Tot despre religie în şcoli

Gabriel Andreescu scrie un editorial în Ziua despre subiect.

=======================

Un proiect care se joaca cu multe (II)

Gabriel ANDREESCU

-- Trec acum la prevederile proiectului de lege a invatamantului preuniversitar cu privire la educatia religioasa. Conform art. 10, (1): "Planurile cadru ale invatamantului obligatoriu includ religia ca disciplina de invatamant". Acest enunt are o constructie neobisnuita, menita probabil sa creeze confuzii. Intentia a reusit, de vreme ce o multime de ziaristi s-au grabit sa sustina ca proiectul face din educatia religioasa o disciplina obligatorie. Gresit. Proiectul lasa parintilor, tutorilor legali si copiilor peste 10 ani posibilitatea de a solicita in scris studierea unei alte discipline, "Educatia moral-religioasa".

Disciplina "Religie" ar fi totusi o disciplina optionala, cu ciudatenia ca pentru ea nu se face cerere scrisa, pentru cealalta optiune, da. Autorii adauga: parintii etc. aleg "confesiunea si religia pentru studiu". Proiectul preia deci, pentru a-l intari, viciul esential al legii invatamantului care a dat educatiei religioase o natura confesionala. Punand in oglinda neglijenta cu care au fost redactate celelalte capitole ale proiectului si atentia cu care a fost asezat fiecare cuvant la acest punct, mi se pare evident ca ansamblul a fost gandit pentru a construi o baricada in jurul actualei educatii confesionale. Ce nu inteleg "smecherii" care au redactat textul este faptul ca explicitarea gandurilor ascunse convine instantelor de judecata - inclusiv celei de la Strasbourg care va avea ultimul cuvant in ce priveste invatamantul religios in scolile din Romania. Alte cateva observatii. Mai intai, nu poate folosit termenul "obligatoriu" in legatura cu educatia religioasa. In aceasta privinta, Curtea Constitutionala s-a exprimat foarte clar in 1995, urmand teza care spune: "Daca guvernele incearca sa indoctrineze copiii conform unei anumite religii sau ideologii, dreptul international si jurisprudenta sa introduc limite stricte. Educatia religioasa obligatorie in scolile publice este interzisa, iar educatia etica este permisa numai daca este prezentata intr-o maniera neutra". Apoi, disciplina "moral-religioasa" nu reprezinta o varianta, caci sunt oameni care vad sursa eticii lor in cultura seculara, nu in religie. Si nici nu putem vorbi despre o adevarata optiune, daca cererea scrisa se face numai pentru una din cele doua discipline. In sfarsit, nu exista la ora actuala numarul de profesori de filosofie necesar programului de educatie morala. Pentru alte observatii nu mai este spatiu. Concluzia se reduce insa la o idee simpla: educatia confesionala se face in biserici, nu are ce sa caute in scoli. Este inacceptabil ca ministerul sa foloseasca elevii drept septel crescut pentru realizarea unor pasiuni private contrare interesului superior al copilului. Proiectul de lege a invatamantului preuniversitar este unul dintre cele mai jalnice propuneri de acte normative pe care le-am vazut in ultimul timp. El arata incompetenta, la acest nivel aproape de nebanuit, a actualului ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului si a celor care au pregatit proiectul. Gandirea lor asupra actului educational reprezinta o revenire la logica precedentului ceausist. In particular, exprima vointa de a intoarce spatele marilor principii constitutionale si europene, precum educarea in spiritul drepturilor fundamentale, al demnitatii si al tolerantei, al libertatii opiniilor. Sesizarea Comisiei pentru Arta si Educatie a Consiliului Europei despre aceasta deriva a MECT mi se pare un act sanitar.

=======================

Încetul cu încetul, problema libertǎţii de conştiinţǎ, cât şi una din particularizǎrile sale: religia în şcoli, capǎtǎ un loc din ce în ce mai central / vizibil în agenda setting a mass mediei româneşti. Semn de schimbare a vremurilor.

