O țâță pe zi

Dup'atata frig si ceatza
Iar s'arata tzatzele
Bine ca nu ne mai ingheatza
Putza si parbrizele.

Deci a venit primavara. Deci sangele fierbe'n borcane. Ba nu, in vene. Deci hormonii alearga liberi pe supt flori de ciresh naiv. Deci iar se pune de'o sexosfera acuta. Deci "O țâță pe zi" se cade si se cuvine sa redevina zilnica.

Courtesy of Diana, am descoperit pe Norman Lindsday, un pictoragiu australian obsedat de o cauza nobila: tzatza shi buca goala. Shi soldatzii care sa-si dea viatza la Galipoli, dar asta este alta socoteala. Sa ramanem la tzatze shi la buci calde shi goale.

Vorbim de un artist de o expresie plastica avantata, curajoasa si rotunda. Vorbim de un artist care a imbinat in mod fericit perspectiva neo-renascentista cu realismul erotic specific marilor artisti contemporani. Vorbim de o intalnire fortuita intre Lenin, Freud shi Lenny Kravitz. Vedem in acest artist o expresie desavarshita a...

Deci. Pot sa mananc cacat artistico-critic la fel de bine ca shi un critic de arta flamand shi fomist. Dar nu asta vreau aici si acum. Aici si acum vreau sa va arat tzatze.

Let there be tits, then.

:)

Spasiba, Diana. We appreciate your titillating approach. We hope reality is geometrically at least as good as the art you tempted us into.

Pentru felul in care exprimarea plastico-artistica a protuberantzelor galactofore poate duce in pierzanie tinerele fete, cititzi aici.

:) :P