca suntem un popor de mediocri. Nu mi se pare simplu sa treci de la un sistem politico-social de comanda la unul in care totul pare diferit. Sunt insa de acord ca trebuie sa facem fiecare cate un pas pentru a fi mai buni, si noi si tara, si educatia noastra si a copiilor nostri.

Anonim spunea...

genial! multumesc pentru articol; cu imigratia toate-s vechi si noua toate: italieni si spanioli au venit in vechea dacie, acum pleaca inapoi. peste 200 de ani se pot intoarce inapoi. si sa plece peste 500 de ani. :)

Ioan-Horia a lu' Olar spunea...

Minunat scris...

Eu fac parte din prima din cele trei categorii, care a ales sa paraseasca Romania. Nu ma ascund ca sunt roman, vorbesc in continuare romana acasa, incerc sa imi aduc aminte, sa pastrez si sa transmit traditiile copilariei romanesti, dar doar atat. In rest, mi-e rusine ca sunt roman, pentru ca pana si pe partea cealalta a lumii, romanii sunt unul si acelasi lucru cu tiganii/evazionistii/traficantii... asta este imaginea pe care o genereaza caracteristica de "a fi roman" ... Ca fapt divers, in clasamentul traficantilor de droguri usoare din Australia, mafia romaneasca este pe locul 3dupa familiile chinezesti, si africanii din partea sudica a Africii... pe locul 3! Hotii de carduri din Ramnicu Valcea au atins ai aici (in Australia), destul de bine, buzunarele oamenilor... Din fericire inca nu sunt tigani la tot pasul, dar de multe ori sunt inlocuiti cu succes de indieni (cei veritabili, din India, Bangladesh, SriLanka, Pakistan, etc...) care sunt identici ca vorba,ca port si comportament cu tiganii "nostrii"...

Da, sunt rasist! Nu ma ascund, pentru ca nu am de ce... Tiganii, cu foarte mici exceptii, sunt doar niste daunatori... (ca si indienii...)
Da, sunt xenofob! pentru ca minoritatea, prin definitia ei, trebuie sa fie minoritate, nu majoritate, cum sunt ungurii in Roamania... Nicaieri in lumea asta civilizata, si macar mediocru educata, o minoritate nu dicteaza...
Romanul, ca foarte multe alte plagieri, a copiat niste idei si principii juste, cum ar fi lupta impotriva rasismului, a zenofobiei, a jingoismului...lupta impotriva discriminarii sexuale, si multe altele, dar pe care nu le stie a aplica...nici macar nu le intelege pe deplin, si nu intelege procesele ce stau la baza lor.
Sa lupti impotriva rasismului, nu inseamna sa accepti ceea ce tiganii iti fac, iti bat, iti fura, iti jignesc, iti murdaresc, iti infesteaza...lupta impotriva rasismului inseamna sa educi tiganul ca el poate sa fie egal cu tine, un-pic-mai-mult-educatul...
Asta este principiul luptei impotriva rasismului! Educatia celui care e discriminat, si imediat dupa, sau in paralel si a discriminatorului...dar tipic romanesc, si nu numai, ci tipic incultului parvenit: "Esti rasist! Si nu e bine! Si tiganii e oameni, si e egali cu noi, ca si ungurii, ca si indienii care spala hainele copiilor in rau, la 1 metru de un cadavru in putrefactie, doar pe motiv religios...Ie egali toti!"

Cu parere de rau iti spun, autorule, ca analiza ta e gresita, si concluzia drept urmare... Poporul roman a scazut de mult sub pragul de mediocritate!
SCAPA CINE POATE!

Fluieratorul spunea...

Sinteti suparat pe tigani, d-le Palada, dar nu (numai) tiganilor le-am spus, 10 ani din viata mea, despre curatenie si respect, chiar dimpotriva, le-am spus mai mult elevilor din licee si scoli cu pretentii... Si profesorilor lor. De 2-3 ori pe luna m-am dus si am oferit informatii si sustinere, in timpul meu liber, mereu acelorasi oameni, care s-au incapatinat sistematic sa aiba aceleasi probleme. Probleme pe care le au si acum: scolile sint focare de mizerie si nesimtire, si singurul subiect la care ciulesc urechile e sexul.

La un moment dat m-am lasat de binefaceri voluntare, ca am obosit sa toc ca popa la babe surde...

Pe linga educatie, romanilor trebuie sa li se predea cumva, sa li se injecteze in vena, civilizatia, bunul simt, sapte ani de-acasa, igiena personala (curatenia) si publica (respectul). Vai de capul nost'.

Nuschu spunea...