Vezi şi postul anterior pe tema asta: Furie. Furie.

Iatǎ şi comentariile mele la adresa temei, de la zoso:

Turambar a scris pe 29 August 2007, 8:43 pm
E foarte simplu: cei care au copii vor înţelege mult mai uşor. Este vorba despre pǎrerea ta despre lume şi viaţǎ, despre ce crezi cǎ e bine şi e rǎu şi felul în care te seacǎ la linguricǎ sǎ-ţi convingi copilul tǎu – repet: copilul tǎu – sǎ facǎ la fel. Pentru cǎ tu simţi cǎ e bine.

La fel cum credinciosul islamic, ortodox, budist, evreu sau ce mai vreţi voi face pecingine în cerul gurii dacǎ vine cineva şi încearcǎ sǎ îî schimbe scufiţa ideologicǎ lu fii-su sau fii-sa – şi sigur ştiţî exemple de-astea – la fel şi eu fac jǎrǎgai în gât, vǎd roşu în faţa ochilor şi fierbinţealǎ în pumni dacǎ vine cineva sǎ o îndoctrineze pe fi-mea altfel decât consider eu – repet: EU – de cuviinţǎ. Auziţi, bǎ? E copilul meu. Şi eu în momentul ǎsta, şi pânǎ când o sǎ fiu bǎgat în pǎmânt sǎ putrezesc cu viermii, o sǎ fiu foarte convins – repet: foarte convins – cǎ nu existǎ dumnezeu, cǎ popii sunt o turmǎ de ideologi care spalǎ oamenii pe creier de manierǎ agresivǎ şi cǎ nu vreau ca şi copiii mei sǎ fie otrǎviţi de dobitocenia parşivǎ a oricǎrei religii. Repet: a oricǎrei religii.

Sunt ateu. Şi vǎ fut muma în cur tuturor celor care doriţi sǎ îmi învǎţaţi copilul altceva. Repet: copilul meu. Cei care au copii înţeleg despre ce e vorba.

-----------

Cezar a scris pe 29 August 2007, 10:37 pm

Pentru Turambar : ateismul nu are nici o sustinere rationala. Nu este nici o dovada ca nu exista Dumnezeu, insa sunt puzderie de dovezi ca Dumnezeu exista. Credinta este o conditie necesara pentru mantuire, chiar daca nu si suficienta. Deci, daca nu crezi in Dumnezeu, nu poti ajunge la fericirea vesnica, oricat de corect ai fi in rest. Iar copilul care sustii ca e al tau, nu e proprietatea ta. In primul rand, sufletul il are de la Dumnezeu, care este izvorul vietii, si nu ai nici un drept sa-i impiedici accesul catre Dumnezeu. Daca vrei sa ajungi la suferinta vesnica, n-ai decat (desi nu cred ca ti-ar surade ideea nici pentru propria persoana), dar nu-l trage si pe copilul tau in jos dupa tine, ca nu ai acest drept.

------------

Turambar a scris pe 30 August 2007, 4:16 am

Pentru toţi cei care credeţi cǎ ştiţi mai bine ce este bine pentru copilul meu, care trebuie mântuit, care nu e proprietatea mea şi care alte chestii de ateism agramat: vǎ aştept cu plǎcere sǎ vǎ dau un cap în gurǎ, un şut în proprietate şi sǎ vǎ învǎţ ce este aia mântuirea de prostie şi de agresivitatea propǎvǎduitoare pe pielea altora într-un stat laic care respectǎ libertatea de conştiinţǎ, aşa cum şi eu v-o respect pe-a voastrǎ, Dumnezeii mamilor voastre de totalitarişti cu crucea în frunte.

Atunci dovada existenţei lui Dumnezeu va fi scrisǎ cu o pecete de foc, ca sǎ mǎ explic biblic, în dinţii voştri, în coaiele voastre, în tot corpul sacru al existenţei voastre de persoane înalt responsabile care nu au ce face şi vor sǎ se bage şi în viaţa altora.