duminică, 27 decembrie 2020

Hai la vînătoarea de lupi, hai cu toți la vînat

E o bucurie tare aspră. E o bucurie iresponsabilă, avîntată, semeață. E o bucurie cu cuvinte necunoscute. Te joci cu ele cum se joacă soldatul cu grenada, cum se joacă mecanicul cu locomotiva în plină viteză.

Atunci cînd te încumeți să traduci dintr-o limbă necunoscută, prin tot soiul de traduceri intermediare, cum am tot făcut eu în ultima vreme din limba rusă. Nu cunosc cuvintele. Nu cunosc curgerea limbii. De-abia cunosc literele. Și totuși mă opintesc într-însele, cu năvală berbecească, dînd iureș în mormanul de cuvinte străine. Ce înseamnă asta? Cît duce cuvîntul ăsta? Unde duce? Care este oglinda lui în limba noastră neaoșă, românească?

O singură dată am mai cunoscut această poftă de viață și frică și izbîndă tembelă. Cînd m-am avîntat pe munte, în zăpadă și în frig, în stîncă și în gheață, neștiind unde ies. Era să mor de două ori pe munte. Și de două ori am răzbit prin stîncă și ceață, prin frig și necunoscut.

La fel și aici. Te scufunzi în întunericul limbii străine precum într-o peșteră amenințătoare. Și ieși de partea cealaltă a stîncii și a versului cu trofeul în gură, cu cuvintele pe limbă.

Semeață îndrăzneală. Zăticnită poticnire întru credință. Credința în vers. Credința în poezie.

Hai la vînătoarea de lupi, hai cu toți la vînat. De sure jivine: hoașca de lupoaică, puiul cel pribeag. Strigă hăitașii, latră și cîinii pînă dau în vărsat, Zăpada-i plină de sînge, dîre roșii-al nostru steag.

Știu. O să mă acuzați de toate cele de pe lumea asta. Că sînt rusofil. Că sînt kaghebist. Că sînt în toate felurile. Sînteți niște proști și niște fameni. Limba străină e o cetate ce trebuie cucerită, e o redută ce trebuie răzbită. Promit să traduc din spaniolă, din Borges și din Marquez. Spaniola, această limbă de Cortes inventată, spre cucerire și supunere și moarte.

Din germană? Nu am ajuns cu îndrăzneala pînă într-acolo. Orice cutezător are limitele sale.

Ahí está lo que fue: la terca espada del sajón y su métrica de hierro, los mares y las islas del destierro del hijo de Laertes, la dorada luna del persa y los sin fin jardines de la filosofía y de la historia, el oro sepulcral de la memoria y en la sombra el olor de los jazmines. Y nada de eso importa.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Traducerea , dulce osanda . O ocazie de extaz . Un zbor prin limba vechilor Cazanii , Eminescu , Sadoveanu. Cioran :”Poate ca lb rou nu e cea mai frumoasa dar e cea mai poetica “. Si poate exprima orice , din orice lb :”Virtutile compensatoare in traducere ale lb rou “ , o carte care spune multe. Polisilabismul , flexiunea , libertatea accentului , inversiunea, permit magie .
Fiica mea e fluenta in mai multe lb . A avut revelatia lb romane dupa ce a ascultat The song of the Varangian Guest ( Sadko Nikolai Rimski-Korsakov) , a gasit textul in rusa , apoi versiunea in lb engleza si a incercat sa traduca in lb rou . Cata bogatie , nuanta , poezie a descoperit cu acea ocazie . De atunci in cercul ei de straini se invata si lb rou.
Va urez success in traducere . Si sa ne aratati si noua rezultatul . Grumpiloiul Dv mi-a placut enorm . De atunci intru pe blogul Dv.
An Nou Fericit !
Mircea

Turambar spunea...

Sint mai mult decit onorat ca v-a placut Grumpiloiul. Traducerea mea de suflet. Va multumesc! La multi ani!