Pe de-o parte, nu stim daca TOTI tiganii dispretuiesc educatia, ca sa-i bagam pe toti in aceeasi oala si sa le punem cruce. Apoi, se pare ca si reprezentanti ai altor etnii ar putea dispretui educatia - daca aromanii sunt o etnie, nu stiu - exemplul lui Gigi Becali. Ce sa mai discutam despre romanii neaosi, de la tara, care isi tin copiii acasa, sa mearga la camp, sau sa pazeasca porcii in gospodarie. Si atunci, tiganii raman elementul retrograd in societatea romaneasca...?
Sa amintim numarul necunoscut al cazurilor de plagiat (incepand cu mult-trambitatul prim-plagiator al tarii), dar, cu siguranta, foarte mare? Pai, plagiatul ce este, daca nu un semn al dispretului fata de cercetarea asidua, onesta si adevarata, un semn al mediocrului care isi doreste a nu mai aparea drept mediocru in fata celorlalti...?
Mie, uneia, mi se pare absolut nedrept si hazardat sa aruncam piatra in tigani.

Nuschu spunea...

Din pacate, istoria recenta ne-a aratat ca, fie si in aceasta trecere, tot mediocri am fost. Sora-mea fuse in Croatia in vacanta. A ramas uimita si nu se putea abtine sa nu se minuneze ca acolo au reusit sa faca autostrazi mai bune, mai multe decat ale noastre, ca initiativa privata in domeniul turismului a fost incurajata si tara duduie de vizitatori. In conditiile in care Croatia a trecut printr-UN RAZBOI, e un stat mult mai mic decat al nostru si abia de curand a inceput sa beneficieze de fonduri europene.

Groparu spunea...

Cum adica "bețivul satului care are și a doua slujbǎ de gropar"??????

Anonim spunea...

Sint doua feluri de fugit din Romania.

Sint cei care pleaca din Romania si duc cu ei bagajul de rasism. Degeaba ati plecat pentru ca mental tot acolo sinteti. Puteti sa tot cintati cit va e de rusine de Romania ca degeaba, rasismul este motivul - sau simptomul - la ceea ce va referiti ca "mediocritate".

Sint cei care se aclimatizeaza si mental la tarile la care fug.

Va rog sa observati ca "red states" in SUA sint statele rasiste.

Educatia disperseaza rasismul. Acest articol este a big pot of feeble-minded convoluted effusions of a self-hating confused person.

cheers.


Anonim spunea...

@groparu : prima slujbă e aia de-a fi bețiv.

@turambar : am râs, domnule. e bine. e bine c-am râs. nici măcar n-am să fiu pseudo-paradoxal să zic că acum mă pot apuca de plâns.
dar, dacă tot e ora de transformat în vârcolac dacic, mă gândesc să propun un scenariu, asta văzând și cum printre comentatorii dumneavoastră mulți ne-au împărtășit că au ales varianta unu. să zicem că sunt - fiindcă nu sunt - un viu portret al celei de-a treia variante (deși la cât de vânos e textul și la câte 'da'-uri mocnite m-au tulburat în timpul citirii mai că-mi vine să ies în fața blocului să mătur trotuarul). un spirit cârcotaș ar spune că așa ceva nu e posibil – cum să mă institui în portretul unui om care pune umărul inteligent să mângâie și să dezumfle prostia fratelui de neam când, vezi bine, nu sunt un asemenea om. rog să mă creditați cu o așa nemaivăzută imaginație.
nu mă mai plâng. nu mă mai jelesc (deja sunt în plină utopie, o scurtă notă, nu mai revin, stabilit-am cât de fictiv e ce butonez aici). îmi văd cu consecvență, cu stoicism, cu ce vreți dumneavoastră, de parcela mea asumată, dată, cum o fi. parcelă adică obiecte. învârt obiectele ca un adevărat maestru cu varianta trei concocționată în fiecare nanometru din ființa ce sunt. dar ce fac când mă întâlnesc cu omulenii, omușorii, omuleții, cu care împart țara, parcela, timpul? ce fac când mă duc într-un bistro de cartier – fiindcă n-am bani de restaurant, parcelă mică, famelie mare, și nici timp de gătit, fiindcă „job” care durează cât două -, iar tigrul gras în geacă de piele cu hormoni în bere și cu berea în sânge, cu scobitoare între buze de cal, găsește că prietena/soția mea e o “pizdă numa’ bună”. bovina sunt numai eu, de fapt, înghit în sec și merg mai departe, nu? cuvintele nu au omorât pe nimeni. ce fac atunci când scobitoarea vorbitoare găsește că ar fi cazul să-și întrețină cu o poantă cei doi-trei-patru prieteni cu care împarte berica? ce fac când se așează la masa mea începând o vorbărie miștocară cu notă de gâlceavă, când îmi pipăie prietena? mă revolt? sar la bătaie? când cei trei-patru mă calcă pe cap, în timp ce cei din jur se uită ca la televizor, ce fac? ce fac eu românaș plătitor de taxe și impozite, muncitor pe brânci pentru zbrânci? păi nu mă duc în bistro. simplu. stau acasă că mi-e mai bine. dar ce fac când așa ceva se întâmpla noaptea, pe stradă și nu-i nici moartea în jur, eventual doar a mea? păi nu mai ies noaptea din casă. ca să ‘cut to the chase’, ajung să fiu terorizat în propria țară, fiindcă soluția nu-i să mă duc în americi, parisuri, în cluj, sau în sibiu, sau în alt cartier – în primul rând fiindcă nu am bani de urcat scări ierarhice. așa că, deci despre ce naiba vorbim aici? despre cum naiba ne ia pe toți și despre cum nu există, pentru măgarul care sunt, nici o variantă. țărișoara noastră îi moartă de cine știe cât timp și noi tot îi dăm șuturi cu flecăreala noastră (parlamentară sau nu).
n-am vrut să fiu supărăcios sau mitică încurcă lumea, dar ăsta mi-e orizontul.

