vineri, 5 octombrie 2012

Uitǎm prea repede


În vîltoarea asta asprǎ și rea, cum lungǎ și asprǎ și stearpǎ și rea este șoseaua vieții, cu excepția momentelor cînd este scurtǎ și plǎcutǎ și frumos amintitoare,

tindem sǎ uitǎm atît de repede de lucrurile care atunci, cîndva, ne-au zdruncinat iremediabil dar și impardonabil de uitilizabil mintea.

Cele proaspete de la 5 ani. Cele proaspete de la 15 ani. Cele proaspete de la 55 de ani, din ce în ce mai veștede în prospețimea lor stearpǎ și vîlcedǎ, ce vor sǎ vie, mama lor de viitoreli.

Cele proaspete de cînd erau lucrurile lucruri și ploaia în Macondo încǎ dulce la gust de cît de proaspǎtǎ curgea prin șanțul începutului de lume.

Iubiți frați, prea frumoase și iubite surori. Sǎ bem cu ochii. Și sǎ ne aducem aminte de cele proaspete și atît de uitibiloase. Mi-e dor de Macondo. De gustul de cuțit de prima datǎ cînd am citit Borges. De fiorul de groazǎ cǎ Steinbeck scrie prea bine pentru un simplu muritor, mama lor de scriitori care pǎcǎlesc poporul cu vorbilitorul.

Mi-e dor de Macondo. E dulce ploaia în Macondo, precum lumina vǎzutǎ prima datǎ de ochii de oarbǎ, cǎzînd pe petale de floare, din mînǎ de cerșetor.

Mi-e dor de cerșetor. Sǎ-mi fie rușine cǎ l-am uitat.

Sǎ bem cu ochii, zic. Mi-e dor sǎ simt întîiași datǎ pentru prima oarǎ.

Cu ochii.


 



.

1 comentarii:

p spunea...

De fapt tie tie dor sa mai vorbesti cu cineva intr-o limba pe care ai invatat-o demult si pe care din ce in ce mai putini o vorbesc si o inteleg.Limba muta.
Hai te pup, mha Turamba´.