Anonim spunea...

@Turambar:
De acord ca trebuie sa se acorde educatiei importanta cuvenita, altfel, am ajuns deja de mult la stadiul ''scapa cine poate'', dar din nefericire, momentan tot ce pot sa spun e ''if I could, I would, unfortunatelly, I can't! :((((((((
Asa ca si eu sunt in aceeasi situatie ca Anonim.
Pot da exemple de ''intamplari placute'' cand veneam de la serviciu sau de la scoala si am primit oua in cap, suturi in fund sau ''maini pe fund'' pe strada - nu mai zic ce ''mi-au auzit urechile''; sau cand sotului meu i s-a luat telefonul din mana, cu amenintarea ca ''sar vreo 4-5 pe el'' daca ''face scandal'', iar 'lumea se uita ca la televizor'; n-am avut curajul sa intervin cand un pusti a primit degeaba vreo cativa pumni, doar ca unuia nu-i placea fata lui; n-am reusit sa conving toti elevii carora le-am predat vreo 2 ani si jumatate ca trebuie sa invete, sa puna pret pe educatie, respect, scoala, sa poata avea un viitor macar putin mai bun, nu sa ''ingroase randurile'' celor ''cilivizati'' si ''submediocrii'', sau chiar ''certati cu legea''.
La fel cu ''legea'', ca ar trebui in asa fel schimbata, incat sa nu le mai lase unora nicio portita de scapare, nu sa fie ''Pentru unii muma, pentru altii ciuma!''.
O intrebare, cum as putea ajunge acum sa pun-n practica ''Scapa cine poate'', cand cu greu ''ma zbat'' si sa ma mentin ca la nr. 3, ca ''Anonim''?!

@ Anonim:
Mare dreptate aveti, domnule, din nefericire pentru majoritatea noastra, a romanilor.

Anonim spunea...

Alt anonim

@Turambar:
De acord ca trebuie sa se acorde educatiei importanta cuvenita, altfel, am ajuns deja de mult la stadiul ''scapa cine poate'', dar din nefericire, momentan tot ce pot sa spun e ''if I could, I would, unfortunatelly, I can't! :((((((((
Asa ca si eu sunt in aceeasi situatie ca Anonim.
Pot da exemple de ''intamplari placute'' cand veneam de la serviciu sau de la scoala si am primit oua in cap, suturi in fund sau ''maini pe fund'' pe strada - nu mai zic ce ''mi-au auzit urechile''; sau cand sotului meu i s-a luat telefonul din mana, cu amenintarea ca ''sar vreo 4-5 pe el'' daca ''face scandal'', iar 'lumea se uita ca la televizor'; n-am avut curajul sa intervin cand un pusti a primit degeaba vreo cativa pumni, doar ca unuia nu-i placea fata lui; n-am reusit sa conving toti elevii carora le-am predat vreo 2 ani si jumatate ca trebuie sa invete, sa puna pret pe educatie, respect, scoala, sa poata avea un viitor macar putin mai bun, nu sa ''ingroase randurile'' celor ''cilivizati'' si ''submediocrii'', sau chiar ''certati cu legea''.
La fel cu ''legea'', ca ar trebui in asa fel schimbata, incat sa nu le mai lase unora nicio portita de scapare, nu sa fie ''Pentru unii muma, pentru altii ciuma!''.
O intrebare, cum as putea ajunge acum sa pun-n practica ''Scapa cine poate'', cand cu greu ''ma zbat'' si sa ma mentin ca la nr. 3, ca ''Anonim''?!

@ Anonim:
Mare dreptate aveti, domnule, din nefericire pentru majoritatea noastra, a romanilor.